Mihail Kogalniceanu "Introductie'la Dacia Literara

Mihail Kogalniceanu

"Introductie"la Dacia Literara

La"30ghenarie"M. Kogalniceanu ("redactor raspunzator") semna "Introductia", articol de frontispiciu al celei mai moderne & 626e49g #351;i mai însemnate reviste românesti,.Dacia Literara", care avea sa revolutioneze întreaga spiritualitate româneasca de pâna atunci (M. Kogalniceanu a editat aceasta revista, care a iesit numai în trei numere - martie, aprilie, mai 1840, din dorinta de a înfatisa aspecte din viata românilor de pretutindeni, însa atitudinea lui Costache Negruzzi în "Alexandru Lapusneanul", aluziile lui Alecu Donici si Grigore Alexandrescu, din fabule, nu au convenit domnitorului Mihail Sturza, care ordona suprimarea revistei).

Kogalniceanu cerea redactorilor si colaboratorilor "Daciei literare" sa depaseasca preocuparile strict locale, preconizând o foaie româneasca destinata sa cuprinda productiile românesti din orice parte a vechii Dacii.

Revista "Dacia Literara" se anunta astfel a fi un "repertoriu general al literaturii românesti", un fel de "oglinda" în care pot sa se vada scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiecare cu particularitatile sale. Carturarul moldovean, sensibil la ideile moderne ale veacului sau (unele principii despre originalitate, crearea de opere în limba nationala si valoarea literaturii populare ca sursa de inspiratie pentru arta si cultura, fusesera impuse de multa vreme de catre Herder, iar Hugo, cu opiniile sale despre coloritul local, gasise numerosi aderenti si în tara nostra), vazuse cu claritate ca una dintre caile sigure care duce la trezirea si realizarea idealului national, politic si literar este cultura. De aceea el cerea în rândurile "Introductiei", în mod imperios, "ca românii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti".

Articolul "Introductie" începe cu o scurta analiza critica a presei si a literaturii române de pâna la 1840, dupa care M. Kogalniceanu (în vârsta de 23 de ani, cu vocatie de ctitor) constituise un program extrem de limpede în trei puncte esentiale: 1. unificarea fortelor scriitoricesti; 2. imprimarea unui spirit critic obiectiv si 3. realizarea unei literaturi originale. De asemenea, se precizeaza ca "va cuprinde toate ramurile literaturii noastre" si va fixa structura revistei: "în partea dintâi vor fi compuneri originale a conlucratorilor foaiei; partea a doua va avea articole din celelalte jurnaluri românesti. Partea a treia se va îndeletnici cu critica cartilor noua iesite în deosebitele provincii ale vechii Dacii. Partea a patra, numita «Telegraful Daciei», ne va da înstiintari de cartile ce au sa iasa de sub tipar, relatii de adunarile învatatilor români, stiri despre literatorii nostri" s.a.

Simbolica în chiar titlul ei, "Dacia literara" da expresie idealului unitatii nationale, pregatita printr-una culturala, întemeiata pe o veche realitate geografica si istorica. Se cerea deci o literatura originala întemeiata pe izvoarele nationalitatii.

Doua sunt principiile care stau la baza programului revistei: principiul national si principiu! artistic, pentru a o transforma într-un material de viata româneasca, concretizat într-o forma artistica superioara. Staruind asupra izvoarelor artei literare, Kogalniceanu le-a descoperit în viata materiala si spirituala a poporului român (din toate provinciile românesti) convins ca aceste izvoare puteau sa autohtonizeze inspiratia artistica si sa imprime literaturii caracter national si popular. Facând bilantul literaturii române pâna la 1840, atât cea publicata, cât si cea ramasa în manuscris, Kogalniceanu sustine, pentru prima data în cultura noastra, ideea ca literatura româna este, în mod firesc, o parte componenta a literaturii universale: "...literatura noastra facu pasuri de uriesi si astazi se numara cu mândrie între literaturile Europei". Ca si Goethe altadata (atunci când formulase conceptul de literatura universala), Kogalniceanu afirma "ca în literatura mondiala putem intra prin noi însine comunicând, prin limba vorbita de toti românii, fapte eroice si obiceiurile pitoresti din viata poporului".

Apreciind traducerile, în aceasta etapa de dezvoltare a culturii noastre, Kogalniceanu socotea ca ele devenisera, în jurul anului 1840, "o manie ucigatoare a gustului original", ca "dorul imitatiei omoara în noi duhul national" si ca "traductiile... nu fac o literatura"; de aceea el impunea "gustul original, însusirea cea mai pretioasa a unei literaturi"si combatea traducerile, cu deosebire a celor proaste.

