Premisele umanismului romanesc-primele manifestari in limba romana

INTRODUCERE

"Orice cultura īncepe cu un miracol al spiritului : limba."(Jacob Burckhardt).

Temelia limbii si a poporului romān o reprezinta conceptele de latinitate si dacism.

Latinitatea este un curent de idei referitor la originea latina a unui neam, iar

dacismul este un curent ideologic autohton, afirmat la īnceputul secolului al XX-

-lea si caracterizat prin exagerarea contributiei dacilor īn etnogeneza romāneasca.

Unii cronicari sustin originele romane iar altii sustin originea daca.

Cronicarii moldoveni Grigore Ureche si Miron Costin vorbesc despre originile noastre romane, negānd existenta elementului dac. De altfel, Miron Costin redacteaza prima istorie care arata originile pur romane ale poporului sau, "De neamul moldovenilor", linie continuata de Dimitrie Cantemir, apoi de scoala Ardeleana, cel mai de seama reprezentant al ei īn acest domeniu fiind Petru Maior. De altfel, o sumara ancheta asupra marturiilor europene din sec. XV-XVIII relative la originea romānilor,releva ideea descendentei romānilor din coloniile romane 18118r178s aduse de Traian īn Dacia. Teoriile savantilor romāni ai scolii Ardelene (Samuil Micu-Klein, Petru Maior, Gheorghe sincai) care pledau pentru originea pur romana a romānilor, au fost preluate de partizanii teoriei imigrationiste (Fr. J. Sulzer, J. Chr. von Engel, R. Roessler), ce acceptau ad litteram mćrturiile lui Julian Apostatul (Caesares 327) si Eutropius (Breviarium, VIII, 6, 2) dupć care Traian ar fi nimicit poporul getilor, respectiv Dacia ar fi ramas lipsita de barbati ca urmare a īndelungatelor razboaie contra lui Traian, apreciate ulterior ca fiind doar formule retorice, neconfirmate de inscriptiile care folosesc termeni normali pentru definirea unei victorii, respectiv īnfrāngeri militare - vicit, triumphavit, superavit. Odata cu evolutia societatii romānesti, īn a doua jumatate a secolului XIX, ideea persistentei elementului dacic, ca o componenta fondatoare a poporului romān, capata o noua dimensiune. Tonul este dat chiar de un om politic, Ion C. Bratianu, si este continuat cu mare avānt de catre Hasdeu, care devine sustinatorul cel mai fervent al continuitatii dace, cu argumente lingvistice, īntr-un moment īn care curentul latinist era primordial, si de Cezar Bolliac īn sensul cautarii de vestigii materiale dacice. Īn intervalul 1870-1880, se produce o reevaluare a problemei originilor poporului romān, care din romane pure, ulterior romane amestecate, devin acum daco-romane. Daca Grigore Tocilescu si Dimitrie Onciul pledeaza pentru o pondere limitata a elementului dacic īn aceasta sinteza, A. D. Xenopol aduce argumente de ordin toponimic si antroponimic īn favoarea prezentei elementului autohton.

Premisele umanismului romanesc-primele    

manifestari in limba romana

Manuscrisele

Cel dintai manuscris descoperit este cel de la Ieud(1393),urmat de Scrisoarea lui Neacsu(1521) prin care ,judele Brasovului,Hans Benkner,este informat asupra miscarii trupelor turcesti in vederea atacarii Ardealului si Brasovului.Atat unul cat si altu releva posibilitati de expunere in limba romana.In contextual celui de-al doilea mai apar foarte putine cuvinte slavone ipac(iarasi),za(despre),i(zi),toate de legatura.Esenta limbii romana spune si Cartojan,se infatiseaza "curate si limpede!" Alfabetul chirilic pare,de asemenea,adaptat nevoilor limbii romāne.Tot acum se trece la elaborarea actelor oficiale in limba romāna:in Moldova,in timpul domniei lui Petre schiopul 1574-1589)si in Tara Romaneasca, in vremea lui Mihai Viteazu(15u93-1601),fapt deosebit de important pentru afirmarea si consolidarea limbii noastre.

Traducerile

Sunt prioritare cartii religioase.Cele mai semnificative sunt:Psalmirea Scheiana,Psalmirea Voronetiana, Psalmirea Hurmuzachi si Codicele Voronetian; ele provin din Maramures localizate in raport cu rotacismul,fenomenul lingvistic ce consta in rotacizarea lui "n" intervocalic in "r"-pāne>pāre,linie>lirie,cāne>cāre,au aparut in sec al XVI-lea,fapt stabilit pe baza filigramelor hartiei lor in limba romāna a fost determinati de necesitatea de a avea carti pe baza carora sa se poate oficia liturghia.

