Mircea Eliade - MAITREYI
Romanul începe cu amintirea lui Allan despre fiica inginerului Narendra Sen. Allan era foarte bun prieten cu Harold Carr deoarece acesta o suma de familii cunoscute in Calcutta, oras în care îsi petrecea el serile si unde iesea cu fetele acelor familii. Eroului i-a ramas întiparit în minte bratul gol al Maitreyiei si straniul acelui galben întunecat atât de tulburator, atât de putin feminin, de parca ar fi fost mai mult al unei zeite sau al unei cadre decât al unei indiene. Când i-a cerut parerea lui Harold despre ce vazuse el, acesta i-a raspuns: "nu zau, Allan, cum de-ti poate placea tie o bengaleza? Sunt dezgustatoare.[.] Sunt murdare, crede-ma. si apoi, nu e nimic de facut, nici dragoste. Fata aceea n-are sa-ti întinda niciodata mâna.".
Allan era la începutul carierei sale în India, era membru în Rotary Club, citea mult despre fizica matematica si scria zilnic în jurnal. Dupa ce predase reprezentanta locala a uzinelor "Noel and Noel" si fusese angajat pentru desen tehnic la noua societate de canalizare a deltei, cunoscuse mai de aproape pe inginerul Narendra Sen (foarte respectat în Calcutta deoarece era primul inginer laureat la E 949c216j dimburgh), si viata lui Allan a început sa se schimbe. Acum câstiga mai putin, dar îi placea mai mult aici deoarece la fiecare 2-3 saptamâni era plecat la lucru pe teren. Pe santier se întelegea bine cu muncitorii deoarece era singurul alb. Într-una din zilele când se întorcea ars de soare de la lucru, se întâlneste du un prieten vechi - Lucien Metz - care vroia sa scrie o carte despre India moderna (luând interviuri, vizitând închisori si fotografiind; nu vazuse înca adevaratele femei indiene.
Pentru a-l lamuri pe prietenul sau despre problemele pe care nu le întelegea, Allan l-a dus la Narendra Sen, unde au discutat si au baut ceai. O alta impresie i-a lasat Maitreyi lui Allan - nu izbutea sa înteleaga ce taina ascundea acea faptura în miscarile ei moi, de matase, în zâmbetul ei timid, de glasul eu schimbat in fiecare clipa, vorbea o engleza aproape de manual, iar privirile lor nu se puteau dezlipi de la ea. Tot atunci îsi fac aparitia si doamna Sen si sora mai mica a Maitreyiei, Chabu. Cum luau ei ceaiul, Maitreyi a varsat o ceasca de ceai peste pantalonii lui Lucien. Fata s-a scuzat, iar nu dupa mult timp cei doi oaspeti au plecat. Totusi Allan a mai aruncat o privire asupra casei imginerului si zari trupul pe jumatate gol al Maitreyiei.(cap. 1)
Pe când lucra odata la Tamluk, Allan primise o scrisoare de la Calcutta, de la inginerul Sen prin care i se spunea ca au nevoie de un inginer destoinic în Assam ca sa inspecteze terasamentul si podurile pe linia Lumding-Sadzia. Daca accepta, salariul sau crestea de la 250 la 400 de rupii. Allan a acceptat noul sau serviciu, dupa care a plecat sa sarbatoreasca cu Harold si fetele în "China Town". Pentru ca nu încapeau toti în masina, Geurtie(una di fete) a trebuit sa se aseze în bratele lui Allan. La o intersectie masina lor s-a intersectat cu cea a inginerului, iar impresia care a lasat-o acest incident inginerului si Maitryiei nu a fost prea placuta. A doua zi, s-a întâlnit cu inginerul care l-a întrebat daca îi place de acea fata pe care o avea in brate când erau în taxi. La finalul discutiei sale, ing. l-a invitat sa ia masa cu el, însa l-a refuzat foarte subtil. La plecarea sa spre Shillong, Harold l-a sfatuit sa bea brandy cu soda si whisky cu soda.(cap. 2)