Pentru ca "literatura are trebuinta de unire", Kogalniceanu propune respectarea principiilor morale în aprecierea valorilor literare: "critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea iar nu persoana".

Kogalniceanu se straduieste sa dea o noua finalitate literara si politica artei, îndrumând-o spre traditiile nationale, spre marile valori contemporane, ca si spre ideea de unitate, de aspiratii ale întregului popor român. De aceea în articol se precizeaza sfera tematica prin imperativul crearii unei literaturi nationale inspirate din: istoria patriei ("Istoria noastra are destule fapte eroice"), natura plaiurilor noastre (".. .frumoasele noastre tari sunt destul de mari"), folclor ("obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne împrumutam de la alte natii"). Se mai sugereaza, în partea despre cuprinsul "Daciei literare", si actualitatea româneasca drept izvor de inspiratie.

în partea a patra, "Telegraful Daciei", se vor publica stiri cu privire la "adunarile învatatilor români, stiri despre literatorii nostri si, în sfârsit, tot ce poate fi vrednic de însemnat pentru publicul român". Scriitorii se întorc astfel spre realitate, spre miscarea vie a epocii, unde descopera "naturi felurite de oameni, tipuri caracteristice de un mare interes pentru studiul social si istoric" (V. Alecsandri).

Prin aceste idei, "Introductia" (care este de fapt programul "Daciei literare") genera un curent national-popular cu o puternica tenta romantica.

Reprezentantii curentului (moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni, banateni), "fiescare cu ideile, cu limba sa, cu tipul sau", scriu beletristica si studii teoretice, articole politice si culturale, cronici si recenzii, afirmând, dincolo de prejudecatile regionaliste, necesitatea patriotica a eforturilor comune pentru realizarea telului suprem înscris în fruntea programului: "o limba si o literatura comuna pentru toti".

Fenomenul caracterizant al epocii îl constituie coexistenta mai multor curente si orientari literare: elemente preromantice si romantice, clasice si realiste se pot întâlni chiar în opera aceluiasi autor.

Principiile luminoase ale,,Daciei literare" au generat un climat propice evolutiei literaturii nationale (sub raport cantitativ, dar mai ales calitativ); acum "iau nastere toate formele moderne ale beletristicii" (s.n.), unele dintre acestea (mai ales în domeniul poeziei lirice si prozei scurte) ajungând chiar sa fie ilustrate prin creatii de vârf" (P. Cornea).

Poezia de inspiratie folclorica ocupa un loc important în orizontul tematic al literaturii pasoptiste -formata la "Dacia literara" si la alte reviste care i-au urmat: "Propasirea", "Magazin istoric pentru Dacia", "România viitoare" (aparuta la Paris), "Zimbrul", "Junimea româna"; "România literara", "Steaua Dunarii" (Paris), "Revista Carpatilor", "Revista româna pentru stiinte, litere si arte" (toate au fiintat între 1844 si 1861).

Astfel, I. H. Radulescu (în meditatia "O noapte pe ruinele Târgovistei") traieste retrospectiv epocile de glorie ale neamului prezentate în antiteza cu decaderea prezentului. Tema preromantica a ruinelor, cântate în maniera lui Volney (francez iluminist, reprezentant al preromantismului, 1757-1820), este asociata cu conceptia ossianica (Ossian - poet legendar irlandez, secolul al III-lea) a poetului vazut ca un evocator al trecutului, în poemul istoric si alegoric "Mihaiada" (ramas neterminat, considerat de unii exegeti ca fiind "o epopee" neterminata), autorul afirma, în spiritul filozofiei luminilor, ideile libertatii poporului român si ale unirii lui.

în spiritul aceleiasi conceptii iluministe, revenirea la trecut este o modalitate de preamarire a virtutiilor strabune. Poezii ca "Rasaritul lunii. La Tismana", "Mormintele. La Dragasani", "Trecutul. La manastirea Dealu" de Grigore Alexandrescu, sunt meditatii pe teme nationale.

"Umbra lui Mircea. La Cozia" (de acelasi poet) este o evocare cu accente de oda închinata personalitatii lui Mircea cel B atrân si o condamnare a prezentului, a razboiului strabatuta de suflul rationalist al ideii victoriei prin arte: "Prin stiinte si prin arte, natiile înfratite /în gândire si în pace drumul slavei îl gasesc". Numai asa se va putea instaura ratiunea universala.

