Farmecul acestui roman nu se afla in talentul literar al scriitorului! Nu se afla nici in diversitatea personajelor si nici macar in dramatismul relatiilor dintre acestea S-ar putea zice, despre acest roman, ca este o capodopera a stilului un stil nou, autentic original, mult mai liber si fluid decat ce se scrisese, pana atunci, in literatura noastra.
Romanul 'Patul lui Procust' are la baza un adevarat dosar de existente reale sau nu, ce mai conteaza? Cel mai mare merit al scriitorului nu este, in orice caz, imaginatia ori lumea, in ansamblul ei, creata si tesuta intr-o perdea de intrigi si slabiciuni umane Cea mai mare reusita a acestui roman este insasi felul in care se deruleaza intamplarile, si mai ales acel suspans, acea descoperire treptata pe care cititorul o face alturi de diferite personaje ce joaca rolul de povestitor in diferite ipostaze mai mult sau mai putin obisnuite. Exista un fel de tensiune a descoperirii, proprie romanelor politiste, o fascinatie a misterelor- unele dintre ele ramase nedezlegate pana la sfarsitul lecturii Este fara indoiala un roman de mare valoare pe care Liviu Rebreanu l-ar considera o adevarata opera de arta, din prisma complexitatii personajelor, relatiile dintre ele corespunzand perfect 'pulsatiei vietii' din Ion. Doua romane atat de diferite, doua stiluri opuse, doua subiecte lipsite de orice fel de legatura intre ele si totusi cele doua romane au un element comun. Ambele dezvolta
povesti complicate, relatii contradictorii prin natura lor, creaza, in fine, o lume complicata, real de complexa si diversificata Numitorul comun al celor doua opere este insa lumea interioara a personajelor, complexitatea psihologica servita pe tava de Liviu Rebreanu si cu o mare finete si zgarcenie de Camil Petrescu.
Pentru a explica titlul unei opere, in general, trebuie sa dai dovada de o oarecare doza de ipocrizie. Trebuie sa pretinzi a fi inteles lucruri pe care, de multe ori, autorul insusi nu le stie.
'Patul lui Procust' are, cu siguranta, legatura cu celebrul talhar 'Procust' din mitologia greaca, care isi chinuia victimele in mod bestial, pentru a le face sa incapa perfect intr-un pat mic. Iar de aici parerile sunt impartite cea mai plauzibila teorie, in opinia mea, este paralelismul intre sadismul si cruzimea talharului din antichitate pe de o parte si umilintele, compromisurile din punct de vedere moral si fizic la care sunt supusi oamenii in numele celei mai cumplite si, totodata, ravnite simtiri umane- iubirea! Un adevarat blestem pe care personajele lui Camil Petrescu il traiesc din plin, constituind, de altfel, elementul central al romanului, iubirea transorma personajele in Procust-i si victime Titlul este, astfel, un fel de metafora a destinului si a iubirii, un insemn al jocului macabru in care se amesteca sufletele noastre, ale tuturor
O alta teorie face legatura intre 'patul lui Procust' si constiinta in care se reflecta imaginea celuilalt, ideea schinguirii fiintei umane pastrandu-se si de aceasta data.
'Patul lui Procust' poate simboliza incompatibilitatea pe care iubirea, ca o ironie a sortii, o presupune adesea 'Patul mic' folosit de Procust ar corespunde, asadar, parametrilor iubirii ideale- o himera a inimilor mari, supuse chinurilor vesnice
Indiferent de ceea ce ar insemna acest titlu, indiferent daca scriitorul a vazut in el banalul comentarilor clasice ori subtilul misterelor propriilor valori si inchipuiri, 'Patul lui Procust', raportat la continutul romanului, patrunde cele mai profunde sentimente, dorinte, complexe, suferinti, pe scurt, intreaga gama psihologica a acestei opere
Compozitia acestui roman prezinta cateva aspecte inedite Ca o prima precizare trebuie spus ca, desi romanul cuprinde insemnarile mai multor persoane, una dintre ele- Camil Petrescu- se comporta asemeni unui regizor, care da o anumita continuitate piesei sale, nealterand, totusi, rolul si autenticitatea nici unuia dintre actorii participanti. Exista mai multe puncte de vedere diferite, stiluri si preocupari distincte si, deasupra tuturor, un cadru real, in care totul capata o logica si o autenticitate bine controlata de autor. Pentru o mai buna intelegere a acestui roman este necesar un scurt rezumat- mai mult o subliniere a ideilor principale.
