Penelope Lively, The Photograph
Desi cu o intriga la prima vedere de roman detectiv, cartea este una de acuta introspectie si de meditatie despre fluiditatea relatiilor umane supuse temporalului. Glyn Peters, profesor universitar trecut de prima tinerete, obsesiv dedicat muncii sale (o arheologie tipic britanica a urmelor istorice recuperabile în peisajul locuit), descopera din întâmplare, pregatind un curs, o altfel de urma care declanseaza cursa unei altfel de obsesii, a arheologiei propriei vieti: o fotografie de grup in care disparuta sa sotie, uimitor de frumoasa Kath, are un gest de afectiune (ascunsa de restul grupului dar dezvaluita de ochiul camerei) fata de Nick, sotul sorei ei, Elaine. Natura sa de obsedat 21521v211v al unui anumit tip de adevar, cel pe care ne putem baza într-o ordonare istorica si sistematica, îl pune sub imperativul absolut al reordonarii vietii sale prezente si trecute în lumina noii descoperiri, al aflarii, deci, a tuturor conexiunilor acestui fapt cu o miza periculoasa. Caci daca adevarul despre Kath nu este cel din imaginea care subzista pe retinele si în mintile celor în viata carora a jucat un rol, interpretarile pe care îsi bazeaza ei vietile ordonate de astazi s-ar putea se pulverizeze si sa antreneze toata aceasta ordine în neant. Chiar daca toate pistele pe care se lanseaza Glyn, cu fervoare de detectiv, pentru a descoperi infidelitati nu duc nicaieri peste o tranzienta poveste fara urmari dintre Kath si Nick, însasi ideea ca frumoasa sotie - pe care si-o anexase cu satisfactia orgoliului masculin pentru ca s-o subordoneze imediat si cu desavârsire vietii sale "importante" de universitar - îsi traise tot timpul viata ei de la care se autoexclusese îl arunca într-un ciclu destructiv. Elaine, sora matura si responsabila a lui Kath, peisagista de success, afla cu acest prilej despre transgresiunea trecuta a sotului sau, ratat profesional si întretinut de ea, si se hotaraste sa nu-l ierte. Astfel, acest cuplu, viu, urmeaza si el acelasi proces de disolutie (foarte marcata la Nick, disimulata la Elaine în spatele unei masti a eficientei). În cursa reinterpretarilor trecutului se lanseaza si Oliver, fostul asociat al lui Nick si confident responsabil al familiei (dar si cel care facuse, cu ani în urma, fotografia), si Polly, fata la fel de responsabila a Elainei, prietena cu Kath din copilarie, care stiuse ca marea neîmplinire a ei fusese tocmai absenta unui copil.Toti învata sa o vada pe Kath cu alti ochi, sa citeasca altceva în aceleasi amintiri, sa-si dea seama cât de multe lucruri nebagate în seama se ascunsesera sub suprafata ei zâmbitoare.
Desi toti au mereu în minte "disparitia" ei, de-abia spre sfârsitul acestui vast proces de reinterpretare colectiva aflam cum Kath s-a sinucis, si aflam despre marea sa nefericire, care subzistase si pâna atunci în memoria lor sub forma unui cuvânt sau gest sâcâitor, dar caruia toti evitasera sa-i dea o explicatie finala. Întreaga situatie este narata într-o perspectiva subtil arhetipala, potentialului ei evident destructiv gasindu-i-se o rezolvare creatoare. Convorbirile a trei din cei cinci actori (Glyn, Elaine si Oliver) cu fosta prietena intima a lui Kath, Mary Packard, îmbinare a întelepciunii detasate cu o cunoastere psihologica bazata pe empatie, le sugereaza tuturor o iesire din starea de impas psihologic. Glyn gaseste raspunsurile cautate: Kath i-a fost, cu acea exceptie, fidela, cautându-i dragostea si urându-se pe sine, negasind-o; Elaine este confruntata cu lipsa sa de întelegere fata de sora ei, care nu i-a putut comunica experienta intima a doua sarcini esuate; Oliver, confidentul, este cel confruntat cu tabloul complet al nefericirii funciare, probabil fara solutie, a lui Kath, cea aparent "binecuvântata de zei".
Faptul ca acest proces de revalorificare a amintirilor personale în lumina unor adevaruri noi si fluide poate fi un lucru benefic este sugerat de reprimirea lui Nick în caminul conjugal, un exercitiu al iertarii, precum si de prospetimea noilor incertitudini ale lui Glyn, un exercitiu al defamiliarizarii.
Moon Tiger
Caudia Hampton, scriitoare, se stinge de cancer, la o vârsta înaintata, pe un pat de spital, si între deliruri si slabiciuni concepe un nou proiect, o istorie a lumii, întrepatrunsa pâna la confuzie cu propria sa istorie - dovada de aroganta sau de onestitate? Într-o compozitie complexa, baroca, o întretesere de secvente trecute si prezente care se potenteaza si îsi servesc uneia alteia drept suport (ca în metafora straturilor geologice, sau în cea a tigrului lunii, spirala care se consuma treptat, arzând), se dezvaluie treptat fete ale unei realitati traite, nelineare si chiar contradictorii, care care însa doar în împreunarea narativa mai pot capata o consistenta pe care succesiunea de perioade de timp (zile, ere), nu o are. Avem de a face, din punct de vedere narativ, mereu cu tablouri în interiorul altor tablouri, care capata mereu un alt sens în noul context. Claudia Hampton este persoana celebra muribunda, dar si un copil rebel, o femeie fatala, o mama distanta, o sora cvasi-incestuoasa, o ziarista încapatânata, o amanta cinica si o iubita tragica. Rolurile pe care si le asuma ea se suprapun peste cele reflectate de cei din jur, modificându-se mereu la fiecare schimbare de tablou. Pesoanele care i-au influentat viata vin sa o viziteze pe patul de spital si îsi revarsa viziunile dominatoare, neîntelegerea, egoismul într-un flux care se întrepatrunde cu fluxul gândurilor sale: Sylvia, femeia pe care fratele sau o luase drept sotie din convenienta si comoditate, Lisa, fata pe care o crede banala dar care este în posesia unei întelepciuni ce viata neaccesibile ei, Jasper, amantul ei egoist si lacom, tatal Lisei, un alt compromis în fata convenientei, Laszlo, artistul, fiu al sau spiritual, care nu vede în ea nimic din asa-zisele sale defecte în care a ajuns sa creada, impuse de fapt de anturaj, care o fac atât de neînduratoare cu ea însasi.
Un miez important al naratiunii este povestea de dragoste, aproape necunoscuta celor din jurul ei, între tânara ziarista dornica de afirmare ca reporter de razboi în Egipt în cel de-l doilea razboi mondial si un ofiter într-o unitate de tancuri care moare pe câmpul de lupta, lasând-o cu o sarcina pe care o va pierde. Aceasta poveste, împreuna cu atractia sexuala interzisa între ea si fratele sau Gordon (care o va parasi si el, rapus de boala), constituie centrul de adevar al unei vieti publice si supusa conventiilor, stereotipiilor gândirii celor din jur, precum si orgoliilor si ocaziilor pe care le ofera acestia. Însa chiar si acest miez autentic este supus unei perspective mereu în flux si mereu îndepartându-se.
|
