PERSONAJUL - PLANUL ESEULUI - CARACTERIZAREA LUI GHITA DIN "MOARA CU NOROC"

PERSONAJUL - PLANUL ESEULUI

Personajul literar, ca instanta definitorie a comunicarii narative, "fiinta de hartie" cum il statuta Roland Barthes, va beneficia de multiple ipostazieri pe parcursul evolutiei literaturii, el fiind o i 131h79b poteza de lucru si de gandire pentru toti scriitorii, indiferent de epoca sau curentul in care au fost integrati. Perioada ...nu face exceptie de la aceasta preferinta a creatorilor epici.

date despre perioada respectiva

Intre creatorii de personaje reprezentative din aceasta perioada....se evidentiaza ....

date despre autorul ales

Din galeria impresionanta de personaje create de ..se evidentiaza personajul..din opera..

definitia speciei literare in acord cu opera.

Ca orice personaj literar si..va fi construit pe baza a doi parametri : ca instanta narativa si ca referent uman. Astfel ca instanta narativa, adica din punctul de vedere al incadrarii estetice, este...principal..etc

Toate aceste definiri sunt demonstrabile pe baza diegezei pe care o centreaza.

SE FACE REZUMATUL DINSPRE PERSONAJ SPRE EVENIMENT

Ca referent uman, adica din punctul de vedere al fiintei pe care o imagineaza, ...beneficiaza atat de prosopografie, cat si de ethopee. Astfel, portretul fizic..etc

SE FACE CARACTERIZAREA

Personajul nu este individualizat insa numai prin diegeza si nexurile pe care le opereaza cu celelalte personaje, ci si prin modul de realizare a infrastructurii narative, tehnica basoreliefului avand un rol dominant in potentarea acestui personaj ca tip al.

SE FAC APOI STRUCTURILE NARATIVE

- Astfel, gratie tuturor acestor elemente compozitionale, personajul ocupa o pozitie singulara in galeria personajelor (se realizeaza o fraza in care se enumera principalele trasaturi ale personajului, elogiind valoarea lui si a operei.)

PERMANENT   SE VOR GREFA PE ACEST PLAN TRASATURILE NUVELEI PSIHOLOGICE

CARACTERIZAREA LUI GHITA DIN "MOARA CU NOROC"

"Moara cu noroc" de Ioan Slavici, publicata in 1881, in volumul "Novele din popor", este elocventa in acest sens, alcatuind o monografie a satului ardelean in cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea, momentul patrunderii relatiilor capitaliste si dezvaluind impactul pe care realitatea sociala il are asupra starilor psihice ale personajelor. Aceasta opera este o nuvela psihologica prin: tematica, conflict interior, modalitati de caracterizare a personajului si de investigare psihologica.Tema prezinta dezumanizarea ca efect al dorintei de inavutire, in contextul social din Transilvania de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Motivul literar al dezradacinarii sustine dimensiunea morala a nuvelei: incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, goana sa dupa avere ii zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie. Teza morala este formulata explicit, rostita de batrana in preambul: "-Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit."Conflictul este complex, de natura sociala, psihologica si morala. Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior al lui Ghita care este sfasiat de dorinte pe cat de puternice pe atat de contradictorii: dorinta de a ramane om cinstit, pe de o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte.Naratiunea realista este obiectiva, realizata la persoana a III-a de catre un narator omniscient.Ca orice personaj literar Ghita este construit pe baza a doi parametri: ca instanta narativa, ca "personna" adica din punctul de vedere al incadrarii intr-un anumit tipar el este un personaj principal datorita ocurentei sale pe parcursul discursului narativ, protagonist datorita faptului ca centreaza diegeza, central pentru ca ii revine rolul in transmiterea mesajului operei, tridimensional prin evolutia de care beneficiaza pe parcursul nuvelei, dar incadrarea estetica cea mai evidenta este cea   care vizeaza caracterul de personaj exceptional situat in situatii exceptionale beneficiind de un destin de exceptie. Acest destin se valideaza pe parcursul diegezei. Astfel actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Pasti, iar in final, apa si focul purifica locul de la hanul Moara cu noroc.Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate. Ghita, cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga eapid bani. El se dovedeste harnic si priceput, iar primele semne ale bunastarii nu intarzie. Aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor si al turmelor de porci de prin imprejurimi, la Moara cu noroc, un personaj malefic, tulbura echilibrul familiei si constituie intriga. Ana intuieste ca Lica este un "om rau si primejdios". Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un real pericol pentru el si familia lui, Ghita nu se poate sustrage nici influentei acestuia, nici tentatiei bogatiei imbogatirii. Din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie, proces analizat cu maiestrie de Slavici.Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire. Complexitatea si "capacitatea de a ne surprinde in mod convingator" fac din Ghita un "personaj rotund". Astfel al doilea parametru pe care este construit personajul este cel care vizeaza referentul uman "persoana" fiinta pe care o imagineaza. Din acest punct de vedere personajul va beneficia atat de portret fizic cat si de portret moral. Prosopografia se realizeaza prin caracterizare directa, un portret fizic propriu zis , direct, clasic enuntat in discursul naratorului "caci adunase multi bani Ghita atat de multi incat in fiecare zi isi zicea: mult a mai strans arendasul". Ethopeea se va intregi initial prin caracterizare directa din discursul naratorului "vedea banii gramada inaintea sa si i se impainjeneau parca ochii". Dar partea cea mai ampla a portretului moral se contureaza prin caracterizare indirecta, din faptele si vorbele personajului.

