Misterul mortii lui Mihai Eminescu
( mister nedescifrat inca. )
Potrivit dr. Iosif Niculescu, Mihai Eminescu nu a murit de sifilis. Despre viata, activitatea si moartea lui Mhiai s-au scris sute de carti si se vor mai scrie. Controversate au ramas, mai ales, cauzele mortii acestuia. Unele variante au fost prezentate pe larg, altele nu au fost prezentate deloc, pentru ca cei care le-au aflat nu le-au publicat. Unul dintre cei pasionat 17317c218r i de acest subiect este dr. Iosif Niculescu de ani ), din Bucuresti, care, de la varsta de 18 ani, studiaza imprejurarile mortii lui Eminescu. Iata cum vede dr. Niculescu bolile de care a suferit Eminescu.
Primul diagnostic gresit de sifilis - la Iasi, in 1873
Dupa aparitia unor ulceratii pe picioare, Eminescu a fost consultat de medicul Isac, la Iasi, in 1873. Diagnosticul a fost de "gomă sifilitică". Potrivit dr. Niculescu, aceasta faza a sifisului apare dupa o vechime de 20 de ani a bolii. Ori el nu avea cum sa se imbolnaveasca in 1853, cand avea doar trei ani. La vremea respectiva, dr. Isac i-a prescris tanarului scriitor un tratament cu vapori de mercur, care nu se mai folosea din 1850, întrucat nu era eficient si avea efecte secundare, printre care caderea dintilor. Ajuns la Viena, Eminescu a fost tratat cu băi, regim alimentar si odină, iar starea lui s-a ameliorat. Însă din cauza mercurului inhalat, s-a ales cu o gravă deficientă renală - imposibilitatea de a elimina ureea. Fiind o substantă psiotropă, ureea aflata în surplus în organism I-a provocat tulburări psiice ( confuzii, comportament ciudat ), cardiace si de circulatie. La intoarcerea de la Viena, poetul a lucrat ca jurnalist la ziarul "Timpul", in Bucuresti. Si, în aceasta calitate, el a început să tragă semne de alarmă asupra pericolului rusesc. A Demonstrat -cu argumente etnice, istorice, religioase, si culturale - că pretentiile rusilor asupra României nu au nici un temei. Părerea dr. Niculescu este că atunci a fost declarat Eminescu bolnav de sifilis, astfel încât ideile lui să pară ale unui nebun.
Între anii 1883 si 1889 - în asa-zisa parte de "întunecare" a vietii lui - artistul are o recidivă a tulburărilor psihice. Nu se stie cine l-a povătuit si l-a convins să se se interneze la senatoriul particular sutu pentru boli nervoase.
Întors fortat la sifilis în sanatoriul sutu
Acest spital (aflat în Bucuresti, str. Plantelor nr. 7 si 9) a apartinut medicului liberal sutu. Se stie că tinta atacurilor politice ale lui Eminecu au fost chiar liberalii, care au introdus, conform opiniei dr. Niculescu, francmasoneria pe scară largă în România. La sutu a fost reluat diagnosticul dr. Isac - sifilis - paralezie progresivă. Poetul a fost tratat din nou cu mercur, de data aceasta prin injectii intramusculare cu bioclorură de mercur. După atâta tratament, Eminecu a făcut alergie la mercur si, după o astfel de injectie, a făcut un soc anafilactic si a murit. Aceasta este si concluzia dr. Ovidiu Vuia, autorul cărtii "Despre boală si moartea lui Eminescu".
În Plantelor 7, locatarii au o alta variantă
Conform declaratiei unuia dintre locatarii imobilului cu nr. 7, din str. Plantelor, fostul sanatoriu sutu, Eminescu ar fi murit din cauza unei lovituri la cap, cu o cărămidă. Dl Blebea, actualul proprietar al casei, stie de la tatăl său - colonelul Ion Teodorescu - că poetul i-a cerut unui alt pacient o bucata de pâine. Acesta a înteles altceva, s-a enervat si l-a lovit în cap. Locatarul sustine că, după asta, Eminescu a fost luat cu salvarea si a murit la spital.
Varianta povestită de dr. Niculescu neagă decesul din cauza acestei lovituri. Cel care l-a lovit ( cu o piatră sau cu o scândură ) se numea Petrache Penaru, iar agresiunea s-a petrecut în aprilie 1889. Poetul a decedat două luni mai târziu, în urma socului anafilactic. (De unde "piatră" în senatoriu
În "Istoria literaturii române", vol. III, Bucuresti, 1973, pg. 166, se scrie că Eminescu a murit în zorii zilei de joi, 15 iunie 1889, de "o criză cardiacă".
Necropsia cadavrului
Asa cum se stie, de autopsierea cadavrului si de interpretarea analizelor s-a ocupat prof. dr. neurolog Gheorghe Marinescu, proaspăt întors de la Paris. Studiul creierului lui Eminescu a demonstrat că acesta nu a avut paralizie generală progresivă - maladie care atrofiază creierul, din cauza circulatiei sanguine insuficiente. Dimpotrivă, cerebelul poetului era mai mare decât normal, cu circumvolutiuni normale. Dr. Marinescu nu a efectuat si un examen microscopic al creierului, motivând o avansată stare de alterare ( era cald, fiind în luna iunie ). Însă peste doi ani, prof. Marinescu a declarat că Eminescu a suferit de paralizie generală progresivă, din cauza sifisului. Or, sustine dr. Niculescu, el nu avea nici o dovadă a existentei maladiei, pentru că nu a făcut examenul microscopic. Concluzia fermă a dr. Niculescu este că Mihai Eminescu nu a murit de sifilis.
Oare se va stabili vreodată cauza mortii celui mai mare poet pe care l-a avut societatea românească ? O stea orbitor de strălucitoare, care s-a stins enervant de repede, după părerea mea, datorită unei societăti inumane si brutale, unor jocuri politice ascunse, datorită liberarilor pe care îi îngroapă sub noroiul înveninat de cuvintele pline de adevăr ale poetului.
Era scârbit de oameni, de institutii, de dragoste - o cunoscuse pe Veronica Micle, de la care a avut mari dezamăgiri: "Nu i-ar putrezi oasele - va blestema -cui a dat fiintă acestor tări în care cuvântul nu-i cuvânt, amorul nu-i amor ".
S-a îmbolnavit de mânia pe care o acumulase împotriva oamenilor si institutiilor vulgare si obtuze cărora le aduce insulte rusinoase si în acelasi timp slobode. În " Epistola deschisă către homunculul Bonifacius ", mintea lui B. Florescu e" căltoasă " ("câltii exemplificând foarte bine starea fibroasă aritmică "), intelectualii contemporani sunt "peltici". Invectiva nu este "fină", dimpotrivă, poetul se înfurie treptat si trece la interjectii si gesturi violente: "mascara", "îmi întorc spre tine torso", la admonestatii savuroase:
"Dragul meu! Învată carte si ascultă-mi îndemnul:
Cine vrea să zugrăvească să învet-întâi desenul,
Criticul întâi să stie singur cum să-si steargă nasul
Înainte de-a stinge cu piciorul său Parnasul "
si exemplele pot continua ( le vom continua în numărul viitor al revistei ).
Foarte multe dintre poeziile lui Mihai Eminescu sunt acide, usturătoare la adresa liberalilor, burghezilor etc. Prin urmare Mihai Eminescu devenise destul de incomod în societate si probabil că tratamentul i-a fost prescris gresit în mod intentionat - tratamentul cu mercur care nu se mai folosea din 1850 pentru că nu dădea randamente si mai avea si efecte secundare.
Cert este că s-a eliminat doar una din bolile care i-au fost atribuite lui Eminescu - boala sifilis. Nu-mi rămâne decât să astept nasterea unui om ( dacă nu s-a născut încă) destul de ambitios, inteligent, perseverent si curajos să înfrunte barierile politice sau . ridicate si să descifreze misterul mortii lui Miai Eminescu. Poate un om cu abilitătî de detectiv ???
Să sperăm că vom apuca ziua când se va elucida această problemă si adevărul va iesi la lumină.
|
