Moara cu noroc - Ioan Slavici

Asezat alaturi de Eminescu, Creanga, Caragiale, scriitori cu stil fascinant, mari creatori de limba, Ioan Slavici, cu limbajul lui sobru, meticulos, poate sa para un autor din alta clasa valorica. Īn realitate el este un intermediar ca si ceilalti trei, prin opera lui patrunzānd īn literatura romāna filonul popular al povestirii si universul satului romānesc trnsilvanean. El a creat īn epica romāneasca nuvela si romanul de tip realist si, mai ales, a adus analiza psihologica a sufletului individual, dar si colectiv, element definitiv al poeziei moderne.

Abordānd o tema sociala, nuvela - Moara cu noroc - se caracterizeaza , īn primul rānd, prin 828d318i realism si obiectivitate. Cele doua caractere puternice care se confrunta, Ghita si Lica Samadaul sunt diametral opuse. Porcarul Lica este un tālhar de drumul mare. El īsi impune cu cruzime vointa, īn timp ce Ghita, om cinstit, venit la Moara cu noroc cu gāndul ca sa scape de saracie, va deveni, treptat, un specimen dezumanizat, orbit de patima banului din momentul intrarii īn cārdastie cu Lica.

Primele observatii cu privire la vestitul Lica sunt sesizate de Ana. Acestea apar, mai īntāi sub aspect fizic:

La sosirea tamadaului, Ana este izbita de īnfatisarea oarecum stranie: "Ea ramase privind ca un copil uimit la calaretul ce statea ca un stālp de piatra īnaintea ei". Spre deosebire de Ghita, om pasnic, Lica este un barbat cu o tinuta demonica. Atunci cānd mama Anei īntreaba din simpla curiozitate: "Cine a fost asta?", Ghita raspunse raspicat, neavānd alta solutie: "Lica Samadaul!" "Lica Samadaul? striga Ana. si cāte rele nu mai zice lumea despre dānsul!" "Nu-I vorba - adaose Ana- e oarecum fioros la fata".

Se constata o diminuare treptata a sentimentelor Anei fata de Ghita.

Datorita contrastelor ce apar vadit īntre Ghita si Lica, primul tot mai sovaitor si mai nehotarāt, iar al doilea neclintit si imperturbabil, se adāncesc animozitatile dintre soti. Īn acest climat, īnsasi Anava suferi transformari de natura sa contrasteze cu ceea ce fusese anterior. Acum se afla īntre doi barbati temperamental diferiti. Ghita se dovedeste slab si fricos, īn timp ce Lica apre ca intansigent si curajos. Din aceste motive dislocarea se produce īn mentalitatea si īn sufletul ei pe nesimtite. Ghita, sotul Anei si tatal celor doi copii, a patruns īntr-un angrenaj din care nu mai e īn stare sa se smulga.

Rationamentul lui Ghita ne dezvaluie, īn realitate, aviditatea de care este ros pe dinauntru. Asa se face ca el trece, mai apoi cu usurinta la hotarāri surprinzatoare: "Am sa ma pun frumos pe lānga dānsul ca sa-mi plateasca". Īn aceasta faza, intuim deja stadiul de decadere morala pāna la care a ajuns cārciumarul.

Desi Ana observa transformarile survenite īn comportamentul sotului, nu este capabila sa ia o hotarāre salvatoare si nici nu intuieste adevarata lui prabusire. Ea ramāne, pur si simplu, surprinsa cānd Ghita īi propune sa plece de la Moara cu noroc. Asadar, nelinistea manifestata īn anumite momente, chiar īncercarile de a gasi o iesire nu au ecou īn inima Anei si nu sunt de natura s-o smulga din acest adevarat "cerc vicios".

Urmarind cu mai multa atentie manifestarile Anei, obsrvam ca ei i-au scapat, cu desavārsire, sensurile si natura implicatiilor morale īn care se īmpotmolise de-a binelea sotul ei. Īn ziua īn care Lica i-a trimis sase grasuni de furat, "Ghita a statut mult la lupta cu sine: dar īn cele din urma tot i-a primit". Astfel, pofta lui de cāstig capata proportii. De acum sansele de salvare sunt aproape imposibile.

Contarstul īntre Ana cea gingasa si iubitore, cum fusese īnainte de a deveni cārciumareasa si Ana, īn noua postura, devine izbitor. Ea nu intervine hotarātor cānd simte alunecarea lui Ghita sub influenta nefasta a lui Samadau: "Fa cum stii, dar eu īti spun ca nu ma lasa inima sa nu-ti spun . ca nu e bine sa te dai prea departe cu el". Ana nu opteaza pentru o ruptura definitiva. Se pare ca īn sufletul ei exista īn aceasta etapa, o contradictie īntre grija de a nu-l lasa pe Ghita sa se prabuseasca si curiozotatea de care era torturta, de a se apropia si de a-l cunoaste pe Lica.

Un contrast de proportii dramatice se manifesta īntre fondul de omenie, ce mai pulseaza īn inima luiGhita si setea de īnavutire care-i bāntuia sufletul.

Procesul de dislocare a creat nenumarate brese, nu numai īn constiinta lui Ghita, ci si īn sufletul Anei. De aceea, cei doi soti vor contrsta tot mai mult cu ceea ce ei fusesera anterior. Astfel, daca, la īnceput, Ana "īsi calca pe inima si se da la joc", nu se sfieste si nu ezita, mai apoi, la distanta de numai cāteva ore, sa-si dezvaluie brusc atractia neostoita fata de Lica Samadaul, spunāndu-I cu accente patimase: "Tu esti om ma Lica, iar Ghita nu e decāt o muiere īmbracata īn haine barbatesti". Patima Anei pentru Lica o face sa-si piarda cumpatul, sa-l uite nu numai pe Ghita ci si pe copii.

Contrastele se contureaza ca urmare a influentelor din noul mediu social, si au o cauza unica. Ele se declansaza sub īnrāurirea nefasta a Samadaului.

Urmarind evolutia celor trei personaje , de la īntālnire pāna la explozia finala, observam un fapt iesit din comun. Contrastele, īntre ceea ce au fost Ghita si Ana si ceea ce au devenit īn timp, sunt atāt de neasteptate īncāt au spart tiparele obisnuitului, declansānd adevarate crize. Tuturor celor trei le-a lipsit ceva esential pentru mentinerea echilibrului: "simtul masurii".

Īn final, manifestarile personajelor iau proportii ?ireconciliabile?. Ghita o īnjunghie pe Ana sub impulsul geloziei. Din ordinul Samadaului, tradat si demascat, Ghita este īmpuscat īn ceafa. Pentru a nu fi prins de jandarmi viu, temutul sef de porcari īsi zdrobeste teasta de trunchiul unui copac.

Luānd act de acest deznodamānt, īntelegem mai profund sensul moralizator al mesajului, care repreznta, īn realitate, conceptia autorului: "Daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit".