Prezinta tipurile de personaje dintr-un basm cult studiat
"Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga este un basm cult original, publicat in "Convorbiri literare" in august 1877. Potrivit unei statistici din 1964, povestea a fost tradusa in nu mai putin de 26 de limbi.
In functie de participarea lor la momentele acti 23323p1521x unii, personajele din aceasta opera pot fi clasificate astfel: principale, care participa la toate momentele actiunii (fiul cel mic al craiului, alias Harap-Alb), secundare, care apar in o buna parte din actiune (Spānul, apare in trei din cele cinci momente ale subiectului - partial in desfasurarea actiunii, in punctul culminant si deznodamānt) si episodice (craiul, tatal lui Harap-Alb, fetele lui Verde imparat etc .
In functie de comportamentul lor, personajele pot fi clasificate in pozitive si negative. Din prima categorie fac parte Sfānta Duminica, fetele lui Verde imparat, iar din cea de-a doua Spānul si, intru cātva, imparatul Ros).
In functie de relatia cu personajul principal, celelalte pot fi impartite in antagoniste ajutoare si donatoare
Spānul face parte din prima categorie. El se opune idealurilor lui Harap-Alb.
Calul este un ajutor, un prieten de nadejde al lui Harap-Alb. Potrivit criticului George Calinescu, mitologia hipica este in relatie cu spatiul, deci cu el se rezolva problema distantelor colosale. Calul vorbeste ca oamenii si apartine vietii materiale a poporului nostru. Din aceeasi categorie fac parte si cei cinci prieteni fabulosi pe care si-i face Harap-Alb.
Dintre donatori, poate fi mentionata craiasa furnicilor, care ii da lui Harap-Alb o aripioara pentru a o putea chema.
In timp ce in basmul popular accentul cade asupra actiunii, in cel cult locul central este ocupat de personaje bine individualizate. De exemplu, Gerila "avea niste urechi clapauge si niste buzoaie groase". Individualizarea actantilor nu este insa o virtute a creatiilor fantastice populare: de exemplu, despre personajele din "Prāslea cel Voinic" nu se stie cum arata.
Actiunea are specific folcloric, cu motive si eroi desprinsi parca din galeria truditorilor humulesteni. Ca si "Amintiri din copilarie", care, sub aparenta evolutiei lui Nica, evidentiaza devenirea "copilului universal", "Povestea lui Harap-Alb" il defineste pe tānarul taran in formare. Evolutia sa este prezentata prin motivul calatoriei. El va invata sa se descurce in viata, sa deosebeasca binele de rau, si sa se comporte adecvat in diferite situatii. Isi va face prieteni care il vor ajuta sau carora le va sari in ajutor. La capatul drumului parcurs el trebuie sa reuseasca sa-si intemeieze o familie.
Celelalte personaje sunt, de asemenea, reprezentari ale taranului romān.
Craiul este un satean in ipostaza pedagogica; imparatul Ros il intruchipeaza pe omul "alunecos", nevoit sa recurga la tot felul de tertipuri pentru a alege cea mai buna candidatura pentru fata sa. Aceasta, dupa cum afirma naratorul, este "o zgātie de fata". Tānara, ca orice adolescenta dornica sa atraga atentia, creeaza in jurul ei o aura de mister prin farmecele pe care le face; Spānul este personajul negativ al comunitatii satesti, omul lipsit de scrupule.
Dupa cum se poate observa, personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice. Autorul acestui basm cult trateaza intr-o maniera fantastica aspecte realiste. Dincolo de firul epic, deghizat in "tarania" sa, marele scriitor Ion Creanga foloseste magia cuvantului asemenea unui muzician travestit in scripcar.
|
