"O SCRISOARE PIERDUTA" DE I.L.CARAGIALE. RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE - ZOE TRAHANACHE SI STEFAN TIPATESCU
Comedia isi are originile in Antichitate in cantecele si farsele populare, in dialogurile si scenele din viata zilnica, improvizate in cinstea lui Dyonisos, fapt ce il determina pe Adrian Marino sa afirme: "descendenta exuberanta, licentioasa, spectaculoasa, histrionica, dramatica, in sens larg deschisa bufoneriilor, distractiilor joase si de circ" a acesteia. Opera literara "O scrisoare pierduta" (1884) de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri, avand ca tema satirizarea aspectelor societatii contemporane autorului: aspecte din viata politica (lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru camera) si de familie (relatia dintre Tipatescu si Zoe) a unor politicieni corupti.
Textul dramatic este structurat in patru acte cu cate noua, paisprezece, sapte si iar paisprezece scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje. Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind lista cu Persoanele de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii directe ale autorului in piesa. De asemenea, creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste amploarea timpului si spatiului de defasurare a actiunii: "in capitala unui judet de munte, in zilele noastre", adica la sfarsitul secolului al XIX - lea, in perioada campaniei electorale, in interval de trei zile, fapt ce-l determina pe F.Maiorescu sa transforme " scena orasului de provincie intr-o metafora a lumii largi".
Titlul pune in evidenta conflictul comic dintre aparenta si esenta. Pornind de la principiul "ridendo castigat mores", autorul amendeaza prin ras trasaturile care-i fac pe oameni ridicoli, punandu-i in situatii absurde sau grotesti, el considerand ca "nimic nu-i arde mai tare pe ticalosi decat rasul". Neintelegerea diferentei intre realitate si fictiune determina reactii dure: I.L.Caragiale va fi acuzat pentru comediile sale de imoralitate, in presa afirmandu-se ca ele contin aspecte "culese din locurile unde se arunca gunoaiele in Bucuresti". I se va intenta un proces de imoralitate in care va fi aparat de Titu Maiorescu si, in cele din urma, va fi achitat. Titu Maiorescu va elabora si va publica ulterior studiul "Comediile domnului Cragiale", in care va aborda problema moralitatii in arta si a raportului arta-fictiune.
Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza de fapt prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic o scrisoare pierduta aceasta fiind si pretextul dramatic al comediei. Scrisoarea de amor , trimisa de Tipatescu Zoei, este pierduta de aceasta, gasita de Cetateanul turmentat, care o "pierde" pentru ca i-o fura Catavencu, iar acesta o pierde la randul lui si o gaseste din nou Cetateanul turmentat, care o inapoiaza "andrisantei", inchizand astfel cercul. Cealalta "scrisorica de amor" este a unei doamne din inalta societate bucuresteana catre o "persoana insemnatada' becher" si gasita de Dandanache in buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta scrisoarea este pierduta definitiv de becherul bucurestean, care nu o mai primeste inapoi pantru ca "mai trebuie s-altadata". Astfel scrisoarea de amor este totodata si o arma politica, deoarece, tocmai pentru ca este pierduta de persoane influente in viata politica si gasita de oameni politici dornici de a parveni, devine obiectul de santaj cel mai eficient si singura cale pentru a-si asigura victoria in alegeri.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru putere politica a doua tabere: reprezentantii partidului aflat la putere - prefectul Stefan Tipatescu, presedintele gruparii locale a partidului Zaharia Trahanache si sotia acestuia, Zoe Trahanache-, si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, avocat ambitios si proprietar al ziarului "Racnetul Carpatilor". Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi - Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului.
Intriga piesei, adica elementul care declanseaza defasurarea actiunii si efectul de ansamblu al textului, porneste de la o intamplare banala: pierderea unei scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala si neasteptata.
Dramaturgul depaseste cadrul comediei clasice si individualizeza personajele, prin combinarea elementelor de statut social si psihologic, dar si prin modalitati si procedee de caracterizare directa facuta de autor, de alte personaje, prin autocaracterizare si prin didascalii, sau prin caracterizare indirecta reliefata prin comportament, limbaj, nume, relatii cu alte personaje sau statut social, I.L.Caragiale nefiind egalat "nici pana astazi". "Facand concurenta starii civile" personajele reprezinta anumite tipuri umane, cel care va inventaria tipologiile caragialesti fiind Pompiliu Constantinescu .Astfel, Zoe infatiseaza tipul cochetei adulterine , dar si al femeii voluntare, Tipatescu este primul amorez, Zaharia Trahanache este tipul incornoratului, Catavencu este politicianul demagog, la fel ca si Farfuridi si Dandanache, Pristanda este tipologia servitorului, iar Branzovenescu este personajul "raissoneur" al operei.