Tipariturile

Constituie a treia etapa in dezvoltarea limbii romāne .Ele au fost realizate de Filip Moldoveanu,la Sibiu (1544),Catehismul literar(pierdut);Dimitrie Liubavici,in Tara Romaneasca Apostolul(1547);diaconul Coresi la Brasov,in a doua jumatate a sec al XVI-lea ,dupa ce a inceput la Targoviste ,Tetraevangheliarul(1561)continuat cu altele precum Cazania si Molitvelnicul(1562),Liturghierul (1570),Psalmirea (1570),Evanghelia cu talc (1581) si altele.Talmacirile in totalitatea lor,reprezinta o realizare in domeniul unificarii limbii.Se apreciaza,de mai multi lingvisti,ca cele coresiene stau la baza limbii literare romāne. Concomitent, ele au contribuit la purificarea limbii noastre de regionalime,arhaisme si slovonisme ,crearea unei sintaxe si morfologii proprii,constituirea ideii de unitate nationala ce-i va insufleti de acum inainte pe toti romānii din tarile sau provinciile romānesti.

Mituri fondatoare

Urme ale mostenirii dacice se pot banui si īn diverse productii de literatura populara. De pilda īn descāntece sau unele colinde. Arhaicele rituri de constructie, documentate īn neoliticul de pe teritoriul Romāniei, au trebuit sa strabata veacurile de cultura spirituala dacica pentru ca sa ajunga la noi sub forma legendei "Mesterului Manole", povestea zidarului de manastire care īsi zideste sotia ca sa opreasca surparea cladirii, indicānd conceptia noastra despre creatie, care e rod al suferintei, definita ca mitul estetic. Sunt patru mituri, nutrite din ce īn ce mai mult de mediile literare, tinzānd a deveni pilonii unei traditii autohtone. Unul din aceste mituri este si cel al "Mesterului Manole", nsa, īntāiul mit, "Traian si Dochia", simbolizeaza constituirea īnsasi a poporului romān.Mitul ancestral al īntemeierii statului dac ne duce īn perioada matriarhala si este legat de un personaj feminin. Numele acestui personaj a fost Dacia, devenit Dochia. Baba Dochia (Dacia) a fost o realitate umana īn perioada matriarhatului. Etimologic, cuvāntul baba este stravechi traco-dac. Are ambele genuri, masculin si feminin: Baba Novac (Ion Georgescu, Baba Novac) si Baba Dochia. Īn Basarabia se īntālneste "Baba Marta" īn care s-a recunoscut numirea lunii martie. Īn Muntenia, Oltenia si Ardeal sunt 9 babe (1-9 martie), pe cīnd īn Moldova si Basarabia sunt douasprezece babe. Zilele se numesc "zilele babelor".

G. Calinescu considera ca "īntāiul mit", simbolizānd "constituirea īnsasi a poporului romān" este mitul "Traian si Dochia" . Chiar daca o fiica a lui Decebal ar fi purtat numele de Dochia, mitul Baba Dochia este mult mai vechi si poate fi pus īn legatura cu numele matriarhal al Dacilor. Dochia este o pronuntie traco-dacica a numelui Dacia, asa cum Troian este forma antroponimului Traian, īn limba rustica. Ptolomeu, pe la mijlocul secolului II, d.H., īn lucrarea sa "Īndreptar geografic", īnregistreaza īntre orasele din Dacia, Dochidava, cetatea Dochiei (nu a Dachiei!). Īn indice se specifica "Decidava, localitate īn Dacia de miazanoapte".Īn legatura cu mitul Dochia, cercetatorul Romulus Vulcanescu a studiat prima legenda. Aceasta sustine ca Dochia, fiica regelui Decebal, a īnaintat īn fruntea unei ostiri spre Sarmisegetuza, īn ajutorul tatalui ei asediat īn cetate. Ea a fost "īnfrīnta de armata lui Traian", a fugit cu resturile oastei īn munti, spre rasarit. Acolo s-a rugat la Zamolxe "sa nu o lase sa fie pāngarita de īmparat". si atunci Dochia a fost prefacuta īntr-o batrāna ciobanita, cu cāteva oi lānga ea". Traian, trecānd pe lānga ea a īntrebat-o daca a vazut printesa daca, iar Dochia i-a aratat spre miazazi. Īmparatul a luat-o īn goana īntr-acolo si Baba Dochia a ramas stapāna pe tinutul acela si de atunci poate mai traieste īnca īn munti".

