Mihai Eminescu: "Dorinta"
Viata si activitatea literara
Mihai Eminescu ( 1850-1889 ) deschide cu "numele lui magic [.] toate portile spiritului ( Constantin Noica ), īntrucāt substanta creatiei sta sub semnul eternitatii prin ancorarea sa spirituala
la traditiile simtirii romānesti
la esentele culturii europene
Structura poeziei
Aceasta poezie este alcatuita din 6 strofe, constituind tablouri, dintre care fiecare fixeaza o secventa a unei idile imaginare.
Titlul: cuvāntul "dorinta" sugereaza o atmosfera trista, dar, totusi, dominata de speranta, de īmplinire. Dorinta eului liric de a se īntālni cu iubita ramīne doar o dorinta, un vis.
"si īn bratele-mi īntinse
Sa alergi, pe piept sa-mi cazi,
Sa-ti desprind din crestet valul,
Sa-l ridic de pe obraz."
"Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei
Iar īn par īnfiorate
Or sa-ti cada flori de tei."
Īn cea de-a patra strofa a poeziei se continua jocul imaginar al gesturilor de tandrete:
"Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat īncet s-o culci,
Lasānd prada gurii mele
Ale tale buze dulci ."
Īn ultimele doua strofe visul va pecetlui fericirea suprema, cāntecul sufletului fiind murmurat de izvoare si de freamatul lin al vāntului. atmosfera de intensa reverie se realizeaza prin personificarea izvoarelor care cānta si a vāntului.
Versul "Vom visa un vis ferice" sugereaza totodata neīmplinirea iubirii. Fata de prima strofa, unde era prezentat cadrul fizic, in aceste ultime doua strofe imaginea se completeaza cu alte elemente: "singuratece izvoare", blānda batere de vānt, codrul batut de gānduri, florile de tei etc.
"singuratece izvoare"
aceste elemente, prezentate, descrise astfel, sugereaza o atmosfera mai apasatoare, confera o nota meditativa.
"codrului batut de gānduri"
|
