fiica de stolnic.
Copilaria si-a petrecut-o în apropierea Botosanilor, pe mosia parinteasca de la Ipotesti. si-a urmat clasele elementare si gimnaziale la Cernauti, oras mare, românesc din Bucovina de nord, aliata pe atunci sub ocupatie habsburgica. În adolescenta a peregrinat cu trupele de actori prin tara.
A debutat la vârsta de 16 ani cu poezia "De-as avea", în revista "Familia" de la Pesta, condusa de Iosif Vulcan, care i-a schimbat numele din Eminovici în Eminescu. A urmat studiile universitare la Viena între 1869 si 1872 si la Berlin între 1872 si 1874. Înca din perioada studentiei a devenit membru al Societatii Junimea. A fost director al Bibliotecii Centrale Universitare din lasi si revizor scolar. A lucrat în gazetarie si a condus "Curierul din Iasi" si ziarul "Timpul" din Bucuresti, organ al Partidului Conservator.
Titu Maiorescu i-a publicat singurul volum de versuri aparut în timpul vietii la finele anului 1883 si începutul lui 1884. Ultimii ani i-a petrecut în suferinta si boala.
A trecut în eternitate la 15 iunie 1889. În inegalabila sa biografie "Viata lui Mihai Eminescu" (1932) G. Calinescu consemna astfel, în rânduri ritmate si cadentate, savant orchestrate de poem simfonic trecerea în eternitate a luceafarului poeziei românesti: "astfel se stinse în al optulea lustru de viata, cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamântul românesc. Ape vor seca în albie si peste locul îngroparii sale va rasari padure sau cetate, si câte o stea va vesteji pe cer în departari, pâna când acest pamânt sa-si strânga toate sevele si sa le ridice în teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale
Tot Calinescu în "Viata lui Mihai Eminescu" demonstreaza cum Eminescu ar fi revendicat de zece natii din Septentrion pâna-n Orient, si de la Marea Baltica pâna la Marea Caspica. Eminescu ar fi facut de unii falsificatori de documente rând pe rând suedez, polonez, rus, ucrainean, sârb, bulgar, albanez, turc, armean si persan. Dar Eminescu descindea dintr-o nobila si straveche spita româneasca, al carei arbore genealogic cobora mult timp si-si avea radacinile adând înfipte în solul..........al Bucovinei natale.
Raportul dintre national si universal
În cazul lui Eminescu, mai mult decât la oricare scriitor român se pune problema raportului dintre national si universal. În termeni filosofici raportul dintre national si universal este raportul de la individual la general, si de la concret la abstract. Nationalul si universalul sunt doi termeni inseparabili ai aceleiasi ecuatii, care se presupun si se interconditioneaza reciproc. Nu exista universalitate pura si abstracta, ci numai universalitate prin nationalitate.
Un fenomen abisal ca Eminescu nu poate fi explicat si înteles decât prin prisma teoriei inconstientului colectiv al lui Karl Gustav Yung. Din aceasta perspectiva psihanalitica moderna, Eminescu ne apare ca un produs al subconstientului colectiv românesc. De aceea noi toti ne regasim în Eminescu si ceva din Eminescu exista în noi toti.
Eminescu exprima în universalitate spiritul românesc asa cum Dante exprima spiritul italian, Cervantes spiritul spaniol, Shakespeare spiritul englez, Voltaire spiritul francez, Goethe spiritul german, iar Puskin si Lermontov spiritul rus. În jurul lui Eminescu s-a construit în timp, o întreaga disciplina, si anume eminescologia, asa cum în jurul lui Dante s-a construit dantologia, iar în jurul lui Shakespeare s-a construit shakeaspearologia. Eminescologia este o disciplina vasta care cuprinde contributiile unor cercetatori si exegeti români sau straini la cunoasterea vietii si operei lui Eminescu.
Dintre criticii si istoricii literari români care s-au ocupat de Eminescu cei mai importanti, în ordine cronologica sunt: Titu Maiorescu, Mihail Dragomirescu, Garabet Ibraileanu, Nicolae lorga, Dumitru Caracostea, Tudor Vianu, George Calinescu, D. Popovici, Constantin Noica, Edgar Papu, George Munteanu si Zoe Dumitrescu-Busulenga.
Dintre istoricii straini cei mai importanti ramân: eminescologia italiana Rosa del Conte, cu lucrarile ei de referinta "Eminescu sau despre absolut", istoricul literar francez Allen Guillermou, cu lucrarea sa "Geneza interioara a poeziilor lui Eminescu", cercetatorul rus Iuri Kojevnikov, cu lucrarea sa "Eminescu si problema romantismului", cercetatoarea indiana Amita Bhose, cu lucrarea sa "Eminescu si India" si exegeta elvetiana de origine româna Zvetlana Paleologu-Matte, cu eseul "Eminescu si abisul ontologic".
|