Allan trebuia sa inspecteze lucrul pe care-l faceau alti muncitori. Seara bea whisky cu câtiva dintre ei. În luna iulie nu fusese decât o singura data la Shillong, dar se gândea ca poate sa se întoarca la Calcutta pe la mijlocul lui august, daca îsi termina raportul. Însa la începutul lunii august s-a îmbolnavit de "malarie întovarasita cu surmenaj nervos". Allan a ajuns la spital si a fost si in coma. Omul dorea sa se rada. Au venit sa-l viziteze toti prietenii sai: Narendra Sen, Harold, si fetele. Harold i-a si spus lui Allan, ca ing. vrea sa-l însoare cu Maitreyi. Allan a fost invitat de dl. Sen sa vina sa locuiasca la ei. Prietenii lui Allan pregateau o petrecere de însanatosire pentru acesta.(cap. 3)
Allan s-a si instalat în casa inginerului Narendra Sen. Allan facea dimineata dus cu apa rece. Prima s-a conversatie adevarata cu Maitreyi a fost despre întâmplarea cu masina - Allan imitase salutul adresat în acea seara de Maitreyi, iar fata nu stia de unde îl stia. La rugamintile doamnei Sen, Maitreyi îi propuse lui Allan sa discute cu ea daca se plictiseste. si asa fata i-a aratat terasa si au început sa vorbeasca despre faptul ca exista si oameni albi, iar apoi despre Lew Tolstoi. Apoi aparuse si Chabu si cele doua fete îi ceru sa le spuna o poveste. Allan fu nevoit sa inventeze una legata de un pom. Maitreyi nu era obisnuita cu oamenii albi: adata consulul cu umbrela în mâna, dorind s-o protejeze de ploaie i-a luat bratul, iar fata speriata a început sa fuga prin ploaie; altadata, când o familie europeana îi invitasera în loja lor la opera, un tânar elegant încercase s-o apuce de mâna, Maitreyi îi spuse pe întuneric: "am sa te bat cu papucul peste gura!". Dintr-o discutie cu ing. (inginerul Narendra Sen), Allan afla ca Maitreyi scrie poeme filosofice. Allan mai afla ca o indianca cu cât e mai neagra, cu atât se va marita mai greu si va trebui sa i se dea si mai multi bani ca zestre. (cap. 4)
Maitreyi l-a întrebat pe Allan daca nu vrea sa-l învete bengaleza. Allan accepta, dar în schimbul lectiei de bengaleza, trebuia s-o învete franceza pe Maitreyi. A urmat si prima lectie, dar Maitreyi se purta copilareste (se juca). Odata Maitreyi i-a dat o floare rosie pe care Allan a aruncat-o. Dupa ceva timp fata l-a întrebat ce a facut cu floarea, iar Allan i-a spus ca a pus-o la presat. Apoi fata îi ceru înapoi floarea. Allan îi dadu o floare identica, însa Maitreyi îi spuse ca floarea data de ea avea înfasurat un fir de par de-al ei.(cap. 5)
Într-o zi, ing. veni la Allan si-i spuse ca Maitreyi tine o conferinta despre esenta frumosului. Maitreyi însa nu obtinuse succesul scontat. Cu toate acestea, îl invitase pe Allan sa discute la ea în camera. Maitreyi l-a rugat sa-si lase papuci la intrare. Allan fu mirat când afla ca Maitreyi doarme pe o rogojina si nu în pat cum dorm mai toti oamenii (ca si sora ei Chabu cu care dormea în aceeasi camera). Cei doi ai început sa discute despre operele câtorva scriitori ilustri. Apoi l-a invitat la o ceasca de ceai. Tot atunci a adus doua exemplare din cartea lui Lucien - L'Inde avec les Anglais". Maitreyi îi propuse lui Allan sa-i daruiasca exemplarul ei cu dedicatie. Dedicatia fetei era: "Prietenului". Maitreyi spuse ca oficial în acea zi începea prietenia lor. Maitreyi avea un filosof de care era îndragostita: Robi Thakkur. Apoi Allan consulta propriul lui jurnal. Intr-una din consemnari afirma: "O iubesc?" (cap. 6)