Poezia începe solemn, în versuri ample, cu o descriere romantica a înserarii în preajma manastirii Cozia, în care apare fantasma domnitorului medieval. Personificarea valurilor Oltului ("s-ale valurilor mândre generatii spumegate") este o sugestie heracliteana a curgerii marelui Timp; aliteratia vocalelor "n" si "r" creeaza o nota de înfiorare lugubra: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate (...) s-ale val urilor mândre generatii spumegate / Zidul vechi al manastirii în cadenta îl izbesc". Atmosfera de mister din strofa a doua pregateste aparitia fantomei lui Mircea, înfatisata într-o amplificare solemna, nascatoare de fiori (potentata de numeroasele puncte de suspensie, care sunt tot atâtea cezuri ale strofei): "Este ceasul nalucirei: un mormânt se desveleste / O fantoma-ncoronata din el iese... o zaresc... / Iese... vine catre tarmuri... sta... în preajma ei priveste.../ Râul înapoi se trage... muntii vârful îsi clatesc", în antiteza cu prezentul, marunt veacurile trecute sunt "... vremi de fapte stralucite / însa triste si amare" prin necontenitele razboaie.

O meditatie pe tema ruinelor este si "Ruinurile Târgovistei", de Vasile Cârlova. Poezia începe printr-o invocatie în care se concretizeaza trecutul si prezentul, admiratia si regretul, în partea a Il-a, motivul timpului distrugator confera meditatiei note elegiace.

Dimitrie Bolintineanu aduce în literatura, prin "Legende istorice", figuri memoriabile ale trecutului: Mircea, stefan, Vlad-Ţepes, Preda Buzescu s.a. Dincolo de formula sententioasa a discursului poetic si de tonul, uneori, insinuant al reprosului, Bolintineanu ramâne un poet al simtului acustic, fapt ce da nastere unei muzicalitati stranii.

Sentimentul patriotic se traduce la V. Alecsandri în admiratia fata de trecutul glorios exprimata în legendele sale istorice si participarea activa la evenimentele vremii.,.Dumbrava Rosie" - poem eroic alcatuit din opt tablouri - este structurata pe antiteza dintre bastinasi si cuceritor, dominata de imaginea aproape fabuloasa a lui stefan: "Iata-1 carunt, dar înca barbat între barbati / Ca muntele Ceahlaul prin muntii din Carpati". Umbra lui stefan proiectata aspura norodului creste urieseste, el întruchipând însasi ideea de istorie.

Voievodul este Aparatorul arhetipal care poate vorbi întotdeauna în numele lui "noi" si se încadreaza în destinul Moldovei. Tablourile de lupta sunt dinamice, ostenii moldoveni sunt proiectati în fabulos, în vreme ce imaginea invadatorilor capata accente grotesti. Timpul istoric devine timp eroic, prin înalta exemplaritate a faptelor lui stefan.

în poemul eroic "Dan, capitan de plai", simbolul Aparatorului este întruchipat de batrânul Dan; pestera de stânca în care acesta traieste este un analogon (= "spatiu asemanator cu...") al pesterii lui Zamolxe - spatiu simbolic al meditatiei si cetate inexpugnabila (de neînvins) a rezistentei împotriva cotropitorilor. Aflând din gura "a doi vechi stejari" ca tatarii au navalit în tara, Dan porneste la lupta împreuna cu Ursan -vechiul tovaras de arme. Finalul este impresionant: eroul se întoarce în tara, de peste Nistru (cu îngaduinta lui Ghirai), si: "îngenuncheaza, smerit îsi face cruce /... saruta ca pe-o moaste / Pamântul ce tresare si care-1 recunoaste". Daca stefan simbolizeaza ideea de istorie, Dan simbolizeaza ideea de jertfa.

Participarea lui Alecsandri la evenimentele vremii se reflecta în poezii ca: "Desteptarea României" si "Hora Unirei". Aceasta încadrare în istoria prezenta confera poeziilor un anumit stil, o anume grandilocventa (întrebuintare afectata de cuvinte si fraze; stil bombastic, pretiozitate, afectare) realizata prin repetitii, exclamatii, comparatii grandioase, adresari directe, creatiile devenind astfel adevarate manifeste politice ("Libertatea-n fata noastra a aprins un mândru soare / si-acum neamurile toate catre dânsul atintesc / Ca un cârd de vulturi ageri ce cerc vesel ca sa zboare / Catre soarele ceresc").

