REPETITIE

REPETIŢIE

= Termenul provine din fr. répétition, lat. repetitio. Figura de stil care consta în utilizarea aceluiasi grup de sunete, a aceluiasi cuvânt, a aceleiasi sintagme sau a aceleiasi relatii gramaticale de doua sau de mai multe 13413i817n ori. Una dintre cele mai frecvente figuri de stil, pentru expresivitatea ei afectiva si valoarea ei estetica, R., în retorica antica, avea o functie patetica. Reluarea unui sunet sau a unui grup de sunete constituie R. fonologica (de ex. aliteratia, cu toate formele ei, si asonanta); reluarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte constituie R. lexicala; reluarea unei relatii gramati­cale - R. gramaticala (de ex. chiasmul). R., lexicala poate consta în: reluarea unui cuvânt, fara o topica specifica - epizeuxis: A A (A) ...: "Dar cât ne vom iubi / / Nici noi nu stim /, Nici lumea nu va sti... / si nu va sti-o, poate, niciodata..." (I. Minulescu, Romanta fara muzica); reluarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte, întrerupta prin interpunerea altui cuvânt sau grup de cuvinte: epanalepsa (v.); reluarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte la începutul unor unitati sintactice - anafora (v.); sau la sfârsitul lor - epifora (v.); reluarea unui cuvânt în pozitie initiala combinata cu reluarea unui cuvânt în pozitie finala, adica o anafora combinata cu o epifora ­simploca (A . . . B/A . . . B: "Nu vrea sa iasa. . . Nu vreau sa vrea sa iasa" (Delavrancea, Apus de soare, III, 8); reluarea în ordine inversa a termenilor unei sintagme care-si pastreaza întelesul - conversie ("...toate dorm / Dorm toate-n paza albelor priviri de stele" (I. Minulescu, Cântec de leagan); reluarea detaliata, explicita a fie­caruia dintre membrii unei parti multiple de propozitie - epanoda: AB( C) / A . . . B . . . ( C). ("Anicuta neichii draga, / Toata lumea ma întreaba / De ce esti neagra si slaba? / Neagra sunt de felul meu / si slaba de dorul tau" (Cântec popular); reluarea unui cuvânt la sfâr­situl unei unitati sintactice si la începutul celei urmatoare - ana­diploza (v.); reluarea aceluiasi cuvânt sub diverse forme flexionare - poliptoton: A . . . A₁. . . A₂: "Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie / A femeei, ce si astazi tot frumoasa o revad" (Eminescu, Venere si Madona); reluarea unor parti de vorbire cu aceeasi rada­cina - parigmenon: "Sa plângi tu plânsul tuturor" (Vlahuta); reluarea unui cuvânt cu sensul schimbat - antanaclaza (deosebita de diafora, (v.): "Unii spun totdeauna ce stiu, iar altii stiu totdeauna, ce spun".