Romanul continua cu însemnarile din jurnalul eroului: mergeau la cinematograf deseori seara, relatia dintre cei doi a început sa se complice, sa devina mai complexa - Maitreyi venea deseori în camera lui Allan, care se îndragostise profund de ea.(cap. 7)
Acasa la ing. mai stateau si Mantu, sotia sa Lilu, Khokha si doua surori de-ale lui Khokha. Într-o zi Maitreyi, Allan, Lilu si Khokha s-au dus pe terasa în asteptarea serii. În acea seara Allan observa ca indienii îsi manifesta dragostea fata de ceilalti prin atingeri subtile ale picioarelor. Allan fu uimit de aceste gesturi ciudate. În alta zi Maitreyi îi ceru ajutorul lui Allan pentru a realiza un catalog cu numele autorilor si titlurile cartilor acestora (4000 de volume), deoarece ing. intentiona sa publice acel catalog iar dupa moarte sa doneze cartile unui colegiu. Allan accepta. Într-o seara Allan s-a dus în camera Maitreyiei, apoi a avut loc "o atingere de picioare" care i-a stârnit baiatului un sentiment pe care nu-l va uita niciodata. Însa Maitreyi îi spuse ca îl iubeste doar ca pe un prieten foarte scump. Allan îi declara ca îi e foarte draga. Seara se sfârseste cu plecate fetei plângând, zbaterea a zeci de sentimente în sufletul baiatului (Allan avea peste 30 de ani) si primirea unui bilet prin care Maitreyi îl astepta în biblioteca la ora 6 dimineata.(cap. 8)
În urmatoarea zi Allan se duse la 6 dimineata în biblioteca si o întâlni pe Maitreyi. Aceasta îi spuse ca a venit timpul sa plece din casa lor si alte chestii. Allan parca intra în transa, parca nu mai era în acea camera. Dupa ce Maitreyi îsi terminase discursul, Allan o saruta pe gura, aproape sufocând-o. La masa de seara Allan se aseza ca de obicei lânga Maitreyi, ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat, însa deodata Allan simti piciorul Maitreyiei plimbându-se pe ale lui. Aceeasi actiune o realiza si Allan, însa "mult mai apasatoare si mai profunda". Dupa masa Maitreyi îl opreste pe Allan si îi întinde bratul si-i spune sa încerce ce vrea cu bratul ei (sa-l sarute, sa-l mângâie), ca ea nu simte nimic. Însa mângâierile si sarutarile lui Allan pe bratul fetei au facut ca aceasta sa cada prada iubirii - s-a terminat cu un sarut, din care a rezultat ca si Maitreyi îl iubeste pe Allan. Apoi fata se dezlipi de Allan si îi arata ce lucrase (la catalogul ing.). Seara, Maitreyi îl striga de pe balcon pe Allan. În acea seara fata îi spuse pentru prima data pe nume si în plus, îi dadu o coronita de iasomie. A doua zi cei când cei doi se întâlnira, Maitreyi aduse o cutie data de Tagore care avea în ea o suvita alba de par care apartinuse lui Tagore. Maitreyi îi spuse lui Allan sa faca ce vrea cu ea pentru ca ea îl iubeste doar pe el. Allan lua suvita de par si o baga în buzunarul vestei. Fata îi mai spuse ca parintii ei îi considera pe amândoi ca niste frati, si chiar ca-si propusera ca-l înfieze pe Allan.(cap. 9)
