Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata, apartinând prozei realiste.
În romanul "Enigma Otiliei", George Calinescu construieste artistic tipologia personajelor, prin aceea ca fiecare erou al romanului este dominat de o trasatura de caracter puternica, definindu-l în esenta sa morala.
Costache Giurgiuveanu este personajul central al romanului pentru ca, direct sau indirect, el hotar 18218g619s aste destinele celorlalte personaje care se concentreaza în jurul averii sale, în goana dupa mostenire. El reprezinta tipul avarului, însa este umanizat de dragostea lui sincera pentru Otilia, chiar daca aceasta nu se materializeaza.
Caracterizarea personajului se face prin acumularea de fapte, întâmplari, vorbe, gesturi, gânduri si atitudini. Micile "ciupeli" fata de Pascalopol, socotelile încarcate pentru întretinerea lui Felix, faptul ca manânca la altii de câte ori are ocazia, privatiunile la care se supune, ascunderea banilor în diferite locuri din casa sunt gesturi care indica avaritia personajului.
Gesturile, bâlbâiala, raguseala sunt arme de aparare, reactii provocate de teama de a nu fi jefuit, de a nu fi pus în situatia de a da vreun ban cuiva. Relatia cu celelalte personaje este dominata de o suspiciune permanenta. Este temator fata de oricine, are o spaima evidenta fata de autoritati, de oficialitati.
Umanizarea avarului se motiveaza prin respectul pe care Giurgiuveanu îl are pentru Pascalopol, prin încrederea fata de Felix si dragostea pentru Otilia.
Otilia Marculescu este încarnarea eternului feminin enigmatic. Fascinanta si imprevizibila, ea se distanteaza de celelalte personaje feminine din literatura româna prin aceea ca ea se afla permanent într-un proces dinamic, în continua devenire.
Portretul fizic, relatat prin ochii lui Felix, sugereaza trasaturile sale morale de delicatete, tinerete, farmec, cochetarie, distinctie, inocenta si maturitate. Definita prin felul de a fi, prin fapte, actiuni, gesturi, vorbe si gânduri, Otilia este un personaj complex, cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice, apoi trecând brusc de la o stare la alta, împrastiata si visatoare, deseori dovedind în mod surprinzator luciditate si tact.
Este cel mai controversat personaj, aparând în opinia personajelor în mod diferit. Mos Costache o iubeste ca pe fiica lui, Felix vede în ea "o fata admirabila, superioara, pe care n-o înteleg", Pascalopol nu poate distinge "ce e patern si ce e viril" în dragostea lui pentru Otilia, pentru Stanica Ratiu, Otilia este "o femeie cu spirit practic", iar Aglae o considera "o zanatica, o dezmatata, o stricata".
Felix Sima definit chiar de Calinescu "martor si actor" deoarece ca participant direct la actiune, Felix este personaj în roman. Tot Felix este cel care introduce cititorul într-o lume necunoscuta, de care acesta ia act prin imaginile reflectate în constiinta acestui personaj-martor.
Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele, contureaza înca de la început o fire rationala, lucida, cu o mare nevoie de certitudini, cu fire analitica si un spirit de observatie foarte dezvoltat. Dupa ce Otilia pleaca la Paris cu Pascalopol, Felix întelege ca într-o societate degradata în esentele ei morale, dragostea nu mai poate fi un sentiment pur, casatoria devenind o afacere pentru supravietuire si nu o împlinire a iubirii.
În relatiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual superior, situându-se deasupra superficialitatii si meschinariei lumii burgheze, conducându-se dupa un cod superior de norme etice: "sa-mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios".
Stanica Ratiu este tipul parvenitului, al arivistului si al demagogului. El este produsul societatii în care traieste, o lume în care banii reprezinta totul, în care casatoriile se bazeaza pe interese materiale, ca si cariera, succesul în viata politica, respectul si statutul social.
Gesturile, atitudinea, actiunea compun, mai ales, locvacitatea personajului, parvenitismul si demagogia tipica. Nu se da în laturi de la nimic pentru a deveni bogat, colporteaza stiri, da sfaturi pe care nu i le cere nimeni, se amesteca în actiunile personale ale altora, face promisiuni pe care nu le respecta niciodata. Ţine discursuri demagogice despre orice: familie, principii morale, societate, libertate, religie, cu o usurinta ce demonstreaza ca nici una din ideile exprimate nu-l defineste.
Ipocrit si fanfaron, inteligent si abil, se iluzioneaza cu marea iubire pentru Olimpia, cu care traieste în concubinaj, sperând ca ea va mosteni o avere importanta. Când realizeaza ca nu e femeia potrivita care sa-l ajute sa acceada în societate, Stanica hotaraste sa se desparta de ea, dar, din perfidie structurala, nu se lasa descoperit în adevaratele motive, ci da vina pe faptul ca este lipsit de "fericirea paternitatii".
Aglae Tulea este "baba absoluta, fara cusur în rau". Gesturile, mimica, vocabularul si întreg comportamentul evidentiaza o femeie proasta, acra si vulgara, limitata în gândire si lipsita total de fantezie si capacitate creativa.
Lacoma si obsedata de averea lui Costache, are un singur scop pe care nu si-l împlineste: realizarea copiilor ei. Marginita, odioasa, meschina, înveninata împotriva Otiliei, Aglae se opune cu tarie încercarii fratelui ei de a înfia fata. Relatia cu celelalte personaje difera în functie de interesele Aglaei, pe care însa nu este în stare sa le duca la îndeplinire. Dragostea pentru copiii ei n-o umanizeaza, deoarece este incapabila sa perceapa corect problemele lor, amplificându-le defectele si neputintele.
Aglae Tulea este un personaj grotesc, prin faptul ca nu are nici o trasatura pozitiva, chiar calitatea de mama iubitoare fiind daunatoare si distructiva pentru copii.
Aurica Tulea întruchipeaza tipul fetei batrâne, conturata în antiteza cu feminitatea si delicatetea Otiliei.
Avida dupa barbati, este obsedata de maritis si vede în oricine un posibil pretendent. Insistentele ei insinuoase, comportamentul agasante de "fata cuminte" pun pe fuga toti barbatii. Este îndragostita din principiu, luând în considerare orice barbat aflat prin preajma, pe Felix, pe Pascalopol, pe care nu-l întelege în dragostea lui pentru Otilia, pe Weissmann, pe care l-ar vrea de barbat chiar daca este de alta religie.
Rautatea si ura ei se îndreapta tot asupra Otiliei, despre care crede, ca si mama sa, ca stie sa se agate de gâtul barbatilor. Invidia îi întuneca judecata în asemenea grad, încât se lanseaza în aprecieri defaimatoare, debiteaza invective, devenind nesuferita si artagoasa. Lipsita de farmec, de generozitate, de noblete, de delicatete si sensibilitate, ea seamana cu Aglae, devenind acra si rea.
Titi Tulea încarneaza tipul retardatului. Este dominat de automatisme, copiaza note muzicale si carti postale, nu este în stare sa învete si ramâne repetent de mai multe ori, abandonând scoala.
Este încurajat de mama sa, Aglae, în manifestarile psihice, când, aflat în criza, se leagana ore în sir. Îl mosteneste ereditar pe tatal sau, Simion Tulea, devenind treptat la fel de apatic si dezinteresat de tot ce se petrece în jurul lui. Se tulbura erotic, devenind irascibil în prezenta femeilor si, lipsit total de personalitate, o asculta pe Aglae si în relatiile amoroase, aceasta dirijându-i întreaga viata.
|