In prima parte, scriitorul primeste 3 scrisori ale (de la) doamnei T., cu care
era bun prieten. Camil Petrescu este intrigat de 'X'- pseudonimul sub care doamna T. isi descrie evaziv amantul in scrisorile sale. Afland identitatea lui 'X'- nimeni altul decat Fred- autorul se imprieteneste cu el. Fred era indragostit de multa vreme de doamna T.- de care se despartise si decide sa-i scrie noului sau prieten povestea iubirii care-l adusese la disperare.
Aceasta scurta interventie a autorului se face, din nou in mod original, ca simpla explicatie, in cadrul capitolului 'Intr-o dupa-amiaza de august'- povestirea lui Fred.
Acest capitol- reprezentand de altfel un cuprins, precedat de expozitiune (Trei scrisori ale doamnei T.), intriga fiind undeva pe la mijloc- se foloseste de mai multe tehnici literare ca back-flash-ul, povestire in povestire si combinarea mai multor feluri de texte intr-o poveste cursiva. Totul se intampla, in capitolul lui Fred, aproape numai in patul unei actrite usuratice- Emilia. Scrisori primite de aceasta de la Ladima, comentarii si amintiri, totul se petrece intr-o dupa-amiaza calduroasa de august.
In 'Epilog I'- scris tot de Fred- acesta face anumite cercetari asupra mortii lui Ladima. In 'Epilog II povestit de autor', Camil Petrescu devine, insfarsit scriitorul, comportandu-se asemeni unui regizor care, la incheierea spectacolului, spune cateva cuvinte si se pleaca respectuos, alaturi de actori, in fata auditorului, inainte de caderea cortinei.
Camil Petrescu isi 'incepe incheierea' prin anuntarea mortii, intr-un accident aviatic, a lui Fred, veste pe care i-o transmite personal doamnei T., careia ii si lasa manuscrisul original primit de la Fred.
O noua dovada de originalitate, in aceasta incheiere- este redarea unui articol de ziar ce anunta moartea tanarului si popularului Fred. Acest stil nou, folosit de Camil Petrescu, are o anumita prestanta in fata cititorului- creand senzatia unui documentar bine realizat, pe baza mai multor surse si documente reale.
Acest roman are 4 tipuri de personaje: Personajele implicate (Emilia, doamna T., Fred), personajele implicate emotional (Fred, doamna T, Ladima), personajele implicate secvential (Victoria- sora Emiliei, Ghiorghidiu, Vasilescu- tatal lui Fred, etc) si personajele implicate conventional (autorul insasi si doar el).
Personajele implicate reprezinta un fel de intriga, fiind oarecum condamnabile prin suferinta cauzata celorlalti (voit sau nu). Doua dintre personajele acestei categori fac parte si din cea de-a doua (fiind singurele comune Fred si doamna T.. Cel de-al treilea personaj este Emilia- o actrita de mana a doua, usuratica si lipsita de scrupule, ce se foloseste de farmecul propriu pentru a-si usura viata si a-si proiecta o cariera actoriceasca.
