Relatia dintre incipit si final intr-un basm cult
Basmul "Povestea lui Harap - Alb" de Ion Creanga a fost publicat in revista "Convorbiri litereare" in anul 1877 si prezinta evolutia unui fiu de imparat de la statutul de tanar neinitiat la cel de conducator al familiei si al imparatiei.
Componentele de stuctura/ compozitie ale basmului: tema, relatii spati-o temporale, constuctia subiectului, perspective narativa, incipit, final.
Tema basmului lui Creanga, ca in majoritatea basmelor este lupta binelui impotriva raului, lupta din care iese triumfator binele.
Actiunea este plasata intr-un vag atemporal, intr-un timp in care totul este posibil. Coordonatele spatio - temporale se caracterizeaza prin vastitate. Eroul se deplaseaza de la imparatia tatalui sau la imparatie unchiilor, adica intre un tinut cunoscut si unul necunoscut, intr-un timp mitic " Odata " iar durata de deplasare este mare. Num 23223i818x ai deplasarea de la curtea craiului pana la padurea- labirint unde il va intalni pe span dureaza " patruzcei si noua de zile".
Momentele subiectului din basm difera fata de cele dintr-o creatia epica obisnuita. Astfel, expozitiunea ii corespunde in basm o situatie initiala de echilibru, intrigii ii corescpunde seria de evenimente care modifica echilibrul initial, desfasurarea actiunii ii corespunde actiunea reparatorie in punctual culminant se reface echilibrul, iar in final eroul este rasplatit.
In " Povestea lui Harap- Alb", autorul ne ofera din primul alineat cateva date despre cadrul spatio- temporal " Odata, intr-o imparatie" si despre personaje: un crai care avea trei fii, fratele cel mai mare al craiului, Verde Imparat care avea trei fiice si ca verisorii nu se vazusera niciodata.
Intriga sau prezentarea evenimentelor care modifica echilibrul initial se deschide cu formula initiala" amu cica" formula care sublineaza incertitudinea naratorului. Primul factor care modifica echilibrul initial este "cartea" primita de crai de la fratele sau in care il roaga sa-o trimita un fiu care sa-I urmeze la tron. Un alt eveniment il reprezinta incercarile fiilor mai mari de a pleca spre imparatia unchiului. Pentru a le verifica curajul, craiul se imbraca intr-o piele de urs si ii asteapta sub un pod. Speriati, acestia se intorc acasa, renuntand fara niciun regret. Craiul s-a aratat tare mahnit si le-a adresat fiilor cuvinte apasatoare, care l-au afectat doar pe mezinul familiei. Acesta, in timp ce plangea in inima sa de rusine, se retrage, in gradina unde intalneste o batrana garbova, care cersea. Acum fiul cel mic este supus catorva incercari preinitiatice. La inceput, din egoism si mandrie, el refuza sa vorbeasca cu batrana, dar dup ace o miluieste cu un banut, aceasta il sfatuieste sa plece el la Verde Imparat, dar cu hainele, armele si calul din tinerete ale tataului sau. Sfatuit tot de batrana, care era de fapt, Sfanta Duminica, tanarul isi allege calul supunandu-l la proba cu jaraticul. Dupa primele incercari, cand ii apare calul slab se enerveaza si loveste, lasandu-se influentat de aparente in naivitatea sa. Dupa cele trei zboruri cosmice, se pregateste de plecare. Sub pod se intalneste si el cu fiara, dar tocmai cand se pregatea sa-I taie capul cu buzduganul craiul s-a autodemascat, l-a cuprind in brate si l-a sarutat. Inainte de plecare, l-a sfatuit sa se fereasca de omul ros si mai ales de cel span, oferindu-o si pielea de urs care avea sa-I prinda bine. Ultima proboa preinitiatica este cea din padurea - lbabirit, unde se intaleste de mai multe ori cu spanul care ii cere sa-l ia ca sluga. La inceput se arata sovaialnic, dar naiv si influentabil, tanarul accepta in cele din urma. Spanul il pacaleste sa intre intr-o fantana pentru a se racori si-l oblige sa se inverseze, rolurile dupa ce alfa scopul calatoriei si identitatea acestuia. Astfel " caisorul " devine sluga spanului sub numele de Harap-Alb. Acest nume alcatuit dintr-un oximoron ar putea trada adevarata identitate a slugii daca cei cu care intra in contact ar fi initiate. Unii critici sustin ca aceasta coborare in fantana si revenirea la suprafata ar echivala cu o moarte si o renastere in plan spiritual la un nivel inferior.
