Mihail Sadoveanu
Activitatea literara
M. Sadoveanu este unul din marii nostri scriitori nationali. Opera sa, impresionanta nu numai prin numarul mare de volume publicate, este aceea a unui rapsod cu o capacitate de evocare epopeica rar întâlnita.
A debutat masiv cu trei volume de povestiri: Povestiri, Dureri înabusite, Crâsma lui mos Precu si un roman soimii, în 1904, "anul lui Sadoveanu" cum l-a numit N. Iorga.
Pâna la izbucnirea primului razboi mondial, fecunditatea debutului a ramas constanta: în fiecare an a aparut, sub semnatura prozatorului, cel putin un volum de povestiri, pe lânga alte scrieri, printre care traduceri, note si impresii.
Scriitorul, deocamdata, este sub influenta prozatorilor din a 2-a jumatate a secolului trecut, cu predilectii pentru "umilitii, o ______ si nedreptatii" vietii, în atmosfera samanatorista si poporanista de la începutul veacului, povestirile lui Sadoveanu sunt în genul realismului sentimental, profesat de Al. Vlahuta.
A colaborat la revista "Samanatorul" integrându-se însa numai teoretic programului samanatorist. Sadoveanu s-a apropiat mai mult de spiritul "Vietii românesti", de care s-a simtit atras prin afinitatea preocuparilor literare. Continua colaborarea apoi la "Însemnari literare".
Dupa primul razboi mondial, se releva marea personalitate a scriitorului.
Între diferite tendinte literare si diversele formule narative moderne ce s-au manifestat în proza interbelica, Sadoveanu a ramas egal cu sine însusi, monumental prin viziune si originalitate, în spiritul traditiei si specificitatii noastre nationale.
Hanu Ancutei (1928) deschide seria unor capodopere în care se defineste si universul întinsei opere sadoveniene, dar, mai cu seama, un stil, unic în literatura noastra, cu ecouri din vorba batrâneasca a lui I. Neculce din O seama de cuvinte si din sfatosenia înteleapta a lui Creanga.
Hanu Ancutei evocând o Moldova arhaica, este "cartea întelepciunii populare" (C. Ciopraga); Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda (1929), înfatisând o Moldova saracita de biruri si razboaie de pradaciune, reia un motiv din Neamul soimarestilor (1915); Baltagul (1930) e un "roman al transhumantei" (G. Calinescu) în spatiul mioritic românesc; Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933) reconstituie, ca si în romanul mai vechi, Însemnarile lui Neculai Manea (1907), atmosfera târgurilor moldovenesti de altadata; Creanga de aur (1933) este o reîntoarcere în legenda si istorie, zugravind o vârsta de aur, mai vechi decât eroi ca epopee din trilogia Fratii Jderi (1935-1942).
Toate acestea sunt opere fundamentale în creatia lui M. Sadoveanu. În ele se constituie o întreaga lume, cu asezari care vorbesc despre permanentele pamântului românesc, cu oameni care traiesc dupa legile firii si, întotdeauna, în traditia îndeletnicirilor ramase în veac.
Între legenda si spirit baladesc, evocarea sadoveniana strabate întrega noastra istorie sociala si nationala, eroica sau zbuciumata de lupta pentru apararea fiintei nationale, sau de conflictele dintre razesi si boierii ce au împutinat mosia taranului, saracindu-i pe oameni .
În 1937, preia directia politica a ziarelor " Adevarul" si " Dimineata", la care colaborase din 1930, stigmatizând, ca si în "Însemnari iesene", pericolul ________ politice a gruparilor de externa dreapta ca urmare a extinderii fascismului în tara noastra. În ele Sadoveanu apara valorile umane ale culturii românesti din aceasta perioada. Dupa eliberare M. Sadoveanu a reluat teme mai vechi dar cu alta întelegere a dinamicii sociale. Pauna Mica (1948) si Mitrea Cocor (1949) mai putin convingatoare; Nada Florilor (1950) care restructureaza Împaratia apelor (1928); Nicoara Potcoava (1952) care reaseaza ca problematica romanul debutului sau literar soimii (1904), Aventura în Lunca Dunarii (1954) în care urmareste destinul împlinirii sociale si politice contemporane.
Cu romanul Nicoara Potcoava marea creatie sadoveniana se încheiase. Cu o bine meritata reputatie câstigata înca din "anii de ucenicie", opera scriitorului a patruns în circuitul marilor valori ale literaturii universale si trezeste înca interes, pentru ca, înaintea altor prozatori de prestigiu, ea îsi pastreaza înca actualitatea.
Marile teme ale prozei sadoveniene cuprind:
Viata celor multi si necajiti (Povestiri, Dureri înabusite, Crâsma lui mos Precu, Hanu Ancutei) prezinta istoria sociala a românilor, din cele mai vechi timpuri. Este prezentat satul asaltat de stapânirea boiereasca si de capacitatea lumii burgheze (Bordeienii, Pacat boieresc, Judet al sarmanilor, Mergând spre Hârlau). Eposul popular penduleaza între mit, legenda si spirit baladesc.
Natura patriei (Ţara de dincolo de negura, Împaratia apelor, Istorisiri de vânatoare, Valea Frumoasei, Povestirile de la Bradu Strâmb) evoca o existenta completa, ca sa traiasca cu îndeletnicirile lor singuratice si arhaice.
Obiceiuri si traditii din viata partasilor (Baltagul) prezinta radacinile stravechi care statornicesc conduita taranilor. Scriitorul reconstituie un mod de viata arhaic cu profiluri umane determinate de acestea.
Atmosfera apasatoare a târgurilor moldovenesti de altadata (Floare ofilita, Însemnarile lui Neculai Manea, Duduia Margareta, Apa mortilor, Locul unde nu s-a întâmplat nimic) reconstituie universul târgovetilor, o lume suferinda aflata la rascrucea schimbarii lumii de la sfârsitul veacului trecut; modul de viata al "coconilor", al "vatajeilor si prefectilor", cu "slujbasi marunti ce trebuiau... la negustorii calici din cele trei dughene, trei lulele".
Evocarea trecutului istoric (Fratii Jderi, Neamul soimarestilor, Nicoara Potcoava, Zodia cancerului sau Vremea Ducai-Voda) în opera sadoveniana este epopeica. Ea strabate istoria Moldovei de la vremea de glorie a lui stefan cel Mare pâna la decaderea ei, în zbuciumata lupta pentru reînaltarea prestigiului vârstei de aur a tarii.
Copyright www.referatele.com.com Cel mai complet site cu referate
|
