Rezolvare variante BAC Limba Romana

Rezolvare varianta 1 Limba Romana

Subiectul I (40 de puncte)

1. Expresii/locutiuni: a sti ca pe apa; a bate apa-n piua; a da apa la moara; a fi o apa si-un pamânt; apa de ploaie; apa chioara; apa la plamâni; a cara apa cu ciurul; a trece ca gâsca prin apa; a-i lasa gura apa;
2. Sinonime: treiera = trec, vântura, calca; vapaie = flacara, lumina; muche = creasta, margine, pisc; brazde = unde, valuri;
3. Sens conotativ: Un val de bucurie l-a cuprins pe neasteptate. Îsi alunga din minte umbra amintirilor urâte. Am simtit deodata un val de emotie care m-a coplesit. Nu am nicio umbra de îndoiala ca va promova examenul.
4. Expresivitatea verbelor la imperfect (“pareau”, “pazeau”) denota o actiune incerta, de provizorat a imaginii naturii în momentul înserarii, când “vapaia” lunii zugraveste imagini feerice; verbele la prezentul gnomic (care exprima actiunea fara a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.), predominante în poezie, transmit ideea eternizarii naturii, a elementelor care compun tabloul fascinant al înserarii, în antiteza cu efemeritatea omului, cu statutul sau de muritor.
5. Tema naturii, motivul lacului/ motivul lunii/ motivul noptii;
6. Ca figura sintactica de constructie, inversiunea este o forma de dislocare bazata pe schimbarea ordinii normale a cuvintelor, o topica inversata: “molatece valuri”, “vechea zidire”, “ a lunei vapaie”. Inversiunea eminesciana are si rol prozodic în masura versurilor, precum si valoare artistica în muzicalitatea poeziei. Antepunerea epitetului are functie stilistica, desavârsind ambiguizarea sintactica a textului: “în vechea zidire”; “mareata comoara de aur”; “negrele trestii”. (Imaginarul poetic transpune artistic peisajul natural prin inversiuni repetate, în variante diverse, atât în grupul nominal cât si în grupul verbal: “A ierbii/ Molatece valuri”; “a stâncelor muche pe cer zugraveste”; “domnitorii ai apei acestei”. etc.);
7. Imaginarul poetic: “În lac se oglinda castelul. A ierbii/ Molatece valuri le treiera cerbii.”; “Iar lebede albe din negrele trestii/ Apar domnitorii ai apei acestei”.
8. Epitetul cromatic în inversiune “negrele trestii” asezat în antiteza cu epitetul cromatic “lebede albe” contureaza o imagine vizuala a lacului (motiv romantic eminescian). O alta figura de stil este metafora lunii - “comoara aprinsa”-, exprima fascinatia poetului fata de astrul tutelar, ca simbol al vrajii pe care o exercita asupra lumii. “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma” - comparatie, sugereaza imaginea ferestrelor luminate care stralucesc aidoma brumei; “Iar lebede albe din negrele trestii” - antiteza la nivelul versului, realizata prin doua epitete cromatice antitetice (alb/negru) compun o imagine impresionanta a lacului luminat misterios de razele lunii.
9. Caracteristici romantice: Poezia “Diamantul nordului” face parte din lirica romantica eminesciana întrucât este descris un tablou nocturn al naturii, cu motive romantice specific eminesciene: luna, cerul, lacul. Imaginile vizuale se îmbina cu cele auditive si motorii. Natura reuneste doua planuri - uman-terestru si universal-cosmic -, creând astfel un peisaj nocturn mirific. Motivele romantice sugerând elemente simbolice ale Cosmosului, luna si cerul, se îmbina în mod armonios cu elementele terestre reprezentate de lac, lebede si castel.
*Îmbinarea armonioasa a motivelor romantice telurice - lacul, umbra, stânca, “vechea zidire”, castelul- cu motivele romantice cosmice: luna, umbrele;
10. Prima strofa ilustreaza imaginea feerica a castelului care se rasfrânge în lac, forma arhaica a verbului “se oglinda” accentuând plasmuirea de basm conturata în incipit. Imaginarul poetic profileaza un peisaj încântator, în care iarba înalta de pe malul lacului, pe care o “treiera” cerbii (personificare), pare o prelungire fascinanta a apei, prin epitetul în inversiune “molatece valuri”. Inversiunea “vechea zidire” amplifica ancestralitatea naturii în armonie desavârsita cu omul, prin comparatia metaforica “Perdelele-n geamuri scânteie ca bruma”. Expresivitatea verbelor aflate la prezentul gnomic (care exprima actiunea fara a o raporta la un anumit timp, prezent atemporal-n.n.) -“se oglinda”, “treiera”, “scânteie” - permanentizeaza starea emotionala a eului liric, contemplarea extatica a naturii eterne.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: “Adevaratele poezii încep acolo unde se sfârsesc pe hârtie.” (Octavian Goga, “Precursorii”)