Pe parcursul desfasurarii actiunii, Harap- Alb dobandeste calitati, iar probele la care este supus au rolul de a-l initia si de a-l duce la cea de-a doua renastere, de aceasta data in plan superios. Dup ace trec peste "noua mari si noua tari", cei doi ajung la curtea lui Verde Imparat, unde spanul il oblige pe Harap- Alb sa stea la grajd sis a se ingrijeasca de cal. In caliteatea sa de sluba este supus la trei probe initiatice, sa aduca salati din Gradina Usului, apoi pielea cerbului fermecat care era batuta cu pietre scumpe si petirea fetei imparatului Ros. Primele doua probe le-a deposit fiind ajutat de Sfanta Duminica.In drumul spre Rosu Imparat, eroul dobandeste noi calitati care "evidentiaza maturizarea sa". Acum stiind "ce-i nacazul", el da dovada de spirit de sacrificiu si de mila, protejand furnicile, de bunatatea si pricepere construind un adapost pentru albine, toleranta fata de cei care au o alta intatisare atunci cand ii accepta ca insotitori pe Gerila, Ochila, Flamanzila, Setila, Pasari- Lati- Lungila.Ajuns la imparatul Ros, este supus altor probe pe care le depaseste cu ajutorul acestor personaje supranaturale: craiasa furnicilor, a albinelor si a celor care erau intrupari ale fortelor naturii.
Fata imparatului Ros initiaza o intrecere intre turtureaua ei si calul lui Harap- Alb care sunt trimisi sa aduca "trei smicele de mar dulce, apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete". Prin viclenie calul depaseste proba asa incat fata este nevoita sa plece impreuna cu eroul spre curtea lui Verde Imparat, iar pe drum cei doi se indragostesc unul de celalalt.
Refacerea echilibrului initial are loc in momentul in care ajung. Fata este principalul ajutor in refacerea acestui echilibru, dezvaluind identitatea lui Harap- Alb. Spanul se repede si ii taie capul convins ca si-a incalcat juramantul, dar calul il pedepseste pe span.Fata il readuce la viata pe erou cu ajutorul smicelelor, al apei vii si al apei moarte. Astfel, eroul renaste in plan superior. El redevine fiu de crai si va fi si urmasul la tron al unchiului sau.
Deznodamantul, ca in toate basmele, este nunta, aceasta fiind rasplata eroului.
Naratiunea este realitata la persoana a treia, ceea ce presupune existenta unui narrator omniscient si a unei perspective narative obiective.
Incipitul basmului il constituie formula initiala, introducand cititorul intr-o lume a fictiunii, o lume gru de asimilat lumii reale. In basmul popular incipitul este compus din patru secvente: " A fost odata", care sugereaza ca intamplarile au avut loc in realitate, a doua secventa " ca niciodata". Care sugereaza unicitatea, a treia " ca de n-ar fin u s-ar mai povesti", accentueaza caracterul real al intamplarilor, iar a patra care debuteaza cu " pe cand" sugereaza caracterul fabulos al basmului si al cadrului temporal.
In basmul lui Creanga, formula initiala" Amu cica era odata" se deosebeste de cea din basmul popular, fiind redusa la prima secventa. Aici apar insa doua elemente in apozite " amu" si "odata", marca a timpului nararii ce evidential atemporalitatea, si adverbul " cica", ce sugereaza incertitudinea, cu alte cuvinte autorul nu-si asuma rolul de povestitor al unor intamplari reale, asa cum apare in basmul popular. Inciputul in basmul lui Creanga mai cuprinde si elemente referitoare la cadrul spatio- temporal, la personaje precum si la lumea plina de primejdii in care va calatori eroul.
Formula de incheiere din basmul popular" si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea - asa, si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna" are rolul de a atrage cititorului atentia ca totul a fost inchipuire, intrand in opozitie cu formula initiala " ca de n-ar fin u s-ar povesti".
Finalul din "Povestea lui Harap - Alb", "cine se duce acolo bea si manaca.Iar pe la noi cine are bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda", subliniaza opozitia dintre lumea finctiunii, o lume ideala, evidentiata prin adverbul " acolo " si lumea reala in care basmul ceeaza diferente sociale.
|
