RAPORTUL DINTRE ETIC sI ESTETIC ĪN OPERA
LUI IOAN SLAVICI
Eticul si esteticul īsi au obārsia īn conceptia autorului ca Binele, Adevarul si Frumosul sunt valori complementare care se justifica si se explica reciproc. Aceste valori sunt o expresie a nazuintei omenesti spre o viata desavārsita.
Cu toate ca frumosul are o valoare autonoma, el īsi are adevaratul sens doar īn concordanta cu valorile morale. Adevarta arta trebuie sa īnglobeze atāt eticul cāt si esteticul, caci Slavici a īnteles arta ca un mijloc de perfectionare morala a oamenilor. De aici caracterul eticist al scrierilor sale, exprimat prin tendinta oamenilor de a formula judecati asupra oamenilor si faptelor. Arta trebuie sa fie morala si sa se inspire din adevarurile vietii. Morala e, īnsa, rezultatul gāndirii unui popor si Slavici crede ca "poporul romān gāndeste frumos si gāndirea frumoasa apare īntr-o forma frumoasa". Deci frumosul din plan estetic corespunde binelui din plan moral, iar urātul corespunde raului. Asadar, frum 16316o1413q osul e rezultatul binelui, iar binele e fondul frumosului. Īn acest sens se poate afirma ca esteticul nu e neaparat subordonat eticului, dar e īncorporat de acesta.
Ioan Slavici traieste si scrie īntr-o epoca īn care "criteriul de apreciere al valorilor era sacul cu bani, relatiile capitaliste de productie īncepusera sa afecteze morala traditionalista, legile omeniei romānesti si sa perverteasca oamenii simpli care traisera cinstit dupa legile pamāntului " . Prin grava privire moralizatoare aruncata asupra lumii, Ioan Slavici īntregeste peisajul literaturii romāne din a doua jumatate a secolului XIX, aducānd īn creatia sa, pe lānga o conceptie etica sanatoasa, imaginea veridica, plina de dramatism a satului transilvanean īn momentul patrunderii relatiilor de productie captaliste peste vechile sale rānduieli patriarhale. Urmareste cu finete īn planul analizei psihologice destramarea relatiilor idilice, patriarhale si dezlantuirea salbatica a patimilor sub influenta banilor, care īncep sa aiba puteri nelimitate īn cadrul noilor relatii sociale. Īn functie de noua valoare se vor face acum clasificarile si ierarhizarile.
Toate mutatiile trebuie, īnsa, sa se īnfaptuiasca īn timp si fara lezarea rānduielii morale care se concretizeaza īn reguli de convietuire stabilite prin obiceiuri si conventii morale. Aceste reguli īsi au originea atāt īn buna rānduiala, cāt si īn forta si se schimba dupa īmprejurari. Respectarea regulilor de convietuire reprezinta o datorie a fiecarui om : datoria de a se supune obiceiurilor. Prin supunere fata de obiceiuri si legi se asigura pasnica vietuire īntre oameni, caci la Slavici convietuirea sociala e una morala. Pretuirea parintilor, a rudelor, a oamenilor din popor a devenit unul din temeiurile eticii lui Slavici. Usor se poate recunoaste aici īntelepciunea populara bazata pe bunul simt, sinceritate, dragoste de adevar si iubire, care este pentru Slavici sensul suprem al vietii, punctul de plecare al īntregii īntelepciuni. Legea obstii tine de traditie si e ceea a cumpatului, a multumirii cu ceea ce omul are - si care nu poate fi īncalcata, caci atunci cānd e nesocotita se va ajunge la efecte catastrofale, se va īntoarce asupra celui ce o nesocoteste, distrugāndu-l. Numai respectarea legii morale - crede Slavici - asigura conservarea individualitatii, a personalitatii omului, a evolutiei lui. Nu trebuie iesit din cercul securizat al normei generale, al traditiei care regleaza comportamentul.