Fred- un baiat de bani gata, inzestrat cu o inteligenta si mai ales un farmec aparte- recunoscut pana si de autor:
Abia cand l-am cunoscut mai de aproape, am inteles de ce doamna T. l-a iubit atat, de ce a suferit asa de mult din cauza lui. Nu numai datorita frumusetii lui barbatesti, sportive, cat mai ales pentru un soi de loialitate si delicatete, un mod de sinceritate a vietii, care nu seducea numai femeile, ci castiga si prietenia barbatilor lor, caci putea sa sufere din pricina lui, ca si ele, dar nu-l urau. Nu jignea niciodata, nici macar pe cel caruia ii lua nevasta. Cam prea echilibrat, vorbind rar, dar nu fara o privire stapana pe sine si ades ironica se afla si el in categoria celor care sufera din dragoste, insa are o poveste ceva mai speciala Nu tradarea doamnei T. il face sa sufere ci propria lui frica de o 'relatie serioasa'- el fiind tipul de 'Casanova', ce se teme sa-si puna libertatea in mainile unei femei- fie ea si cea iubita. Cuceritorul, usuraticul din el se dovedeste a fi mai puternic decat barbatul echilibrat, atent cu femeile si matur, respingand-o cu brutalitate pe doamna T. in clipa in care aceasta ii propune sa se mute impreuna- astfel s-a incheiat relatia lor. Suferinta provocata doamnei T. se intoarce insa impotriva lui, ca un bumerang, relatia lor fiind singura in care
iubirea este autentica si impartasita. Doamna T., calau si victima al lui Fred, afla ca iubirea ei este impartasita si de Fred abia dupa moartea acestuia, cand autorul ii aduce manuscrisul original scris de acesta ('Intr-o dupa-amiaza de august' si 'Epilog I'). Fred, pe de alta parte, este constient in permanenta de sentimentele doamnei T., insa e prea las pentru a mai incerca ceva.
Cel de-al treilea 'personaj implicat' este Emilia! Interesul si comoditatea, indiferenta si ignoranta, egocentismul insa nicidecum rautatea o fac pe Emilia sa-l subjuge si sa-l umileasca fara remuscari pe bietul Ladima. Iubirea- o necunoscuta lipsita de inesmnatate pentru ea, ii permite sa joace un joc macabru si pervers cu poetul indragostit, pe care-l desconsidera adesea pentru slabiciunea si idealismul sau.
Personajele implicate emotional sunt acele victime ale 'procust'-ilor din prima categorie. Ladima- un poet idealist, naiv in conceptiile si valorile sale demodate vede in Emilia mult mai mult decat este. Aceasta, incantata si chiar flatata de sentimentele lui Ladima, pe care, insa, nici nu incearca sa le inteleaga, intra in jocul sau, dictand cu o autoritate ucigatoare pentru 'bietul inamorat' propriile-i reguli. Desi un barbat talentat, mandru, daruit muncii si valorilor sale, constient de talentul cu care este inzestrat, Ladima se pierde intr-o iubire patimasa, neimpartasita, fiind subjugat de propria-i indarjire care-l mana la sacrificiu pentru cauza in care credea si sfarseste prin a se sinucide. Mizeria si umilinta il ingenunchiasera definitiv, insa, mandria ranita, il determina pe Ladima sa faca un ultim gest salvator al reputatiei si numelui sau. Inainte de a apasa pe tragaci, Ladima scrie cateva randuri in care marturiseste ca iubirea sa pentru doamna T. il adusese la acea fapta disperata. Tot ca acoperire, Ladima sterge aparenta mizeriei in care traieste lasandu-si in haina o suma importanta de bani. Astfel, iubirea umilitoare pentru o actrita de mana a doua, usuratica si ignoranta si mizeria- cele doua motive ale sinuciderii lui Ladima, sunt ascunse. Insa nu deplin! Raman scrisorile pe care le scrisese Emiliei, si pe care aceasta refuzase sa i le mai innapoieze.
Si aici intervine salvator Fred! Dupa ce Emilia ii aratase in acea dupa-amiaza de august scrisorile Fred decide sa salveze reputatia prietenului sau, luandu-le asupra sa. In epilogul I el avea sa povesteasca cercetarile pe care le-a facut pentru a afla motivul real al sinuciderii lui Ladima. Cercetarile l-au dus pana la niste prieteni ai acestuia, scrisorile ramanand, in final, la unul dintre ei.
