Prezinta perspectiva narativa într-o opera literara studiata, prin referire la unul dintre urmatoarele concepte operationale: narator omniscient, personaj-nara 22122n1323w tor, narator martor.
Perspectiva narativa reprezinta punctul de vedere al naratorului asupra evenimentelor relatate, incluzând si relatia sa cu întâmplarile respective: narator martor, narator omniscient, narator subiectiv etc. Trei sunt ipostazele frecvente ale naratorului:
Naratorul-personaj - presupune relatarea la persoana I si o perspectiva subiectiva asupra evenimentelor narate. (perspectiva cu)
Naratorul-martor - presupune atât relatarea la persoana I si relativa implicare în evenimentele narate, cât si la persoana a III-a, în acest din urma caz naratorul fiind absent din întâmplarile prezentate. (perspectiva din afara)
Naratorul omniscient - este cel care cunoaste gândurile personajelor, intentiile acestora pe care le nareaza la persoana a III-a, este atotstiutor si obiectiv. (perspectiva dindarat)
În romanul "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi", perspectiva narativa se defineste prin naratorul subiectiv si naratiunea la persoana I. stefan Gheorghidiu, personajul-narator povesteste la persoana I, prezinta faptele doar din punctul sau de vedere, ceea ce da discursului subiectivitate. Exista o axare pe aspectele psihice, pe interioritatea personajului, care analizeaza, are îndoieli, ezitari. Oferind o perspectiva individuala, un asemenea narator nu este credibil, astfel încât cititorul nu poate avea certitudini în privinta celorlalte personaje.
|
