ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Prezinta trasaturi ale ideologiilor literare din perioada interbelica (modernism, traditionalism).
Modernismul este un curent literar, întemeiat de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista un "spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii române cu literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului.
Ideea progresista a modernizarii literaturii române s-a manifestat în jurul gruparii de la Sburatorul, formata din revista si cenaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut la Bucuresti între 1919-1922 si 1926-1927. Cenaclul a functionat între 1919-1947.
Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu este aceea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sufera influenta pozitiva a celor avansate, mai întâi prin imitatia civilizatiei superioare, iar dupa implantarea acesteia prin stimularea crearii unui fond literar propriu.
Primul obiectiv al modernismului a fost promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unor tendinte moderniste în evolutia literaturii române, deziderat împlinit prin lansarea unor nume ce vor deveni de prestigiu pentru literatura româna: Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu etc.
În vederea modernizarii literaturii române, Eugen Lovinescu traseaza câteva directii noi pe care sa se înscrie operele literare:
evolutia prozei de la liric la epic si a poeziei de la epic la liric
inspiratia din viata citadina
crearea romanului obiectiv si a celui de analiza psihologica
ilustrarea în operele literare a unor idei filozofice profunde
crearea intelectualului ca personaj al operei literare
Traditionalismul este un curent cultural care pretuieste, apara si promoveaza traditia, perceputa ca o însumare a valorilor arhaice, traditionale ale spiritualitatii si expuse pericolului degradarii si eroziunii.
În perioada interbelica, directia traditionalista s-a regasit, la nivel ideatic, în programul promovat de doua reviste cu orientari politice distincte:
Gândirea (Cluj, 1921)
Îsi propune sa apere ceea ce e specific "sufletului national".
Sustine promovarea în operele literare a credintei religioase ortodoxe, elementul esential de structura al sufletului taranesc.
Opera literara trebuie sa surprinda particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone, a riturilor si credintelor stravechi.
Reprezentanti: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu
Viata româneasca
Apare la Iasi, între 1906-1916 si are o orientare poporanista, o simpatie exagerata pentru taranul obidit si asuprit.
In 1920, revista îsi reia aparitia tot la Iasi, sub conducerea lui Garabet Ibraileanu, schimbându-si atitudinea, deoarece dupa primul razboi mondial taranii primisera pamânt si drept de vot, de aceea în noua conceptie "va ramânea sentimentul de simpatie si solidaritate" fata de taranime, "dar nu mila, nu vina, nu datoria".
Orientarea generala a revistei este în spiritul unei democratii rurale.
Reprezentanti: Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Al Philippide
Samanatorul
Apare la Bucuresti (1901-1910), condusa pe rând de Al. Vlahuta si G. Cosbuc, Nicolae Iorga si A.C. Popovici.
Articolul-program "Primele vorbe" reactualizeaza directiile Daciei literare.
Samanatoristii se opun influentelor straine, considerate primejdioase pentru cultura nationala, Cosbuc sustinând necesitatea unui ideal, a unei literaturi care sa lumineze poporul.
Nicolae Iorga sustine ideea intrarii în universalitate prin nationalism, integrând esteticul în etnic.
Reprezentanti: G. Cosbuc, Al. Vlahuta, st. O. Iosif
Principalele trasaturi ale traditionalismului sunt, asadar:
întoarcerea la originile literaturii
ideea ca mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor
problematica taranului
accent pe etic, etnic, social
universul patriarhal al satului
proza realista de reconstituire sociala
istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie, dar într-un mod exaltat
ilustrarea specificului national, în spirit exagerat
|