Poezia plaiurilor natale este stralucit ilustrata de "Pastelurile" lui V. Alecsandri. Titlul ciclului este influentat, poate, de curgerea de poeme: "Emailuri si camee" ale lui Theophile Gautier (1811 -l 872, scriitor si eseist francez, sustinator al miscarii romantice: "Istoria romantismului"), dar Alecsandri, fara a fi un parnasian, este "Unul din primii sau poate primul poet impresionist" (Edgar Papu).

Poezia, inspirata din folclor, se remarca prin cunoscuta balada "Zburatorul", de I. H. Radulescu. Prelucrare a cunoscutului mit al Zburatorului, poemul analizeaza misterioasele oscilatii! ale unui suflet tânar patrunzând, cu o intensitate unica, inefabilul tulburarilor acestei vârste, în partea a doua poetul a creat un pastel cu peisaj rustic, a carui atmosfera te pregateste afectiv pentru momentul aparitiei zburatorul ui, din partea a treia a baladei, în care poetul face "portretul" zburatorului: "Balaur de lumina, cu coada-nflacarata / si pietre nestemate lucea pe el ca foc. /.../ Balai, (...) un flacaiandru si tras ca prin inel / Dar slabele lui vine n-au nici un pic de sânge... / si-un nas ca vai de el".

"Doinele" lui V. Alecsandri, care au ca teme natura si dragostea, sunt strabatute de elan vital si de optimism caracteristic generatiei de la 1848.

Sub influenta benefica a "Daciei literare" se dezvolta si proza vremii, caracterizata printr-o mare diversitate tematica si de specii literare: nuvela istorica ("Alexandru Lapusneanul", de C. Negruzzi, în care se prezinta "destinul unui domnitor infernal, ca Richard al III-lea"), memorialul de calatorie ("Calatorie în Africa", de V. Alecsandri, caracterizata de catre G. Calinescu drept "sistem narativ pe principiul «Decameronului»"; în ea se intersecteaza planul descrierilor de exterior cu planurile launtrice, sufletesti), nuvela romantica ("Zoe", "O alegere de cai" publicata în "Dacia literara", de C. Negruzzi); fiziologiile unor tipuri umane ("Domnul Sarsaila autorul" -1. H. Radulescu, "Fiziologia provincialului la Iasi" - M. Kogalniceanu; "Fiziologia provintialului" - C. Negruzzi, care sunt schite de moravuri); poemul în proza ("Cântarea României", de Al. Russo); proza istorica reprezentata de "Românii supt Minai Voievod Viteazul", de N. Bâlcescu.

Aceasta din urma este o opera istorica, dar si literara (o "poema", în intentia autorului), îmbinând epicul cu eroicul, opera îl are ca personaj central (al celor sase carti: "Libertatea nationala", "Calugarenii", "Servagiu", "Unitate nationala" - care se deschide cu o superba descriere a Ardealului, "Miraslau" si a sasea, care a ramas în proiect, si se intituleaza "Goraslau") pe Mihai Viteazu, pe care autorul îl vede ca pe un semizeu, "Românii supt Mihai Voievod Viteazul" fiind un testament politic si moral, o pledoarie pentru Unire.

Romanul este reprezentat si de M. Kogalniceanu care ne-a lasat un interesant fragment de roman, "Tainele inimii", iar Bolinîineanu scrie romanul epistolar, JVIanoil" si romanul de conceptie balzaciana "Elena".

Tot în epoca pasoptista se pun si bazele dramaturgiei nationale. Meritul covârsitor îi revine lui Alecsandri ale carui comedii trateaza teme precum: conflictul dintre generatii si imitarea absurda a Occidentului ("lorgu de la Sadgura"), efectele parvenirii bazate pe incultura (ciclul Chiritelor: "Chirita în provincie", "Chirita în Iasi", "Chirita în balon" etc.), demagogia politica ("Gogoasa patriotica"), tendinta latinizanta a unor autori ("Rusaliile") s.a.

Printre ultimele lucrari dramatice ale lui Aiecsandri se înscrie drama istorica "Despot Voda", în care stradania eroului de a agita apele istoriei sfârseste într-o moarte lipsita de glorie (uciderea domnitorului de catre un bufon nebun), fapt ce ar putea naste interogatii profunde asupra mersului istoriei universale.

Toate aceste opere sunt subordonate programului "Daciei literare" având acelasi scop. Ele au o valoare programatica a accentuarii uneia sau alteia dintre laturile teoretice expuse în "Introductie" la "Dacia literara".