Īn conditiile istorice īn care a trait si a creat, opera lui Slavici are valoarea unui "instrument de educatie civica si morala" pentru formarea omului. Ca un "realist etic", el arata forta dezumanizanta a banului, īn contrast cu ideile sociale si morale. El denunta totodata si prejudecatile de clasa legate de avere cum ar fi : "bariera sociala", sau banul e mijloc de consideratie si stima. "Intrarea īn rāndul celor avuti pentru a-si schimba conditia sociala echivaleaza cu o forma de tentare a limitei" , de īncalcare a normei generale, a traditiei, a principiului moral īn diferitele lui variante: binele, dreptatea, modestia, cumpatarea, pastrarea bunului simt si a multumirii cu ceea ce are. Īn nazuinta catre o viata multumita, care i se pare lui Slavici a fi īn conformitate cu īnsasi natura umana, principiul e ca omul sa se domine, sa se stapāneasca, sa nu cada īn exagerari, sa stie unde sa se opreasca pentru ca placerea, bucuria vietii sa nu degenereze īn viciu. Viciul, patima sau pacatul īncepe de acolo de unde omul īsi pierde cumpatul si de aceea Slavici condamna toate excesele care altereaza fiinta umana: egoismul, vanitatea, patima. Cel care decide peste tot este actul moral, lupta cu ispitele raului, cu oamenii si societatea, cu ei īnsisi, cu temperamentul, cu pasiunile sau patimile lor. Prozatorul insista cu precadere asupra problemelor morale, fara a neglija natura umana concreta. El īsi surprinde personajele īn mod special īn momente decisive, īn situatii - limita. Majoritatea lor se afla īn cautarea unei puritati morale, a unui echilibru sufletesc. Zbuciumul lor sufletesc, dramatismul lor consta īn cautarea legii morale, īn efortul de a trai concret īn conformitate cu omenia romāneasca.
Fiecare individ trebuie sa lupte pentru a dobāndi echilibru pentru ca lupta da, īn viziunea lui Slavici, frumusete morala, īi contureaza puterea vointei, perspicacitatea si inteligenta. Cāmpul de afirmare al eroilor lui Slavici, ca īn tragediile grecesti, este acela al luptei cu soarta, cu ispitele raului, cu ei īnsisi, cu societatea sau oamenii, cu propriile porniri pe care trebuie sa le īnfrunte.
Uneori pierd, iar alteori ies biruitori. Tipul acesta de "om - gladiator" moral este apreciat de Slavici care spune ca puterea care se dezvolta īn lupta cu greutatile vietii uimeste si īn acelasi timp sufletul se īnalta si se īntareste atunci cānd omul nu se lasa biruit de ispite. De aici credinta lui Slavici ca opera de arta, creata īn limitele realului si adevarului, e chemata sa evidentieze eroi "a caror dimensiune estetica se īntinde exact pe dimensiunea lor etica" si sa reproduca stari sufletesti puternice, cu eroi de o vointa uriasa, care "darma muntii" si au reactii nestavilite - de unde sursa tragismului lor, a acelui noroc dureros pe care nu-l īntālnim decāt īn basmele populare si īn poeziile lui Eminescu.
Slavici nu si-a creat personaje dupa retete eticiste si dupa rigide principii morale. Eroii lui Slavici descind din viata reala, dar si din basmul popular, la care marele prozator si-a facut ucenicia literara. Din izvoarele folclorice care dau eroilor din basme puteri miraculoase si-a extras Slavici īntāile lui nuvele si o anume viziune morala asupra lumii cuprinsa de armonie, frumusete si omenie, asa cum se spune īn finalul nuvelei Budulea Taichii: "Tu, Doamne cu nemarginita īntelepciune ai īntocmit lumea si frumoasa ne-ai lasat-o noua spre vietuire". E evident faptul ca eroii lui Slavici se caracterizeaza printr-un rigorism moral, ramānānd, īnsa oameni vii, autentici, care nu se transforma īn simple principii etice.
Legatura indestructibila cu viata, cu realitatea vie a neamului sau, īi asigura operei lui Slavici caracterul moral, national si popular. Din prototipul etnic: "romānul e cumpatat, īndelung rabdator si de o rara liniste sufletesca, tocmai de aceea īnsa cānd el se aprinde, apoi este aprins si numai faptele īi potolesc vapaia", descind cele mai multe dintre personajele lui Slavici.
