"Arhiva a popoarelor" oglindire artistica" a profilului moral spiritual, al poporului roman, literatura populara impresioneaza atat prin valoare artistica cat si prin varietatea de specii si genuri literare , intre care baladele ocupa un loc aparte .

Balada populara "Toma Alimos", aparuta pentru prima oara in colectia lui Vasile Alecsandri, elogiaza faptele unui haiduc, in care creatorul vede simbolul spiritului justitiar popular.

Personajul principal , cel care impune si titlul operei, este un haiduc pe nume Toma Alimos, prezent in toate momentele subiectului si in relatie cu celelalte personaje. Ca personaj de balada, eroul este surprins intr-un moment lim 232i85c ita - confruntarea cu moartea- survenita ca urmare a unui act de nedreptate . Haiducul este injunghiat hoteste iar demnitatea lui este deteriorata de gestul las al celui care a incalcat codul etic voinicesc a carui norma suprema era lupta dreapta.

Personajul complex, bine individualizat, cu un posibil model in realitate, Toma Alimos este caracterizat atat direct ( de narator, de adversarul sau ); cat si indirect ( din framantari sufletesti dezvaluite prin monolog interior, fapte atitudini limbaj, relatia cu natura; relatia cu adversarul ).

Portretul fizic desi este doar schitat direct de catre narator evidentiaza frumusetea fizica, barbateasca: statura inalta, infatisarea mandra, ochii negri. Aceste insusiri fizice sunt insotite de un portret moral la fel de succint prezentat de catre narator si reluat in momentele de mare tensiune ale baladei "Nalt la stat/ Mare la sfat/ Si viteaz cum n-a mai stat". Superlativul de factura populara este expresia admiratiei de care se bucura haiducul in ochii naratorului. Portretul moral este alcatuit si indirect din prezenta framantarilor sufletesti ( din relatia cu natura, prin fapte, atitudini, limbaj, etc.).

Eroul este surprins in mijlocul naturii, bucurandu-se de libertate, de mancare si bautura, insa sufera din cauza singuratatii. Neavand cui sa inchine plosca haiduceasca, el cinsteste in numele murgului, desi acesta este "vita muta", apoi in numele armelor "surori" si ele " fiare reci" dupa care cinsteste in numele codrului, pe care il considera prieten si frate, stiind ca dupa moarte isi va gasi loc de odihna la el. Personificat, codrul raspunde inchinarii, impartasind suferinta haiducului, intr-o totala comuniune cu acesta.

Armonia dintre haiduc si natura inconjuratoare se deterioreaza o data cu aparitia boierului Manea, care ii reproseaza ca i-a incalcat mosia: " Pe la mine ce-ai catat ? " si ii cere drept vama, pentru pagubele imaginare, murgul haiducului. Intalnirea cu Manea evidentiaza alte trasaturi morale, aflate in antiteza cu cele ale boierului Manea. Haiducul isi recunoaste faptele cu responsabilitate "ce-am facut om judeca", infrunta cu demnitate acuzatiile lui Manea, tratandu-l cu prietenie, numindu-l "fartate" si invitandu-l sa goleasca plosca haiduceasca, "Mania sa si-o potoleasca".

Profitand de increderea si bunavointa haiducului, Manea il injunghie miseleste apoi fuge. Aflat intr-un moment limita -moartea-, Toma nu-si pierde cumpatul, isi leaga rana si hotaraste sa pedepseasca lasitatea boierului "Pagubele cu taisul/ Faptele cu ascutisul". Isi exprima dispretul fata de gestul boierului pe care-l numeste metaforic "fiara rea", "fecior de lele" si pe care il invita la o confruntare directa "Nu fugi ca n-am dat vama/ Nu fugi ca o sa-mi dai seama". Cu vorbe calde, duioase el se adreseaza murgului sau cerandu-i sa-l ajute sa-si faca dreptate, intrucat din pricina lui a fost injunghiat. Cu ultimele forte puse in slujba unui act de dreptate, Toma il ajunge pe Manea si-l pedepseste exemplar decapitandu-l dintr-o lovitura si lasandu-i trupul, sa colinde fara odihna prin lume "Si cu sete mi-l lovea/ Capu-n pulbere-I cadea/ Iar cu trupul sus pe sea/ Calu-n lume se ducea".

Pedepsirea boierului nu izvoraste din razbunare, ci din dorinta de a-si restabili demnitatea umana, de a restabili un echilibru determinat de gestul las.

Haiducul traieste sentimentul datoriei implinite "ce-am gandit am izbandit" si accepta cu seninatate apropierea mortii "dar si ceasul mi-a sosit". Asemenea ciobanului mioritic, haiducul solitar incredinteaza murgului sau un testament prin care cere sa fie ingropat in mijlocul codrului, sa fie jelit dovedind astfel respect fata de datina, dragoste de viata, dorinta de a ramane in amintirea celor dragi. Daca ciobanul mioritic isi dorea la cap cele trei fluierase, haiducul isi doreste flori de bujor, de busuioc "ca sa fie plans cand cu dor, cand cu foc".

Spirit justitiar, haiducul se gandeste la fratii lui de haiducie de la care asteapta sa-i continuie lupta. De aceea il incredinteaza pe murgul sau unui fratior de haiducie cerandu-I sa-l slujeasca bine.

Haiducul moare, jelit de codru in timp ce murgul ii implineste dorintele. In ciuda sfarsitului tragic, haiducul este invingator in plan etic constituind un adevarat model.

Figurile de stil folosite in caracterizarea personajelor sunt specifice baladelor populare, figura dominanta ramane antiteza cu adversarul sau Manea: frumusete-uratenie, vitejie-lasitate, omenie- rautate.

Prin hiperbola, haiducul prinde puteri neobisnuite, asemenea eroilor din basme, putand sa-si adune matele, sa se incinga cu un brau, sa incalece. Personificarea evidentiaza relatia aproape omeneasca dintre haiduc si codru sau haiduc si cal. Prin repetitii, prin paralelismul sintactic se dezvaluie intensitatea trairilor celui sortit singuratatii.

Balada "Toma Alimos" este o capodopera a literaturii populare prin eroul ei legendar - Toma Alimos -, personaj cu insusiri exceptionale, aparator al valorilor morale tradfitionale: adevar, cinste, dreptate.