(linii si pauze in abordarea unui rol)
Simbolul autentic e un semn ce rezoneaza în sufletele oamenilor tocmai prin importanta si gravitatea sensurilor sale, ce se refera întotdeauna la problemele fundamentale ale existentei. El este semnul ce pastreaza un echilibru optim între continut si expresie, între spirit si materie, între intelectual si afectiv. Cultura umana a debutat prin simbol si mit.
Prin simboluri mostenite din epoci ancestrale, omenirea si-a pastrat unitatea si continuitatea ei spirituala . "De la multimea de semne conventionale si arbitrare, acceptate mai ales din ratiuni practice, marea si adevarata cultura tinde mereu sa se întoarca la simbolul polivalent, plin de continut si înzestrat cu mare forta sugestiva . Dovada în acest sens ne sunt marile reusite ale creatorilor de literatura, de sisteme filosofice sau de opere plastice.
Purtator al memoriei colective, simbolul a exercitat o puternica si permanenta actiune modelatoare asupra societatii si individului, fiind un reper moral, etalon axiologic si exemplu în actiune.
Integrarea receptorilor in cautarea propriului rol
Limbajul este un fenomen coventional, el poate primi valente noi de la un ansamblu emitator receptor la sta ansamblu de acelasi fel, fiind conventional insa trebuie dinaine stabilit si inteles de ambele parti.
Semnele indica ce se convine intere actor ca emitator si receptor, care este publicul, sau ceilalti parteneri de scena, binenteles ca relaita are si caracter invers.
In ce priveste tacerea
Exista un text al tacerii, el nu se exprima dar se cunoaste, este acel limbaj pe care il intalnim in dans.
Punctul are un text al lui. El poate fi un inceput, poate sa marcheze ce urmeaza dupa el; poate sa construiasa sau poate sa distruga.
O pauza, un punct, e ca o umbra intro fotografie. Nu vorbesc aici despre un punct gramatical. Asa cum am vorbit mai sus nu exista o sintaxa gramaticala in alcatuirea unui rol, exista o sintaxa nongramaticala si cunoscuta de fiecare in parte.
Timpul real si timpul scenic
Crearea omului pe scena, implicând cu necesitate realitatea actorului, simultaneitatea faptei artistice si a perceperii ei capata, prin însusi felul cum se savârseste, un caracter structural de contemporaneitate - într-un înteles foarte larg. Actorul actioneaza totdeauna la timpul prezent, impunând ca prezente evenimente trecute, actualizând toate datele pe care le încorporeaza în actul sau de creatie.
Un rol sau altul poate fi inactual sau atemporal, abstras din realitate de poetul dramatic sau decis astfel în conceptia care a prezidat la intocmirea spectacolului - si nu de putine ori ne este dat sa asistam la dezistorizarea unor personaje autentic istorice ori la devitalizarea unor eroi, scosi din timp pe motivul valabilitatii lor universale. Dar actorul care-i reprezinta este totdeauna contemporan, "actiunea sa este instantanee, imediata si evidenta", el îsi alatura spectatorul în îndeplinirea actului creator. Produsul finit al muncii sale nu exista decât în clipa transmiterii catre consumatorul de arta.
Limbajul trupului in eficacitatea unei pauze
Limbajul este un fenomen coventional, el poate primi valente noi de la un ansamblu emitator receptor la sta ansamblu de acelasi fel, fiind conventional insa trebuie dinaine stabilit si inteles de ambele parti.
Semnele indica ce se convine intere actor ca emitator si receptor, care este publicul, sau ceilalti parteneri de scena, binenteles ca relaita are si caracter invers.
Luarea in posesia a rolului
Delimitarea spatiului textual
O ecuatie perpetua "
Metoda de transmitere a informatiei folosind secvente standardizate de semne sau pulsatii scurte si lungi - cunoscute in mod comun ca "puncte" si "linii" - pentru litere, cifre si caracterele speciale specifice oricarui mesaj.
Prin acest mod se pot realiza comunicatii chiar in conditii dificile.
|
