preocuparea pentru o poezie
de cunoastere care vizeaza metafizicul si isi propune sa fie o “noua
etica” sau chiar o “noua religie”
- functia simbolica a
limbajului
- principiul bisonantei
intre continut si forma, intre parte si intreg, el se manifesta la nivelul
eului poetic, prins intre trairi antagonice intre care nu exista nici o
posibilitate de conciliere
- fragmentarismul
– poemul modernist se constituie din secvente fara legaturi evidente intre
ele, intre care exista mai degraba tensiuni decat consonante.
- depersonalizarea
– Edgar Allan Poe, scriitor American, arata ca sentimental (cultivat de
romantici) reprezinta o “intoxicatie a inimii” si travaliul
artistic trebuie sa fie o elaborare “la rece”. Baudelaire considera ca
poetul trebuie sa renunte la “sensibilitatea
inimii” inlocuind-o printr-o “sensibilitate a imaginatiei”. Se
ajunge la o lirica depersonalizata in care eul liric tinde sa fie o prezenta tot mai discreta.
- dezumanizarea – ca
faza accentuata a depersonalizarii
- principiul
fanteziei dictatoriale: poetul modernist nu mai exprima, ci isi propune sa
creeze universuri posibile care se supun doar propriei sale imaginatii.
- indiferenta la gustul
publicului comun (numita de Hugo Friedrich “placerea aristocratica de a displacea”)
- “noul limbaj” caracterizat
prin:
Lovinescu nu a
fost doar un teoretician, ci si un promotor al modernismului, prin intermediul
revistei “Sburatorul”, dar, mai ales, al cenaclului cu acelasi nume.
Criticul i-a
impus pe Liviu Rebreanu, H. Papadat Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban, Ion
Barbu, aratandu-si preferinta pentru romanul obiectiv si pentru proza de
analiza, ca si pentru simbolism si pentru poezia intelectualista, dar cu
o puternica incarcatura de lirism.
In paralel cu
modernismul academic al lui E.Lovinescu, epoca interbelica a cunoscut si
activitatea unor cercuri avangardiste, grupate initial in juril poetului I.Vinea
si al revistei conduse de acesta “Contimporanul”.
Ulterior, apar
si alte publicatii: “Ulm”,
“Interval”. Spre sfarsitul anilor ’30 se configureaza o puternica miscare
suprarealista, care va supravietui pana dupa al doilea
Razboi Mondial, rezistand pana la acapararea deplina a puterii politice de
catre partidul comunist.
Din randul lor
se vor desprinde cativa poeti importanti: Virgil Teodorescu, Gellu Naum sau
Gherasim Luca.
