MIHAI EMINESCU
Poet national si universal
Mihai Eminescu este în literatura româna "potul nepereche", creator al unei opere care strabate timpul neuscata de seve prin interpretare si netocita de repetate rostiri. Caci se întâmpla faptul paradoxal ca "ultimul mare romantic european" sa-si pastreze o mestirbita capacitate de a solicita sensibiliattea si spiritul omului modern, care are nevoie de Eminescu nu numai dintr-o curiozitate intelectuala, ci si pentru dezlegarea de minte si sufletului a propriilor tensiuni. Nu stim care este ecoul romanticilor din alte literaturi, de ce si cum sunt ei cititi astazi, stim însa ca pentru români , Eminescu este poetul de-acum si 232g64c de-aici, transgresând veacul lui si traind într-o perpetua actualitate, cel care tine înca marea lectie de poetica a literaturii române în lumina lui înaltându-se si Blaga, si Bacovia, si Barbu, si Arghezi, si Nichita Stanescu, si aproape toti ceilalti care se înscriu în sistemul nostru de valori.
POEZIA
"Luceafarul"
"Privea în zare cum pe mari
"Strain la vorba si la port
Evocat pentru a masura, prin viteza, absolutul pasiunii care nu cunoaste hotare, haosul este lasat în urma. Spatiul infinit parcurs de Luceafar este, de fapt, metafora plastica a dorului, a setei de împlinire, a absolutului prin iubire:
"El zboara, gând purtat de dor,
"Nici nu avem nici timp, nici loc,
"Îmbatata de amor", Catalina are înca nostalgia astrului iubirii si-i adreseaza din nou chemarea, de data aceasta Luceafarul semnificând pentru ea "steaua norocului", în credinta populara, stelele prefigurând destine umane:
"-Cobori în jos, luceafar blând,
Efecte poetice surprinzatoare obtine Eminescu prin schimbarea valorilor gramaticale ale unor termeni din fondul stravechi si statornic al vocabularului: "De greul negrei vesnicii/ Parinte ma dezleaga" sau chiar prin folosirea unor forme arhaice, cum ar fi "crezamânt", sinonim învechit pentru "încredere". Se observa o frecventa minima a neologismelor, cele mai frecvente fiind: "sfera", "ocean", "haos", "palid", "himeric", "demon"etc. Urmarind unitatea si armonia între expresie si ideie, în conversatia dintre Catalin si Catalina, de exemplu, lipsesec aproape în totalitate neologismele, spatiul poetic fiind încarcat de ziceri populare de mare frumusete: "bata-i vina", "acu-i acu" , "sa-ti încerci norocul", "din bob în bob", "stai cu binisorul "etc.
Structura lexicala a poemului, pune în lumina frecventa covârsitoare a elementelor stravechi, mostenite din limba latina. În multe situatii, aproape strofe întregi sunt alcatuite din cuvinte de origine latina.
Cu o extraordinara capacitate de a învesmânta cugetarea în "cuvântul ce exprima adevarul", cel mai mare creator de limba poetica, româneasca creeaza expresivitate prin asocieri lexico-sintactice inedite. Substanta stilului este metaforica.
Prin nobletea ideilor si profunzimea sentimentelor, prin adâncimea filosofica si îndrazneala atitudinii, prin forta de sugestie si splendoarea neobisnuita a imaginilor, "Luceafarul" se înscrie între valorile perene cele dintâi si dintotdeauna ale Marii Poezii universale.
|
