Prezinta trasaturi ale ideologiilor literare din perioada interbelica (modernism, traditionalism)

Prezinta trasaturi ale ideologiilor literare din perioada interbelica (modernism, traditionalism).

Modernismul este un curent literar, īntemeiat de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista un "spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii romāne cu literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului.

Ideea progresista   a modernizarii literaturii romāne s-a manifestat īn jurul gruparii de la Sburatorul, formata din revista si cenaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut la Bucuresti īntre 1919-1922 si 1926-1927. Cenaclul a functionat īntre 1919-1947.

Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu este aceea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta pozitiva a celor avansate, mai īntāi prin imitatia civilizatiei superioare, iar dupa implantarea acesteia prin stimularea crearii unui fond literar propriu.

Primul obiectiv al modernismului a fost promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unor tendinte moderniste īn evolutia literaturii romāne, deziderat īmplinit prin lansarea unor nume ce vor deveni de prestigiu pentru literatura romāna: Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu etc.

Īn vederea modernizarii literaturii romāne, Eugen Lovinescu traseaza cāteva directii noi pe care sa se īnscrie operele literare:

evolutia prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric

inspiratia din viata citadina

crearea romanului obiectiv si a celui de analiza psihologica

ilustrarea īn operele literare a unor idei filozofice profunde

crearea intelectualului ca personaj al operei literare

Traditionalismul este un curent cultural care pretuieste, apara si promoveaza traditia, perceputa ca o īnsumare a valorilor arhaice, traditionale ale spiritualitatii si expuse pericolului degradarii si eroziunii.

Īn perioada interbelica, directia traditionalista s-a regasit, la nivel ideatic, īn programul promovat de doua reviste cu orientari politice distincte:

Gāndirea (Cluj, 1921)

Īsi propune sa apere ceea ce e specific "sufletului national".

Sustine promovarea īn operele literare a credintei religioase ortodoxe, elementul esential de structura al sufletului taranesc.

Opera literara trebuie sa surprinda particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone, a riturilor si credintelor stravechi.

Reprezentanti: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu

Viata romāneasca

Apare la Iasi, īntre 1906-1916 si are o orientare poporanista, o simpatie exagerata pentru taranul obidit si asuprit.

In 1920, revista īsi reia aparitia tot la Iasi, sub conducerea lui Garabet Ibraileanu, schimbāndu-si atitudinea, deoarece dupa primul razboi mondial taranii primisera pamānt si drept de vot, de aceea īn noua conceptie "va ramānea sentimentul de simpatie si solidaritate" fata de taranime, "dar nu mila, nu vina, nu datoria".

Orientarea generala a revistei este īn spiritul unei democratii rurale.

Reprezentanti: Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Al Philippide

Samanatorul

Apare la Bucuresti (1901-1910), condusa pe rānd de Al. Vlahuta si G. Cosbuc, Nicolae Iorga si A.C. Popovici.

Articolul-program "Primele vorbe" reactualizeaza directiile Daciei literare.

Samanatoristii se opun influentelor straine, considerate primejdioase pentru cultura nationala, Cosbuc sustinānd necesitatea unui ideal, a unei literaturi care sa lumineze poporul.

Nicolae Iorga sustine ideea intrarii īn universalitate prin nationalism, integrānd esteticul īn etnic.

Reprezentanti: G. Cosbuc, Al. Vlahuta, st. O. Iosif

Principalele trasaturi ale traditionalismului sunt, asadar:

īntoarcerea la originile literaturii

ideea ca mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor

problematica taranului

accent pe etic, etnic, social

universul patriarhal al satului

proza realista de reconstituire sociala

istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie, dar īntr-un mod exaltat

ilustrarea specificului national, īn spirit exagerat