Ioan Slavici are mereu īn vedere complexitatea omului care nu-i nici īnger, nici demon, ci un personaj ros de patimi si minciuni, dar purtānd īn el un graunte de omenie. Contrariile morale se macina reciproc : lacomia si cumpatarea, robia si libertatea, suferinta si bucuria, vinovatia si neāntinarea sufleteasca, omenia si neomenia, binele si raul. Eroii lui Slavici sunt framāntati cānd savārsesc raul si, dimpotriva simt satisfactia faptelor bune. Lica Samadaul din Moara cu noroc simte mereu mustrarea constiintei pentru faptele lui rele si, uneori traieste adevarate chinuri. Faptele rele īsi au grave consecinte :Hubar, din Mara, e sugrumat de Bandi, fiul sau nelegitim, tocmai cānd are loc instalarea fericirii īn caminul Persidei. Lica Samadaul īsi curma zilele īntr-un mod napraznic, Safta, mama lui Hutu din Budulea Taichii, ispaseste pacatul de a-si fi parasit sotul prin suferinta ce i-o produce dārzenia propriului copil. Alteori, copiii sunt cei care ispasesc pacatele parintilor, cum se īntāmpla cu Iorgovan din Padureanca. Asa cum Slavici i-a pedepsit pe eroii lui vinovati, i-ar fi pedepsit viata si codul nescris al eticii romānesti.
Scriitorul nu s-a rezumat numai la penalizarea viciilor, a raului, ci a cautat sa afirme binele, prezentānd īn finalul altor scrieri oameni de virtute, care au obtinut multumirea sufleteasca spre care au aspirat : Popa Tanda, Hutu, Mara. Maretia tragica consta tocmai din īncercarea de salvare a umanitatii, caci din aceasta perspectiva a īntelegerii complexitatii omului, Slavici nu a creat nici un personaj īn totalitate negativ, nici chiar Lica Samadaul, acest "geniu al raului".
Īn numele unui principiu etic bine conturat, opera lui Slavici, prin pilda eroilor sai, prin experienta de viata comunica anumite legi morale de neclintit. Īn mai toate operele lui, cele de mare importanta, nu doar īnceputul cuprinde povete implicānd un ton de obicei agasant : "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit" - cade si strapunge vorbele batrānei din Moara cu noroc. "Om de om are nevoie īn lumea aceasta,si nimeni nu e nici atāt de bogat si de puternic ca sa n-aiba trebuinta de altii, nici atāt de sarac si de slab ca sa nu poata ajuta pe altii. Dureri si bucurii trec din om īn om " si cānd īncerca povara musteriilor, si cānd primeam banii, si cānd īi puneam īn serpar, si cānd gāndeam ca īi am, nu stiu cum ma apuca un fel de dezmierdare, īncāt mereu trebuia sa doresc tot asa si iar asa. Am avut avut apoi cincizeci de galbeni si am fost multumit. Voiam sa ma īntorc. Dar am avut cincizeci si unu si nu ma mai puteam īntoarce fiindca trebuia sa rāvnesc la o suta [.] Cerul m-a pedepsit pentru dorintele noastre necumpatate ". vārstnicii, parintii cu experienta lor de viata, sunt, ca īn civilizatiile arhaice, dascali īntelepti de morala practica : "Slabiciunea lui - si asta nu tine toata viata nici n-o au toti pentru tine. Nu te face, fata mea, pui de cuc īn cuib de cioara, ca nu-ti este firea pentru aceasta" - o sfatuieste tatal pe Simina īn Padureanca.
Acestea sunt exemple concrete care demonstreaza statutul moralei īn arta, concluzānd ca principiile morale īntruchipeaza īn opera lui īn personaje vii, autentice.
Tot ca o consecinta eticista, caracteristica scrisului lui Slavici, sunt comentariile si sentintele ce grefeaza gāndurile autorului sau personajului. Din opera lui Slavici se poate extrage un splendid volum de proverbe, vorbe īntelepte : "Cine vede fulgerul, acela nu nu va fi traznit", "E mai usor sa aprinzi un foc decāt sa-l stingi", "Fericirea oamenilor depinde de ei īnsisi", "Nu suntem īntelepti pentru ca asa credem noi", "e usor sa-ti faci dusmani, prieteni e mai greu", "Exista si saraci bogati", " Pestele miroase a balta din care l-ai scos", "Mai bine stapāna desculta īn casa mea decāt roaba īmbracata īn matasuri īn casa unuia care nu-i de seama mea", "Lumea e cum o vezi, īnsa oamenii sunt cum sunt", "Lumea e frumoasa pentru cel care n-asteapta nimic de la dānsa".
Tezele eticiste au totala "acoperire artistica, fiind, ca atare absorbite de valoarea literara a lucrarii, aceasta echivaleaza cu subsumarea eticului de catre estetic"
|
