Originea limbii si a poporului roman

Originea limbii si a poporului român

Lucian Boia, Istorie si mit în constiinta romaneasca).

Românul, vorbeste de o întreita origine a poporului român: traci, celti si romani, pentru a conchide apotetic: "Suntem de trei ori mai tari si mai puternici" (L.Boia). Un adversar redutabil al scolii latiniste este însa, în secolul romantic, B.P.Hasdeu în câteva lucrari, unele cu vadit caracter polemic: Perit-au dacii?( , Istoria critica a românilor (1873), si în introducerea la volumul al III-lea din Etymologicum Magnum Romaniae (vol. I-IV, 1886-1898). El vorbeste de o suprapunere succesiva de straturi în Peninsula Balcanica ( pelasgi, traci si slavi) si de absenta predominarii unui anumit element în constituirea "nationalitatii noastre" . Tot el ramâne celebru prin identificarea a 84 de cuvinte din fondul dac si a 15 toponime.Cezar Bolliac, A.D.Xenopol si Grigore Tocilescu sunt, de asemenea, câteva exemple în procesul de reechilibrare a cercetarii originilor.

În perioada interbelica se ajunge de la "purismul" latin al scolii Ardelene la un "purism" de sens contrar, purismul dac, initiat de N.Densutianu si continuat de mitizarile interbelice.

Pentru un echilibru spiritual si metafizic al componentelor pledeaza si Lucian Blaga, intr+o tentativa de reabilitare a fondului traco - slav al sufletului românesc, deseori reprimat, în "Revolta fondului nostru nelatin".

Atât timp cât componenta dacica este tratata echilibrat, ca un element constitutiv al genezei poporului român, ea are legitimitate stiintifica. În momentul în care ea este manipulata ideologic si ia forme delirante, fara acoperire stiintifica, dacismul devine una din ipostazele protocronismului.