Zilele au început sa fie diferite pentru Allan (mai frumoase). Maitreyi i-a marturisit marile sale iubiri: un pom, un tânar pe care l-a vazut o singura data si Tagore, dar fata îi spuse ca aceste întâmplari nu mai reprezinta nimic pentru ea deoarece ea doar pe el îl iubeste. În dragostea lor, aparu un prag - faptul ca Allan era crestin, iar fata era hindusa. Însa Allan se gândea sa treaca la hinduism pentru ca asa credea el ca va disparea orice problema în a se casatori cu Maitreyi. Ing. nu fu de aceeasi parere. Nici prietenul sau Harold, care ramase uimit de frumusetea Maitreyiei nu îl întelegea.(cap. 10)
Pentru ca Maitreyi banuia ca Khokha stie despre aventurile lor amoroase se decise sa se logodeasca cu Allan. Astfel Maitreyi alese o piatra pretioasa si facu din ea un inel pe acre i-l darui lui Allan. Apoi într-o seara spuse un "descântec" prin care erau oficial logoditi în fata lui Dumnezeu. Graba de a se logodi era si din pricina sanatatii tot mai precare a ing., care avea probleme cu vederea. Într-o seara, mare îi fu mirarea tânarului Allan când Maitreyi veni în camera sa si facusera dragoste. Maitreyi i se daruise de tot lui Allan. Problemele în familia Sen nu încetau sa apara: Khokha îi spiona pe cei doi îndragostiti iar Chabu parca înnebunise - tot încerca sa se arunce pe geam sau de pe balcon. Allan era foarte gelos pe faptul ca atunci când Maitreyi avea junghiuri, ea îl chema pe Khokha sa o maseze. Maitreyi îl iubea foarte mult pe Allan si de aceea îi propuse lui Allan convertirea ei la crestinism. În casa aveau multi spioni, dar Khokha era cel mai important dintre ei, sau cel putin asa li se parea lor.(cap. 11)
Se apropia ziua de 10 septembrie - ziua de nastere a Maitreyiei. La aceasta sarbatoare fura invitati multi oaspeti distinsi, printre care si celebrul dansator Shankar, de la care el vroia sa afle tainele dansului. In acea seara festiva Chabu încerca sa se arunce peste balcon, dar fu prinsa. Chabu spunea ca vor sa o vânda pe Maitreyi. Incidentul trecu iar ing. Sen ceru ca Chabu sa iasa cât mai mult la aer. Astfel, într-o seara Maitreyi, Allan si Chabu erau pe malul lacului si începu o conversatie: Chabu îi reprosa lui Maitreyi ca nu-l iubeste pe Allan, iar aceasta, pentru a-i demonstra ca-l iubeste, îl saruta; însa cum erau cei doi îmbratisati, Chabu întâlni pe sub vestimentatia Maitreyiei mâna lui Allan, pe care o recunoscu dupa inelul dat de Maitreyi. Când ajunsesera luara masa împreuna. Dupa masa Maitreyi îi spune lui Allan ca mama sa a aflat despre aventura lor amoroasa. Astfel, ing. hotaraste sa se opereze la ochi, iar Allan este dat afara din casa, nu înainte de a fi invitat la o ceasca de ceai de doamna Sen. Allan se vazu cu viata distrusa: la familia Sen statea ca un oaspete, netrebuind sa plateasca chirie si tot aici avea tot ceea ce-si dorea- pe Maitreyi. Allan se vazu nevoit sa se mute la prietenul sau Harold, si-a pierdut locul de munca bine platit si iubirea lor parea ca se va sfârsi acolo.(cap. 12)