Adevaratul cuplu al comediei "O scisoare pierduta" de I.L.Caragiale este cel format din Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache.
Tipatescu este prefectul judetului, stalp al puterii conservatoare, dar in acelasi timp, el intruchipeaza in comedie tipul donjuanului, al primului amorez. Prieten al lui Zaharia Trahanache, Tipatescu o iubeste pe sotia acestuia, Zoe, femeia cocheta, adulterina, inca din momentul in care ea se casatoreste cu neica Zaharia, asa cum barbatul "incornorat" observa cu naivitate : "pentru mine sa vie cineva sa banuiasca pe Joitica, ori pe amicul Fanica, totuna e E un om cu care nu traiesc de ieri, de alataieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a doua oara. De opt ani traim impreuna ca fratii, si niciun minut n-am gasit la omul acesta macar atatica rau.'
In comparatie cu celelalte personaje ale operei, Tipatescu este cel mai putin marcat comic, fiind spre deosebire de ceilalti un om instruit, educat, dar impulsiv, dupa cum il caracterizeaza in mod direct si Trahanache: "E iute! N-are cumpat. Altminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect". In fond, Tipatescu traieste o drama. De dragul unei femei casatorite, pe care este nevoit sa o imparta cu altcineva, sacrifica o cariera promitatoare la Bucuresti, asa cum remarca acelasi Trahanache: "Credeti d-voastra ca ar fi ramas el prefect aici si nu s-ar fi dus la Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu Joitica si la drept vorbind, Joitica a staruit mai mult" .
Zoe, in schimb, in ciuda vaicarelilor, a lesinurilor, dar si a faptului ca e considerata o dama "simtitoare toti protejand-o in ciuda acestei aparente sensibilitati, este in realitate "femeia voluntara" stapana pe sine, care stie ce vrea si care ii manipuleaza pe toti in functie de propriile dorinte. Desi face parada de iubirea si de sacrificiile ei pentru Tipatescu: "Omoara-ma pe mine care te-am iubit, care am jertfit totul pentru tine",ii reproseaza ea prefectului, incercand sa-l determine sa sustina candidatura lui Catavencu, in fapt ea "n-a jertfit nimic altceva decat o fidelitate conjugala stanjenitoare, singurul sacrificiu notabil venind, cum am mai spus din partea lui Tipatescu." - Stefan Cazimir, "Universul comic" - .
Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu Tipatescu, femeia este polul rational, puternic si care detine controlul asupre relatiei. Fiind un "om caruia ii place sa joace pe fata dupa cum el insusi marturiseste, Tipatescu refuza initial compromisul politic si ii propune Zoei o solutie disperata, aratandu-se gata sa renunte la tot de dragul ei: "Sa fugim impreuna". Ea intervine insa energic si refuza "nebunia", nevrand sa renunte cu niciun pret la pozitia de prima doamna a orasului de provincie. De aceea ii raspunde ferm prefectului: "Esti nebun? Dar Zaharia? Dar pozitia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?" . Izbucnirea scandalului o ingrozeste mai tare decat pierderea barbatului iubit: "Cum or sa-si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie, cum or sa raza!O saptamama, o luna, un an de zile n-o sa se mai vorbeasca decat de aventura astaIn oraselul acesta, unde barbatii si femeile si copii nu au alta petrecere decat barfirea, fie chiar si fara motivdar inca avand motivsi ce motiv, Fanica!Ce vuiet!ce scandal! ce cronica infernala!". Replica ei la intrebarea lui Tipatescu starneste rasul cu toate ca ascunde o ironie amara: "Zoe! Zoe! Ma iubesti? / Te iubesc, dar scapa-ma!
In confruntarea dintre cei doi in ceea ce priveste sustinerea candidaturii lui Catavencu, prefectul este cel care cedeaza pana la urma de dragul Zoei: "In sfarsit, daca vrei tu fie!Intample-se orice s-ar intampla Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia prin urmare si al meu!Poimaine esti deputat!".
Crispata, incordata, pe parcursul intregii comedii, Zoe devine la sfarsitul piesei, cand orice motiv de ingrijorare dispare, generoasa, fermecatoare, spunandu-i lui Catavencu: "Eu sunt o femeie bunaam sa ti-o dovedesc. Acum sunt fericita putin imi pasa daca ai vrut sa-mi faci rau si n-ai putut."
Finalul comediei aduce impacarea tuturor. Odata ce intra in posesia scrisorii, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o adevarata doamna, face promisiuni linistitoare pentru ceilalti, in mod special pentru Catavencu: "Du-te si ia loc in capul mesei; fii zelos, asta nu-i cea din urma Camera ", in timp ce Tipatescu se retrage ca si mai inainte, in umbra ei.
|
