in "marea trecere" universala, un moment al progresului inceput in adancurile timpului originar, cand cei dintai strabuni s-au ridicat din golul preexistentei.
In
strofa a II-a, "Cartea" devine "hrisovul vostru cel dintai",
act al innobilarii
Ideea legaturii poetului cu stramosii este exprimata in metafora
osemintelor "varsate" in sufletul acestuia, intr-o contopire fara sfarsit.
In
strofa a III-a, metafora: "Sudoarea muncii sutelor de ani" cumuleaza
sirul de opintiri existentiale ale strabunilor-tarani. In versurile 5 si 6 este
indicat izvorul limbajului poetic arghezian: graiul aspru, simplu, al
"batranilor" tarani, caruia poetul ii da noi straluciri. Tot aici, apare si
sintagma "cuvinte potrivite". Aceasta il defineste pe autor ca pe
un artizan care "potriveste" cuvintele in vers, printr-o activitate
migaloasa si grea, desfasurata in "mii de saptamani". Cuvintele sunt
"prefacute" "in versuri si-n icoane", devenind arta. n versul
al10-lea este enuntata estetica uratului: "Facui
din zdrente muguri si coroane" inseamna transformarea uratului in frumos,
adica in poezie. Pe un plan mai profund, uratul face parte dintre atributele
lumii care si-a pierdut sacralitatea. in acest sens, poetul devine un
Creator care ii reda lumii frumusetea disparuta. Estetica uratului este
formulata si in doua versuri din strofa a IV-a:
"Din bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi"
In aceste versuri, tema eului poetic este tratata in spirit modernist: in ipostaza de artizan, poetul zamisleste o alta "lume" decat cea traditionala, o "lume" a tuturor cuvintelor (frumoase si urate).
Observam ca unii termeni capata semnificatii neobisnuite, contrastele sunt izbitoare, iar sintaxa frazei poate fi rupta (elemente moderniste).
|