Allan a ajuns acolo unde locuia Harold si încerca sa se instaleze acolo. Îi fu facuta propunerea de a se duce la munte ceva timp. Khokha îi aduse un mesaj de la Maitreyi prin care îsi lua adio de la el. Allan mai afla ca Maitreyi este batuta acasa pentru ca nu vrea sa-l uite pe el si pentru ca înca afirma ca-l iubeste pe Allan. Mai primi un bilet de la Chabu prin care copila îsi cerea scuze pentru ca le-a adus numai necazuri celor doi. În acea seara s-a întâlnit cu Harold si au venit si fetele. Geurtie, una dintre fete facu haz de necazul lui Allan iar acesta se supara foarte tare, ba chiar avu loc o cearta. În urmatoarea zi Allan primi un telefon de la Maitreyi, dar fu inutil deoarece nu reusira sa poarte nici macar o conversatie. Apoi primi un plic cu un mesaj de la ing. prin care îi reprosa ca nu i-a ascultat rugamintea sa de a nici macar nu comunica cu vreo unul din membrii familiei sale, dar el o facuse (prin acel telefon) si-n acelasi timp primi si amenintarea ca daca incidentul se va mai repeta, va face tot posibilul ca sa-l expulzeze din tara. Gazda la care statea acum împreuna cu Harold - doamna Ribeiro - era foarte draguta si preocupata de soarta tânarului. Allan s-a dus la banca, a scos niste bani, dupa care a vagabondat timp de 4 zile pe unde l-au tinut ochii si picioarele; apoi s-a întors cu un tren. Allan înca o iubea pe Maitreyi, dar si Maitreyi îl iubea deoarece îi dadu un telefon prin care îi spuse ca îl asteapta în vita urmatoare si ca îi va ramâne fidela numai lui. La 7 zile de la despartire sa de Bhowanipore a plecat, dupa ce ultimile doua nopti si le petrecuse prin curtea familiei Sen dorind crezând ca i se va schimba ceva în vita sa. Însa a fost tot timpul întuneric, iar Chabu a murit în aceease zi.(cap. 13)
Allan a plecat sa-si petreaca zilele în alta parte- în Himalaza, într-un bungalou dintre Almora si Ranikhet. Aici petrecea mult timp contemplând si plimbându-se prin paduri cât îl tineau picioarele. si în acest loc retras Allan primi câteva scrisori de la Maitreyi din care el trasese concluzia ca Maitreyi facuse din el un zeu. Mai primi de la Khokha stirea ca operatia ing. nu reusise prea bine, doamna sen albise la fata, iar Maitreyi refuza cu încapatânare orice propunere de casatorie. Toti erau nelinistiti din cauza absentei sale. Într-o februarie la locul unde statea Allan vine o evreica finlandeza- Jenia Isaac, care cauta absolutul. Femeia se îmbolnavi si Allan trebui sa aiba grija de ea. Între cei doi avura loc experiente de natura erotica. Allan tot cu gândul la Maitreyi era. Vroia s-o faca sa-l uite, însa dorea ca ea sa stie ca doar pe ea a iubit-o. Într-o zi Allan simti o schimbare în el, ceva care îl facea sa cânte, sa alerge si de aceea hotarî sa se întoarca.(cap. 14)
La întoarcerea sa Allan afla cu disperare ca Maitreyi încerca cu disperare sa dea de el, însa Allan evita discutiile - îi închidea telefonul. Banii devenisera o problema pentru el, însa gasi o scapare prin noua sa prietena veche, Geurtie. Allan afla de la J. - nepotul doamnei Sen ca Maitreyi o duce rau: "s-a dat vânzatorului de fructe". Acum Maitreyi este gravida si totodata în proces de divort. Sen nu dorea sub nici un chip ca fiica sa sa se desparta de sotul ei ,spunând ca mai bine o omoara. Acum ing. dorea s-oi faca filozoafa. Maitreyi parca înnebunise si era de nerecunoscut: "De ce nu ma dati la câini? De ce nu ma aruncati în strada?". Allan e nedumerit si se gândeste daca e bine sa-i telegrafieze ing. sau sa-i scrie Maitreyiei. Allan simte ca a facut acele lucruri pentru el. acum regreta ca nu citise scrisorile aduse de Khokha deoarece Maitreyi putea planui ceva. În acelasi timp Allan se gândeste: "si daca n-ar fi decât o pacaleala a dragostei mele? De ce sa cred? De unde stiu? As vrea sa privesc ochii Maitreyiei."
|