Romanitatea romānilor

Cucerirea lui Traian impuse populatiei geto-dace o noua directie de dezvoltare, de la care simbioza geto-daco-romana nu va putea fi abatuta nici de evenimentele care pareau menite sa condamne la disparitie romanitatea nord-dunareana: retragerea armatei si administratiei ocrotitoare si odata cu ele a instrumentului de aparare a acestui crāmpei al Romāniei orientale de primejdia navalirii popoarelor migratoare.In veacurile care s-au succedat dupa disparitia puterii Romei in partea de rasarit a imperiului, romānii s-au mentinut si afirmat acolo unde au rezistat elementului migrator, inainte de toate slavilor, si acolo unde Bizantul in ciuda unor eforturi aproape permanente n-a reusit sa obtina decāt rezultate efemere apartiale, anume in spatiul nord-dunarean.Scrisoarea īmparatului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul este printre primele documnte care atesta nasterea poporului romān din anul 980 D.H. numele sub care īntālnim poporul roman īn hrisovul imperial este cel de vlahi.

La īnceputul altor marturii ce afirma raspicat originea romana a poporului si limbii romāne se afla un alt īmparat bizantin, Constantin al VII-lea Porfirogenetul pe la mijlocul veacului al X-lea. Ii numeste romāni pe acesti coloni de origine romana totodata afirmānd ca ei ar fi urmasi ai unor locuitori colonizati de catre īmparatii romani "ei se numesc romāni si acest nume l-au pastrat pāna astazi".Aflam deci ca acesti urmasi ai colonizarii romane isi zic romani si ca li se mai zicea romāni in vremea lui Constantin al VII-lea; īmparatul deci nu face altceva decāt sa reproduca cele spuse de ei sau despre ei.

Prima afirmatie cu privire la sfārsitul procesului de formare etnica si lingvistica a poporului romān se bazeaza pe Strategikonul lui Maurikios care mentioneaza existenta elementului roman la nord de Dunare la īnceputul veacului al VIII-lea si īn Acta s. Demetri (despre controversata chestiune romāna īn scrieri istorice, continuitatea romānilor in Dacia) dovada persistentei elementului roman la nord si sud de Dunare la sfārsitul sec. al VIII-lea si īn a doua jumatate a celui urmator.

Aparuta īn sec al XVIII -lea, scoala Ardeleana avea drept scop afirmarea drepturilor politice ale poporului romān din Transilvania. Patrunsi de ideile iluministe, reprezentanti acesteia, Samuil Micu, Gheorghe sincai, Petru Maior si Budai - Deleanu, priveau instructia , prin scoala sau prin intermediul cartii, ca un mijloc de luminare si de progres, modul prin care se ajungea la constiinta de sine, la descoperirea valorilor umane, deci a drepturilor lor, īn primul rānd, ca oameni. Opera de cultura a reprezentantilor scolii Ardelene prefigureaza, prin tematica ei, unitatea romāneasca si originea pur romana a poporului romān.Samuil Micu este cel care, īncercānd sa dovedeasca provenienta latina a romānilor, conchide ca acest lucru reiese din patru elemente : "īntāiu din scriitori, a doua din obiceiuri, a treia din limba, a patra din nume."Asemenea lui, si Gheorghe sincai, īn opera "Hronica romānilor si a mai multor neamuri...", īncearca sa dovedeasca sorgintea romana a poporului romān : "Din partea coloniei, carea au remas īn Dachia Veche...s-au prasit apoi toti romānii cīti sīnt de-a stīnga Dunarei, cum cura īn Marea Neagra; iara din partea coloniei carea s-au trecut Dunarea si s-au asezat īn Dachia cea Noao, asisderea si din romanii pre carii i-au adus Marele Constantin din Trachia, Machidonia si Thessalia, s-au prasit romānii cei ce sīnt de-a dreapta Dunarei, carii s-au numit dupa aceaia, amu vlahi, amu cotzo, sau cuzo-vlahi, iara mai pre urma tintari, tocma cum s-au numit si ceii ce au remas de-a stīnga Dunarei, īntīiu romāni, apoi abotriti, dupa aceaia comani si patinachite, mai pre urma munteni, moldoveni, margineni, mocani, fratuti; ci ori cum s-au numit, sau se numesc si acum, tot de o vita si porodita sīnt, adeca romani de sīnge, precum firea si vīrtutea īi marturiseaste (...)".

Dintre istoricii scolii Ardelene, Petru Maior este teoreticianul intransigent al radacinii pur romane a poporului nostru. El este acela care acorda cel mai mult spatiu discutarii puritatii neamului nostru si face cea mai lunga demonstratie a acestei probleme īn opera cu caracter polemic "Istoria pentru īnceputul romānilor īn Dachia".