PATRIOŢI sI UNIONIsTI
CEZAR BOLIAC
Cezar Boliac (1813-1881) a fost o personalitate interesanta, pe nedrept
uitata. Era un mare devorator de carti, si ale sale Meditatii în proza
si versuri din 1835 îndreptatesc sa se creada ca citise Les paroles d'un
croyant ale lui Lamennais, aparute în 1833. El e un umanitarist, cam
exaltat, cum erau de altfel toti pe atunci, înduiosându-se pentru vaduva
saraca, cersetor, orb, muncitor, salahor, clacas, osândit la ocna, fara a fi
însa comunist, cum pretindea Eliade, care îl poreclise Sarsaila. Boliac
izbuteste în evocarea feericului arhitectonic, dar si a grandiosului tehnic.
Descrierea unei furtuni haotice pe munti de cremene e remarcab 555d33f ila:
Îmi place s-ascult vântul tunând din mal în mal,
Îmi place sa vaz capra sarind din piatra-n piatra,
Îmi place s-aprinz zeada pe o întinsa vatra
si cerbul pe-o sprinceana sa-l vaz fara rival.
Sa stau la obârsia gârlitii de cristal,
Mai rece decât gheata, si-n unda-i cea marunta
Sa vaz suind un pastrov si lostrita carunta,
Mai iuti decât sageata, pe piatra de metal.
S-ascult la pasari triste ce noaptea se destept;
S-ascult tempeste negre departe-ntarâtate,
si pravalind copacii, torente-nfuriate,
si vaile sa urle de un potop ce-astept.
si trasnete în cremeni izbind neîncetat
Sa umple tot eterul de aburi de pucioasa,
Sa surpe în prapastii o stânca scorburoasa,
Sa zbiere pe ea ursul de groaza spaimântat.
Poetul dezvaluie o arta decorativa de sursa hugoliana în tablouri
amanuntite, sclipitor arheologice, vrednice de un Th. Gautier si pe
Istoria literaturii române
Sub sase stâlpi granitici si-un rosu val de lâna
Pe el cu animale cusute tot de mâna,
Un pat de abanosuri, ascuns în bumbac moale,
s-un jet de dinti de fildes cu draperii pe poale,
De-a dreapta se înalta un turn trufas, gigantic,
Zidit de toat-Asia dupa un plan fantastic,
s-alaturea cu dânsul a lui Nembrod cladire,
Semeata ca si turnul, îsi da a ei privire
Maret era drapat
si-o baie de agat...
De Iehova damnat;
În raiul suspendat.
care un parnasian le-ar fi aprobat din toata inima, dovada aceasta
viziune exotica:
Boliac a fost un jurnalist distins (amator onorabil si în arheologie),
cu idei daca nu profunde, cel putin limpezi, expuse uneori cu o
excelenta tehnica de gravor istoric.
IOAN CATINŔ
Marsul revolutionar al lui Ioan Catinŕ (1828-1851), cântaretul
muntean al anului 1848, era prea fatis instigator la lupta de strada
între clase ca sa fi putut deveni imn national:
Haideti frati într-o unire,
Aste ziduri si palate
Unde zac mii de pacate,
Haideti a le darâma.
Byronizant, el sta "pe stânci" si cânta cu mari gesturi zgomotoase
(Poesii, 1846) noaptea ("O! noapte! noapte! noapte! tu esti ca o
femeie/ Ce am iubit odata; si mica-acea scânteie/ De vulg necunoscuta
prin tine-am dobândit"), zadarnicia ("Ha! ha! ha! ha! iaca un nume!...
iaca înc-o vanitate!? Omer, Dante, Byron, Hugo! un cântec desert în
toate,/ Un accent, între morminte, un sarcasm în sarbatori").
George Calinescu
ANDREI MUREsANU
Caracterul de Marsilieza româna l-a putut lua însa Un rasunet
(Desteapta-te, române) de ardeleanul Andrei Muresanu (1816-1863),
imn profetic si grav, plin de strigate solemne:
Desteapta-te, române! din somnul cel de moarte,
În care te-adâncira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!
si în alt Resunet, poetul îsi verificase printr-un grozav blestem
vocatia lui profetica, de izvor biblic:
Întuneca-te, soare, s-aurita ta lumina
Pastreaz-o pentru fiii din timpii viitori,
Acopera-ti, o, luna, a ta raza senina,
Sa nu o vada muntii s-a lor locuitori!
Putina mostenita ramâie-le povata,
L-a iadului prapastii pogoare-se de vii;
O moarte necurmata sa pasca-a lor viata,
Cutremur, spaima, groaza, ajunga asea fii!
Restul productiei poetice este sub orice critica. Omul însusi nu era,
ca exponent al Ardealului oprimat, la înaltimea propriului sau imn.
G. SION
G. Sion (1822-1892) a devenit popular prin rizibila Limba
Mult e dulce si frumoasa
Limba ce vorbim,
Alta limba armonioasa
Ca ea nu gasim.
româneasca:
Traducerile (Mizantropul de Moličre, Horatiu de Corneille, Phedra
si Athalia de Racine, Zaira de Voltaire etc.), piesele originale (Candidat
si deputat, La Plevna) sunt fara însemnatate. Interesant e doar
105 Istoria literaturii române
memorialistul din Suvenire contimporane. Emanciparea tiganilor, istorie
a unui tigan rob, nascut din legaturile boierului Cantacuzin Pascanu
cu o frumoasa tiganca, împins la sinucidere, fiindca, umblat prin lume,
în Franta, nu capata slobozenia spre a se casatori cu o frantuzoaica,
e o naratiune condusa în tonul unui memorial francez din sec. XVIII.