Personajele implicate secvential sunt practic restul personajelor (cu exceptia autorului), al caror rol este secundar.
Autorul- personaj implicat conventional- se reduce la stadiul unui simplu personaj, un fel de conventie literara pentru a transfera atentia de la scriitor la fapte, si a creea impresia realului. Desi nu prezinta un rol mai important decat un personaj secvential, el este totusi regizorul care, e adevarat discret, coordoneaza toata actiunea romanului, punand in scena actori si materiale (El este cel care primeste scrisorile doamnei T si, in baza lor, il descopera pe Fred. Tot el este cel caruia ii este adresat manuscrisul si scrie epilogul final).
In acest roman tema iubirii este, fara indoiala, dominanta. Cele doua cupluri- Fred-doamna T. si Ladima-Emilia reprezinta, in fapt, esenta psihologica, epica si lirica a acestui roman. Celelalte 2 cupluri- Fred-Emilia si Ladima-doamna T. sunt un fel de perspective inedite de a observa primele doua relatii.
Relatia dintre Fred si Emilia este pur carnala -Fred motivat de plictiseala, si de dorinta unei relatii exclusiv erotice, iar Emilia, asemeni relatiei cu Ladima, motivata de interes, accepta sa se 'prostitueze'- permitand observarea atenta a relatiei dintre Emilia si Ladima (care in momentul relatarii lui Fred era deja mort). In relatia lui Fred si a Emiliei nu se poate vorbi de iubire, ci doar de doi oameni lipsiti de inhibitii si sentimente, motivati doar de interese (financiare, erotice, etc.).
Relatia dintre doamna T. si Ladima are mai multe aspecte. Autorul a introdus aceasta idee, discret, inca de la prima intalnire a lui Fred cu Ladima, cand, acesta din urma i-a luat apararea doamnei T. (pe care nici nu o cunostea). Stima, cat se poate de reala, care a luat nastere intre cei doi l-a facut, in cateva randuri, gelos pe Fred- care nu stia ce sa mai creada. Iar ultima si cea mai explicita referire la aceasta relatie a fost in ultimele randuri scrise de Ladima, si in care acesta isi marturisea iubirea pentru ea.
Cu toate acestea, la fel de nesigur ca orice alt fapt din acest roman, pot afirma ca relatia dintre doamna T. si Ladima este o simpla inventie menita sa pigmenteze actiunea, sa mareasca misterul si sa-i dea prilejul poetului de a-si sterge trecutul si a pune, in loc, ceva demn si onorant
'Cele doua cupluri din plan principal sunt, in fapt, doua forme diferite ale unei iubiri imposibile.' Probabil ca o astfel de idee s-a derulat si in mintea scriitorului inainte ca numele romanului sa devina 'Patul lui Procust'.
Relatia lui Ladima si a Emiliei este sortita esecului intrucat fusese inca de la inceput o cacealma- cacealmaua Emiliei.
-Asa, o data treaca-mearga S-a infruptat el Pe urma ma plictisea Nu era om de inteles, cum era sa mi-l iau pe cap ?' se confeseaza, indiferenta, Emilia, nu mult dupa moartea poetului, lui Fred. Acest citat demonstreaza inca odata ca Emilia nu intelegea, pur si simplu, profunzimea sentimentelor poetului (desi era constienta de ele). Emilia juca un joc, un joc ce ii convenea de minune, un joc egoist si sadic.
Fred, fascinat de iubirea oarba a bietului Ladima, o descoase pe Emilia cu mare interes. Materialul de baza -expus si in roman- privitor la relatia Emiliei si a lui Ladima este constituit din scrisorile acestuia adresate iubitei sale.
Sa ramai acasa cu Emilia, fara s-o ai !'' se gandeste Fred intr-un tarziu, dupa citirea mai multor scrisori:
Ma intreb ce poate fi intimitatea cu femeia aceasta, mai ales cand nu e dezbracata ?'
