OMUL - FIINŢĂ SIMBOLICĂ
Daca urmarim progresul uman în gândire si experienta, constatam ca omul nu mai înfrunta realitatea în mod nemijlocit, fata în fata, pentru ca "aceasta realita 15515r1723p te fizica pare-sa se retraga în masura în care avanseaza activitatea simbolica a omului".
Considerând ca gandirea si comportamentul simbolic sunt printre cele mai caracteristice trasaturi ale vietii umane si ca întregul progres al culturii umane se
bazeaza pe aceste conditii, putem afirma ca omul traieste într-o lume de simboluri.
Insa, credem ca ar fi mai nimerit sa afirmam ca o lumede-simboluri traieste în om, constatând faptul ca omul "s-a închis în asa feI în forme lingvistice. Imagjni artistice, simboluri mitice-sau rituri religioase încât el nu poate vedea sau cunoaste nimic decât prin interpunerea acestui mediu artificial".
In acesta situatie, care este aceeasi în sfera teoretica si în cea practica, omul "traieste mai curând în mijlocul unor emotii imaginare, în sperante si temeri, în iluzii si deziluzii, în fanteziile si visurile sale". Un citat semnificativ din opera lui Epictet, reprodus de Cassirer,refleca sugestiv dimensiunea simbolica a fiintei umane: "Ceea ce î1 tu1bura si îl nelinisteste pe om nu sunt lucrurile, ci opiniile si închipuirile despre lucruri".
Definitia clasica a omului ca animal rational, desi nu si-a pierdut înca forta, este incompleta. Ratiunea este un termen nepotrivit pentru a întelege formele vietii culturale a omului în toata bogatia si varietatea lor, datorita faptului ca toate aceste forme sunt forme simbolice. De accea, în locul dfiinirii omului ca animal rational - afirma Cassirer -, ar trebui sa-1definim ca animal simbolicum. Prin ceasta putem desemna diferenta lui specifica si putem întelege noua cale deschisa omului - "calea spre civi1izatie".
Impregnarea vietii interioare si exterioare a omului cu simboluri este posibila datorita faptului ca fiintele umane au capacitatea de a imagina, iar A avea imaginatie (s.n.) înseamna a te bucura de o bogatie intenrioara, de un flux neîntrerupt si spontan de imagini".
Imaginatia este,în acelasi timp, rezultatul întâlnirii omului cu lumea si expresia definirii si a constituirii realitatilor lor. Prin urmare, imaginatia implica o recurgere la întelegerea simbolica pentru ca simbolul se defineste ca îmbinarea unei componente spatiale localizate si a unui simt legat de profunzimile cele mai secrete ale fiintei umane, adica de o componenta antropologica pur semantica, nonspecifica si nonlocalizata. Lucru posibil daca avem în vedere ca "Aceasta latura a omului esentiala si imprescriptibila, care se numeste imaginatie este îmbinata de simbolism si continua sa traiasca din mituri si din teologii arhaice".
Vom concluziona, afirmând împreuna cu Ernst Cassirer, ca simbolurile, constituite în ansambluri, cu un anumit grad de coerenta, dar si cu un aspect contradictoriu, contin referiri la principalele componente ale domeniului de referinta al omului. Argumentul principal fiind raportul omului cu lumea sa, faptul ca el "nu mai traieste într-un univers pur fizic, el traieste într-un univers simbolic. Limbajul, mitu/, arta si religia sunt parti ale acestui univers. Ele sunt firele care tes reteaua simbolica, tesatura încalcita a experientei umane".
|
