ONOMATOPEE
= Termenul provine din fr. onomatopée,
gr. onomatopoia (cf. onoma "nume" si poiein "a face, a
crea"). Cuvānt format din sunete care imita lucrul pe care īl
semnifica. Un exemplu de 0., celebru īn Antichitate, este versul
lui Ennius, unde se imita sunetul trompetei: "At tuba terribili sonitu
taratantara dixit" (Iar trompeta cu un sunet teribil a spus taratantara).
Un exemplu de 0. se afla la Eminescu: "...vin sageti
de pretutindeni; Vājāind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie" (Scrisoarea
III). Cosbuc a sugerat prin armonie imitativa, folosind si aliteratia
(v.), suflarea unui vānt aprig: "Prin vulturi vāntul viu vuia" (Nunta
Zamfirei). st. O. Iosif, īn Cataracta Londrei, foloseste
sonoritati onomatopeice: "Mereu, mereu coboara, domoala
ori zglobie / Batrāna cataracta, vulcan de apa vie".
