Prezinta trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara studiata.
Fantasticul este o categorie estetica, definita īn raport cu realul si imaginarul, pl 252q1623c asāndu-se īntre acestea si producānd o ezitare de īncadrare a evenimentului īn natural sau supranatural.
Caracteristicile prozei fantastice:
Faptele sunt interpretate de catre cititor ca apartinānd lumii umane, astfel īncāt sa ezite īntre alegerea unor cauze naturale sau supranaturale care le-au produs.
Cititorul refuza lectura alegorica a textului, care ar presupune o coerenta a lumii ce poate fi descoperita cu ajutorul unor simboluri adecvate.
Uneori, ezitarea este īmpartasita si de personaje, care constata o incoerenta a universului īn care se misca.
Constructia narativa nu mai este liniara, spatiul si timpul nemaiavānd atributele firesti.
Se produc transgresari ale materiei sau ale timpului, metamorfozari etc.
Personajul are un mod special de a se raporta la lume, de cele mai multe ori sunt dezadaptati, dar au o relatie speciala cu dorintele lor si cu inconstientul.
Naratorul poate folosi persoana a III-a, situāndu-se pe o pozitie omniscienta, dar neputānd oferi solutii, sau poate folosi persoana I, fiind personajul care percepe lumea prezentata.
Argumente pentru īncadrarea nuvelei "La tiganci" īn cadrul prozei fantastice:
Realizarea fantasticului se face prin īmbinarea planului real cu planul ireal, secventele epice fiind dominate, pe rānd, de unul din aceste planuri. Nuvela este alcatuita din 8 episoade desemnānd interferenta dintre real si fantastic: I, III, V, VII (real), II, IV, VI, VIII (ireal).
Nuvela este construita pe tema hierofaniei, a manifestarii sacrului īn profan, sugerānd trecerea spirituala a omului dinspre viata spre moarte.
Oscilarea permanenta īntre real si ireal, duce la o ezitare īntre atribuirea unor cauze naturale a evenimentelor si atribuirea unor cauze supranaturale.
Naratorul foloseste persoana a III-a, situāndu-se pe o pozitie omniscienta, dar neputānd oferi solutii.
Personajul are un mod special de a se raporta la lume. Gavrilescu este un profesor de pian ratat, care nu percepe transformarile exterioare si este contrariat de ceea ce se petrece īn jurul sau. El are o relatie speciala cu dorintele lui si, implicit, cu inconstientul. Daca īn relatie cu lumea exterioara, el nu actioneaza, lasāndu-se īn voia schimbarilor pe care nu le īntelege, īn privinta relatiei cu sinele devine activ, cautānd sa īnteleaga, sa gaseasca solutii. Gavrilescu este cuprins de o locvacitate inexplicabila si īsi cauta justificari printre amintiri, tocmai pentru ca īntre dorintele si actele sale s-a manifestat mereu un dezacord.
Timpul si spatiul nu mai au atributele firesti. Se produc transgresari ale materiei: Gavrilescu trece prin spatii īn mod concret, fiindca el nu este un spirit ratacit, ci o fiinta, cu semne materiale ale existentei sale, asa cum sunt banii iesiti din circulatie. Se produce si o transgresare a timpului: cele cāteva ore petrecute la tiganci se dovedesc a fi 12 ani īn lumea reala.
|