Este limpede dispretul sau fata de aceasta actrita de mana a doua cu care, la momentul in care rationa astfel impartea patul intr-o intimitate absoluta.
Aceste citate atribuie 3 insusiri principale pentru 3 personaje :
Ladima- indragostitul orbit de imaginea Emiliei reflectata in inima sa.
Emilia- femeia usuratica si superficiala incapabila de sentimente reale si profunde.
Fred- baiatul rasfatat de femei gratie calitatilor- fizice, intelectuale, etc- si banilor sai, lipsit de implicarea emotionala si maturitatea bietului Ladima.
Si totusi dragostea adevarata nu-l ocoleste nici pe Fred. Indragostit pana peste cap de doamna T., portretul lui se gaseste intr-o antiteza deloc intamplatoare cu Ladima. Profunzimea, maturitatea, dramatismul si spiritul de sacrificiu pentru cruda iubire de care este dependent ce-l caracterizeaza pe poet se afla la poli opusi trasaturilor lui Fred.
Acesta, vazandu-si libertatea sa de burlac adorat de femei pusa in pericol de doamna T., isi infraneaza orice sentiment si, lipsit de tactul sau caracteristic o respinge brutal, ca intr-un fel de reactie instinctiva de aparare egoista:
-Doamna, cred ca faceti o confuzie Va pretuiesc nesfarsit ca inteligenta si-mi place prezenta dumneavoastra dar nu ma interesati ca femeie.'
Imatur, egoist, meschin, mameluc, copilaros, agresiv, brutal, insensibil toate acestea nu fac parte din portretul obisnuit al lui Fred, insa cand vine vorba de iubire antiteza- cu Ladima, cu sine insusi, cu valorile proprii- este deplina. Psihologic vorbind acest roman este polivalent Din prisma iubirii este studiat, discret, in mod direct si indirect, din puncte diferite de vedere (corespunzand personajelor care contribuie cu scrisori, manuscrise, etc) omul insusi! Cele 4 personaje implicate implicate si implicate emotional sunt, intr-un fel, tipurile principale, studiate de autor in aceasta carte. Nu sunt personaje rele sau bune, nu exista iubire perfecta acest roman se vrea a fi un studiu asupra vietii, lipsit de responsabilitatea unei concluzii sau unui adevar suprem.
Revenind la problema antitezei, se observa un puternic contrast Fred-Ladima, Doamna T.-Emilia.
Superficialitatea Emiliei, perversitatea, trivialitatea si nepasarea acesteia nu-si gasesc corespondent in firea mandra, distinsa, decenta, morala si stilata a doamnei T..
O a doua tema a acestui roman este fresca sociala! Talentul narativ al lui Camil Petrescu a reusit sa cuprinda in cartea sa o problematica psihologica profunda- legata de iubire, si o analiza competenta a relatiilor si realitatilor sociale din acea vreme.
In acest roman se poate vorbi de o strategie narativa, folosita stralucit de autor, care transforma o poveste incalcita intr-un fel de puzzle. Interesant este, insa, ca acest puzzle are mai multe variante de rezolvare, din care cititorul isi poate alege liber una. Totusi, ar fi gresit spus ca 'Patul lui Procust' e o carte a misterelor neelucidate. Adevarul este ca, o analiza atenta a textului ar putea duce la o varianta unica, misterele izvorand din imaginatia mult prea libera a cititorului care este, pur si simplu, prins in intrigile romanului.
In fapt, toate aceste 'mistere' sunt necunoscutele vietii reale, iar Camil Petrescu le foloseste cu maiestrie tocmai pentru a crea impresia autenticitatii. El nu este decat un personaj neinsemnat si detinatorul anumitor documente. Se fereste insa sa emita ipoteze proprii, lasand acest lucru in seama cititorului.
Literatura este, la Camil Petrescu, un joc paradoxal cu linia despartitoare dintre adevar si iluzie, ca si dragostea. 'Patul lui Procust' nu face decat sa oglindeasca conceptia literara a scriitorului, intr-un mod original si placut!
|
