"La umbra unui crin"
In 'La umbra unui crin' nu mai este vorba de Timpul sacru sau de Timpul profan, ci de canalele de comunicare dintre cele doua lumi. Insa si aici protagonistii rateaza revelatia sacrului. Ilustrarea coexistentei mai multor lumi paralele si a posibilitatilor trecerii din una in alta devine astfel un nou motiv de reprezentare artistica a conceptului de camuflare a sacrului in profan.
In ciuda numeroaselor semne si a diverselor povestiri revelatorii, personajele din Podul nu reusesc nicidecum sa descifreze mesajele initiatilor. Ei se rezuma la o simpla contemplare a unor fenomene uneori miraculoase, alteori bizare; semnificatia ultima a acestora insa ramane incognoscibila. Relevante in acest sens sunt chiar cuvintele unuia dintre personaje, care insista in finalul sirului de naratiuni pe amnezia si imposibilitatea recunoasterii puntilor de trecere in alte dimensiuni spatio-temporale.
In nuvela La umbra unui crin accentul cade pe aceeasi amnezie a protagonistilor, mai ales cea a lui Ionel Postavaru, a unor cuvinte ce capata, in noul context al exilului, alte valente decat cele initiale. Peste expresia "la umbra unui crin, in Paradis" se suprapune povestea unor camioane ce dispar intr-o turnanta la un anumit kilometru. Cuvintele obsesive si misterioasele trasee ale autovehiculelor nu se decodifica pentru protagonisti in nici o forma de revelatie a sacrului, toate aceste evenimente ramanand in sfera bizarului.
Prin proiectarea destinului pe scena, omul are posibilitatea sa ramana un simplu spectator al acestuia, adica sa se sustraga actiunii nefaste a duratei temporale. Dar spectacolul la Mircea Eliade nu este un simplu ritual de contopire a actorului cu personajul interpretat. Mai mult decat aceasta, interpretarea teatrala are drept scop initierea spectatorului, care, astfel, se constituie intr-un neofit. Spectacolul ii este destinat acestuia din urma mai mult decat interpretului (acesta cunoaste deja rolul si soarta personajului).
Unul dintre cei mai mari scriitori romāni, Mircea Eliade a fost si o personalitate a culturii. Opera sa, scrisa de-a lungul a sase decenii, cuprinde nuvele, romane, piese de teatru, lucrari de indianistca, literatura memorialistica, mitologie, folclor, etnografie, sociologie, antropologie, studii de istorie a religiilor. Īn ciuda marii diversitati, aproape īntrega opera a lui Eliade este bazata pe teoria camuflarii sacrului īn profan. De asemenea, multe din operele sale sunt legate de problematica Timpului, Mirceea Eliade fiind obsedat de cautarea unei solutii de evadare din Timp.
"Orice se īntāmpla īn viata, poate constitui un roman. Si īn viata nu se īntāmpla numai amoruri, casatorii sau adultere; se īntāmpla si ratari, entuziasme, filosofii, morti sufletesti, aventuri fantastice Orice e viu se poate transforma īn epic. Orice a fost trait, sau ar putea fi trait."
|
