ROMANTISMUL

- miscare literara care apare în Anglia, Germania, Franta la sfârsitul secolului al XVIII-lea si se dezvolta în prima jumatate a secolului al XIX-lea

- a cunoscut doua forme de manifestare: un Romantism Înalt care presupune teme si motive de o mare profunzime(omul de geniu, atingerea absolutului, timpul, macro &# 16516j96q 351;i microcosmosul etc.)si un Romantism Minor ce cultiva spatii banale, dorinta de liniste a omului mediu, idealuri marunte, pline de confort

Reprezentanti: Schlegel, Novalis, Hoffman, Heine, Tieck, fratii Grimm (Germania); Coleridge, Byron, Shelly, Keats, Wordsworth (Anglia); Chateaubriand, Hugo, Lamartine, Musset, Vigny, Nerval (Franta); Manzoni, Leopardi, Carducci (Italia); Puskin, Lermontov (Rusia)

Caracteristici

- apare ca reactie la rigorile impuse de clasicism

- presupune înnoirea limbajului poetic si modificarea discursului literar

- sentimentul, pasiunea trairii predomina asupra ratiunii

- aspiratia spre originalitate, încalcarea barierelor tematice si formale

- este accentuata subiectivitatea prin exacerbarea eului poetic

- se valorifica specificul national, trecutul istoric, folclorul, datinile, obiceiurile, credintele, miturile

- antiteza este procedeul artistic fundamental (constructia personajelor, stari sufletesti contradictorii)

- fiinta umana apare în complexitatea ei antinomica, sfâsiata de pasiuni, marcata de hazard

- omul romantic este o fiinta stranie, o natura rara (demonul, banditul generos, personajul fatal, damnatul, persecutaul, generosul excesiv)

- apar personaje exceptionale care evolueaza în situatii exceptionale

- personajele provin din toate mediile sociale, inclusiv de la periferia societatii

- conditia omului de geniu este abordata din perspectiva filosofica

- natura devine cadru sugestiv (peisaje nocturne,crepuscul misterios,departari fascinante, spatii exotice, tinuturi stranii sau subluime)

- limba literara se îmbogateste prin valorificarea tuturor registrelor: popular, regional, arhaic sau oral

- libertatea genurilor si speciilor, care interfereaza: în liric se amesteca epicul si dramaticul, apare poemul filosofic, teatrul poetic

- specii literare promovate de romantici: meditatia , elegia, poemul filosofic, drama, nuvela istorica

- stilul romantic este retoric, exaltat, pitoresc, sustinut de antiteza, hiperbola, tirada

Teme si motive

- iubirea ( noaptea, luna, dorul, asteptarea)

- natura (terestra: lacul, marea, teiul, salcâmul, ploaia vegetala

cosmica: calatoria printre astrii, nasterea sorilor)

- timpul si spatiul infinite, macrocosmosul si microcosmosul

- atractia ilimitatului, a transcendentului, meditatia filosofica

- omul de geniu si conditia acestuia în societate (singuratatea, superioritatea, creatia, nemurirea)

- obsesia idealului, aspiratia spre absolut, spre desavârsire( floarea albastra,

- nostalgia originilor, întoarcerea spre illo tempore (arheul, metempsihoza, dublul, umbra)

- valorificarea tiparelor mitico-magice, folclorice(Zburatorul, Lucifer, dorul, fata de împarat, magul)

- cultivarea misterului, sondarea sufletului si a psihicului(visul, inconstientul, irationalul)

Stari si forme de existenta specifice romanticilor:

- melancolia (amestec de placere cu durere: "dureros de dulce"- oximoron)

- frenezia (stare de exaltare, de dinamism)

- misticismul ( cautarea absolutului, atingerea conditiei divinitatii)

- fantasticul (obsesia insolitului, a necunoscutului, a straniului, a misterului, a magiei)

- pitorescul (ceea ce e expresiv, natural, atragator) si exotismul (geografia spatiilor îndepartate)

Romantismul românesc

- se manifesta începând cu perioada pasoptista (1830-1860): Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri (Romantism Minor)

- Romantismul eminescian: Mihai Eminescu (Romantism Înalt)

- Romantismul posteminescian - coexista cu clasicismul, samanatorismul, simbolismul în diferite forme: George Cosbuc, Octavian Goga, B. st. Delavrancea, Alexandru Macedonski

Criticul literar    Paul Cornea afirma: "Curentul romantic va marca substanta literaturii române, desfasurând din aceeasi celula germinativa o flora exuberanta si infinit diversa" ("Originile romantismului românesc")