Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (imaginar poetic, procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu.
Limpezimea clasica - "scuturarea podoabelor" - cum spune Tudor Vianu. Superlativul popular "O prea frumoasa fata" este ilustrativ, poetul eliminand in cursul elaborarilor sale metafore cum sunt : "dalie de fata", "graure de fata", "pasare de fata" etc. Alegerea variantei celei mai obisnuite in vorbirea curenta demonstreaza sobrietatea extrema.
Valoarea gnomica, exprimarea fiind aforistica, sententioasa, continand maxime. Adresarea Demiurgului din tabloul al III-lea si finalul poemului apropie poemul de "Glossa" : "Dar piara oamenii cu toti / S-ar naste iarasi oameni", "Caci toti se nasc spre a muri si mor spre a se naste".
Puritatea limbajului asigurata de prezenta termenilor latini, ceea ce confera accesibilitate, muzicalitate. Astfel, din 1908 cuvinte folosite in poem, 1688 sunt de origine latina. Se folosesc si unele neologisme (destul de putine) : "haos", "sfera", "himeric", "ideal", "demon".
- prin schema prozodica, ritmul iambic
- alternanta rimelor feminine cu cele masculine, rimele rare : raza - lumineaza, petrece - rece, strabate-mi - patimi, inceapa - apa, sara - apara, el - castel.
Demersul lirico-alegoric al poemului concentreaza la maximum expresia artistica, caci, spre exemplu, strofa : "Hyperion, ce din genuni / Rasai c-o-ntreaga lume / Nu cere semne si minuni / Care n-au chip si nume." Poate rezuma intreaga incarcatura antitetica a tematicii "Luceafarului".
|