Personajul evolueaza de la tipicitate, sub determinare sociala (carciumarul dornic de avere) la individualizare, sub determinare psihologica si morala. El parcurge un traseu sinuos al dezumanizarii, cu framantari sufletesti si ezitari. Ezita intre cele doua cai simbolizate de Ana (valorile familiei, iubirea, linistea colibei ) si de Lica (bogatia, atractia malefica a banilor ), sau in terminologie romantica: ingerul si demonul. Se arata slab in fata tentatiilor si sfarseste tragic. Personajul traieste o drama psihologica concrretizata prin trei infrangeri, pierezand increderea in sine, increderea celorlalti si increderea sotiei sale. La inceput, carciumarul este un ins energic, cu gustul riscului. El hotaraste schimbarea statului familiei, pe care incearca sa o conduca spre bunastare, prin luarea in arenda a carciumii de la Moara cu noroc. Atata timp cat el se dovedeste un om de actiune, mobil, cu initiativa, lucrurile merg bine. Carciuma aduce profit, iar familia traieste in bunastare si armonie. Om harnic, bland si cumsecade, decizia lui Ghita reflecta patrunderea relatiilor capitaliste in mediul rural, la sfarsitul secolului al XIX-lea. El doreste sa agoniseasca atatia bani cat sa-si angajeze vreo zece calfe cu ajutorul carora sa se ocupe de meseria sa de cizmar. Aspiratia lui e fireasca si nu-i depaseste puterile. Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei, dar si pe cel al lui Ghita.Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, nu se poate sustrage tentatiei imbogatirii: "se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasia lui Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impaienjeneau parca ochii". La inceput, Ghita isi ia toate masurile de precautie impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, isi face rost de doi caini pe care ii asmute impotriva turmelor de porci si isi angajeaza inca o sluga, pe Marti.Dar procesul de instrainare a lui Ghita fata de   familie se produce treptat. Gesturile, gandurile, faptele personajului, tradeaza comflictul sau interior. Astfel Ghita devine "de tot ursuz, se aprindea pentru orisice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el", iar cand se mai juca, rar, cu Ana, "isi pierdea repede cumpatul si-i lasa urme vinete pe brat", dupa cum noteaza naratorul. Devine mohorat, violent, ii plac jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate neinteleasa fata de Ana, se poarta brutal cu cei mici. La un moment dat,Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii si ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Prin intermediul monologului interior sunt redate gandurile si framantarile personajului, realizandu-se in felul acesta autocaracterizarea "Ei! Ce sa-mi fac? .Asa m-a lasat Dumnezeu! .Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare". Sub pretextul ca o vointa superioara ii coordoneaza gandurile si actiunile, Ghita devine las, fricos si, subordonat samadaului. Se indeparteaza din ce in ce mai mult de Ana, aruncand-o in bratele samadaului joaca, muiere, parca are sa-ti ia ceva din frumusete".Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare, consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand relatiile dintre ele. De asemenea, realizeaza portrete sugestive, detaliile fizice releva trasaturi morale sau statutul social. Mijloacele de investigatie psihologica sunt: autoanaliza, monologul interior de factura traditionala si acela realizat in stil indirect liber, scenele dialogate, insotite de notatia gesticii, a mimicii si a tonului vocii.Ghita este caracterizat in mod direct chiar de Lica. Acesta isi da seama ca Ghita este om de nadejde si ii spune acest lucru: "Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau, si esti om cu minte: daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul si de muma-sa. Ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturi cu un om ca tine". Totusi samadaului nu-i convine un om care sa nu-l stie de frica si, de aceea treptat distruge imaginea celorlalti despre carciumar ca om onest si cinstit. Astfel, Ghita se trezeste implicat fara voie in jefuirea arendasului si in uciderea unei femei. Este inchis si eliberat pe cautiune, iar la proces jura stramb, devenind in felul acesta complicele lui Lica. Are totusi momente de remuscare, cand isi cere iertare sotiei: "Iarta-ma Ano! Ii zise el . Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa-mi iert cat voi trai pe fata pamantului. Ai avut tata om de frunte, ai neamuri de treaba si ai ajuns sa-ti vezi barbatul inaintea judecatorilor". Axa vietii lui morale se frange; se simte instrainat de toti si de toate. Arestul si judecata ii provoaca   mustrari de constiinta pentru modul in care s-a purtat. De rusinea lumii, de dragul sotiei si al copiilor, se gandeste ca ar fi mai bine sa plece de la Moara cu noroc. Doreste sa se razbune si vrea sa-i ofere probe jandarmului Pintea in ceea ce priveste vinovatia samadaului, dar dupa ce va opri jumatate din sumele aduse de acesta.Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care, orbit de furie si dispus sa faca orice pentru a se razbuna pe Lica isi arunca sotia, la sarbatorile Pastelui, drept momeala, in bratele samadaului. Spera pana in ultimul moment ca Ana va rezista influentei malefice a samadaului. Dezgustarea insa de lasitatea lui Ghita, pe care il considera slab, "muiere imbracata in haine barbatesti", Ana i se daruieste lui Lica. Cand isi da seama ca sotia l-a inselat, Ghita o ucide pe Ana, crezand ca o scapa de chinul pacatului. La randul lui, Ghita este ucis de Raut din ordinul lui Lica.Patima pentru bani si fascinatia diabolica a personalitatii samadaului il dezumanizeaza pe Ghita. Sfarsitul lui si al celor care-l inconjoara este in mod inevitabil tragic, ilustrand teza morala a nuvelei rostita la inceput de batrana.Lica Samadaul este personajul nuvelei care exercita asupra lui Ghita o fascinatie diabolica. Lica este caracterizat in mod direct de narator inca de la prima aparitie: " un om de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc. Lica era porcar insa dintre cei care poarta camasa subtire si alba ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint si bici de carmajin".Lica isi impune inca de la inceput regulile: " Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face, si voiesc ca nimeni sa nu stie. Cred ca ne-am inteles". Bun cunoscator al naturii umane, Lica stie cum sa utilizeze slabiciunile celorlalti. Astfel, el se foloseste de patima lui Ghita pentru bani, pentru a-l atrage in afacerile lui necurate si pentru a-i anula personalitatea. Ghita insusi ii spune la un moment dat: "Tu nu esti om, Lica, ci deavol". Construit din lumini si umbre, personajul are in structura sa morala elmente de factura romantica, de personaj exceptional aflat in imprejurari exceptionale. Sfarsitul personajului este pe masura faptelor sale: se izbeste cu capul intr-un copac pentru a nu cadea in mainile justitiarului Pintea.Prin particularitatile de realizare a personajelor din nuvela psihologica "Moara cu noroc", prozatorul dovedeste finete in observarea miscarii psihologice, in detectarea zonelor obscure ale psihicului uman.