PARABOLĂ
= Termenul provine din fr. parabole, lat. parabola "comparatie". Povestire încifrând în planul ei figurat o învatatura morala sau religioasa. Apare u 717s1812h tilizata frecvent ca mod de initiere a vulgului în adevaruri ezoterice, atât în religia budista, cât si, mai apoi, în cea ebraica si mai ales în cea crestina (învataturile cuprinse în Evanghelii îmbraca de cele mai multe ori forma P.). Hegel, în Prelegeri de estetica, socoteste P. un tip de comparatie care porneste de la trasaturile exterioare ale evenimentelor si ale fenomenelor, asemanându-se din acest punct de vedere cu fabula (v.): "cuprinzând evenimente din cercul vietii cotidiene, carora le atribuie o semnificatie mai generala si superioara, parabola urmareste sa faca inteligibila aceasta semnificatie cu ajutorul unor întâmplari care, considerate pentru sine, sunt de toate zilele". Cu timpul, P. îsi gaseste încorporarea si în literatura beletristica, un exemplu celebru în acest sens fiind constituit de P. celor trei inele din piesa lui Lessing Nathan der Weise (Nathan înteleptul), care relua subiectul unei nuvele a lui Boccaccio. În secolul nostru, cu autori insoliti de tipul lui Kafka (Procesul, Castelul etc.), asistam la manifestarile deconcertant stranii ale unui stil parabolic modernizat, în care semnificatia nu mai este univoca, ci eminamente echivoca si ambigua prin virtualitatea ei enigmatica.
|