Fratii Cuciuc trateaza problema ereditatii criminale cu elemente de
basm arab. Un turc paricid transmite urmasilor fatalitatea delicvescent
ei, si ultimii descendenti, doi frati Cuciuc, îsi ucid si ei parintele
si merg la spânzuratoare satanici, ca niste adevarati contemporani ai
lui Rolla:
"...îmbracati în haine negre, purtând pe cap niste caschete de plisa
neagra, cu pantalonii sumesi, ca sa nu-i umple de noroi, tinându-se
de brat unul de altul, mergeau veseli ca la o parada, salutând în
dreapta si în stânga pe cei ce cunosteau."
Un memorial traieste din amanuntul care coloreaza o epoca. Sub
acest raport Suvenirile sunt o galerie de tablouri de un pitoresc fastuos.
C. NEGRI
C. Negri (1812-1876), care a jucat un însemnat rol politic în
pregatirea diplomatica a Unirii, frate al Elenei Negri, "steluta" lui V.
Alecsandri, fiu vitreg pe de alta parte al poetului Conachi, a lasat
câteva poezii de amator. Darurile lui veritabile se revarsa în corespondent
a franceza, în care afectiunea pentru copii, bonomia omului
batrân, informatiile marunte, despre cele mai neînsemnate lucruri
casnice (varza de Bruxelles) se amesteca si se îmbraca într-un stil
creionat de fermier literat, superior cu mult materiei.
D. DaSCaLESCU
Din Ziorile si din Scrisorile din Ţara tintareasca ale înfocatului
unionist focsanean D. Dascalescu, sunt putine strofe revelabile.
Pitoresca apare doar confesiunea autobiografica Mijloacele:
George Calinescu 106
M-am nascut cam pe-acea vreme pe când limba cea greceasca
si stiinta de placinte nu mai da nici un folos;
Pe când cele vechi mijloace neputând sa mai slujeasca,
Multe slice si benise ramasese de prisos;
Obiceiuri si traditii de multi secoli consfintite
Cu greceasca si placinta dimpreuna au pierit,
Alta limba, tot streina, si naravuri mai cioplite
Se sili de-atunci sa-nvete tot românul iscusit.
G. SaULESCU, C. CARAGIALE, E. VINTERHALDER, D. GUSTI,
N. ISTRATI, AL. PELIMON
În afara oricarui interes literar sunt paharnicul Gheorghe Saulescu,
poet si autor didactic (*1798), C. Caragiale, actorul, poet si el si autor
dramatic (1812-1877), E. Vinterhalder (1808-1869), tovarasul de
tipografie al lui C. A. Rosetti, autor al unei culegeri de poezii Flori si
scaeti pe malul Dâmbovitei, D. Gusti (1818-1887), protejatul salonului
literar al lui G. Asachi, N. Istrati (1818-1862), poet netalentat si
antiunionist, poligraful Al. Pelimon (1820-1881), evocator în versuri
de timpuri eroice.
C. D. ARICESCU
De la C. D. Aricescu (1823-1886), istoric bine documentat al
miscarilor de la 1821 si 1848, se pot retine dintr-o productie întinsa
si arida, ba chiar ridicula, în maniera lui Bolintineanu, aceste emo-
tionante versuri pe vechea tema a caducitatii civilizatiilor:
Patruzeci de secoli trec pe dinainte
si fiestecare îsi recheama-n minte
Imperii, popoare, care nu mai sânt,
Care gem uitate în negrul mormânt,
Sau care lasara numai al lor nume
Din zgomotul mare ce facura-n lume!
Unde este Roma, unde e Atena?
Unde e Palmira, unde Cartagena?
107 Istoria literaturii române
Unde este Tirul, unde e Sidonul?
Unde Ecbatana, unde Babilonul?
Unde este Cesar si Napoleon?
Unde este Brutus, unde e Caton?
Unde e Platone, unde e Socrat?
Und-Epaminonda, unde Ipocrat?
IOAN S~RBU
Nu se poate vorbi esteticeste de o poezie a basarabeanului Ioan
Sârbu (1830-1868), autor de Fabule si al unor Alcatuiri (Chisinau,
1852). Însa în conditiile de stânjenire culturala în care scria, gestul
lui e merituos si se cade sa-i citam o descriptie a carnavalului:
Sa-i de blini unse tare
si o oca bautura,
Sa-i de noua gânditura;
Cu-a carnavalului sosire,
În scârbe sa face lipsire;
Caci facutele nenumarate
Sunt cu betia-ncurcate.
Deci intra si moldovanul,
Cautând în punga banul,
Dar gasind el maruntele,
Striga sa-i de placintele.
Pe la multe fagadai,
Vezi veselii si batai,
În care da rusu strigare
AL. DONICI
Fabula a înflorit în aceasta vreme, mai ales ca permitea aluziile
politice. Dar vreun fabulist care sa atinga limitele artei nu întâlnim,
si basarabeanul Al. Donici (1806-1866) face figura onorabila doar
printr-o cadenta mai sprintena, ca în aceasta fabula unionista:
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus salta,
stiuca foarte se izbea
si nimic nu folosea.
Nu stiu cine-i vinovat,
Însa, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc a ramas.
Racul, broasca si o stiuca
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aduca
Un sac cu grâu încarcat.
si la el toti se înhama:
Trag, întind, dar iau de sama
Ca sacul sta neclintit,
Caci se tragea neunit.
George Calinescu 108
|