Consider ca aceasta idee filozofica enuntata de Octavian Goga exprima adevarul artistic ce se ascunde în fiecare creatie lirica de mare valoare.
Este evident faptul ca o poezie, dincolo de frumusetea exterioara reprezentata prin figuri de stil sugestive, imagini poetice bine alese, eufonia versurilor, transmite subtil diverse conceptii, sentimente, idei, stari, viziuni ale poetului. Rolul creatiilor lirice nu este pur estetic, ci trebuie sa emotioneze, sa impresioneze pe cel ce le citeste, având o încar 19119l111t catura emotionala, spirituala. De altfel, Titu Maiorescu afirma ca poezia trebuie sa îndeplineasca doua “conditiuni”, una materiala si alta ideala, având rolul sa “destepte” imagini sensibile în fantezia cititorului.
În alta ordine de idei, poeziile devin creatii artistice în adevaratul sens al cuvântului când, dupa ce au fost citite, staruiesc în mintea cititorului prin profunzimea, delicatetea, sensibilitatea, subtilitatea mesajului transmis. Astfel, asa cum sustine si Octavian Goga, adevarata poezie exista, în sensul spiritual, abia în momentul în care îi sunt patrunse tainele si întelesurile, reusind sa impresioneze mai mult decât niste versuri iscusit alese.
Creatia lirica de mare valoare intelectuala capata importanta prin mesajului înaltator, frumos si pur, el însusi ca idee sau sentiment, astfel ca adevarata arta este transmiterea unor gânduri de mare profunzime într-o forma personala de catre fiecare poet în parte.
În concluzie, sustin ca însemnatatea unei creatii lirice este data de “puterea” pe care o are asupra cititorului, de timpul – mai scurt sau mai lung – de dainuire în gândurile sale.
(Luiza Anghel)
** ** **
*alta rezolvare
[”Adevaratele poezii încep acolo unde se sfârsesc pe hârtie” (Octavian Goga, “Precursorii”)
Consider ca afirmatia lui Goga este foarte sugestiva în ceea ce priveste efectul pe care “adevaratele poezii” îl au asupra cititorului.
În primul rând, rolul poeziei este acela de a emotiona, valenta sentimentala a acestei creatii artistice fiind transmisa în mod miraculos cititorului, care recepteaza afectiv nu numai starea eului liric, ci si substanta ideatica pe care acesta o comunica. O creatie lirica valoroasa prelungeste freamatul launtric si dupa ce a fost parcurs textul poetic, determinând cititorul sa mediteze asupra continutului ideatic, sa simta si dupa aceea emotia estetica.
În sustinerea acestei asertiuni, marturisesc impactul emotional pe care l-a avut asupra mea poezia lui Marin Sorescu, intitulata atât de sugestiv, “Echerul”, pe care am retinut-o fara sa-mi propun neaparat asta, ci mi s-a imprimat în minte si în suflet cu mare usurinta, aproape fara sa-mi dau seama.
În alta ordine de idei, nu orice fel de versuri devin memorabile sau impresioneaza cititorul, ci numai acelea care insufla stari emotionale si idei interesante, adica numai cele care creeaza o conexiune spirituala între actantii comunicarii poetice.
În concluzie, doar “adevaratele poezii” stârnesc reactii afective puternice si uneori neasteptate asupra cititorului, perceptii senzoriale care dureaza si dupa parcurgerea textului.]

SUBIECTUL al III- lea (30 de puncte)

Particularitati ale nuvelei psihologice:
* “Moara cu noroc” de Ioan Slavici
“În vreme de razboi” de I.L.Caragiale.
(Prof. Mariana Badea)

Rezolvare varianta 2 Limba Romana

Varianta 2
Subiectul I (40 de puncte)

1. Expresii/locutiuni: a trece drumul; a trece de partea cuiva; a trece peste ceva; a trece la dezbateri; a trece sub tacere; a trece în revista; a trece peste greutati; a trece clasa; a trece prin foc si sabie;
2. Punctele de suspensie îndeamna la meditatie, sugerând totodata o puternica încarcatura emotionala a eului liric.
3. Sens conotativ: * Când s-a uitat la mine, avea fulger în priviri. * În ochii ei înlacrimati sclipeau stele multicolore.
4. Expresivitatea verbelor la modul conjunctiv evidentiaza nazuinta eului liric de a-si împlini idealul poetic, stare care se perpetueaza la nesfârsit, fara sa se întrevada înfaptuirea dorintei: “sa-ngaduie”, “s-auda”, “s-asculte”, “sa moara”.
5. Tema conditiei poetului în lume; motivul solitudinii;
6. Prezenta eului liric: pronumele de persoana I singular:“m-”, “-mi”, “mele”, “mea”; verbe la persoana I singular: “am închinat”, “sa trec”;
7. Sentimentul dominant: tristete, pesimism, suferinta, scepticism, deprimare;
8. Primele patru versuri sunt strabatute de o tristete sfâsietoare, de o stare pesimista a eului liric, exprimata prin lirism subiectiv si evidentiata chiar din incipit: “Pierdut în suferinta nimicniciei mele”. Seria comparatiilor din urmatoarele doua versuri reliefeaza conceptia filozofica potrivit careia în lume predomina raul, eul liric simtindu-se neînsemnat, confuz si nesigur, lipsit de aparare si stabilitate: “Ca frunza de pe apa, ca fulgerul în chaos”. Eul liric s-a închinat cu evlavie “ca magul la soare si la stele” pentru a i se îngadui patrunderea în “vecinicul repaos”. Epitetul în inversiune “vecinicul repaos” are valente metaforice, sugerând moartea, ca singura cale spre eternitate.
9. Figura de stil: epitetul “glasu-i singuratec” sugereaza starea de solitudine a poetului într-o societate meschina, care nu-i întelege aspiratiile spirituale; metafora “o boaba e de spuma” sugereaza efemeritatea poetului în lume;
10. Titlul “Pierdut în suferinta” sugereaza chinul launtric, starea de deznadejde profunda a eului liric, provocate de sentimentul izolarii si solitudinii în lume, tristetea sfâsietoare pentru conditia de muritor, pentru ca se simte condamnat la anonimat. Alcatuit dintr-un adjectiv metaforic -”pierdut”- semnifica faptul ca sinele poetic este coplesit de framântari launtrice, de “suferinta”, punctele de suspensie prelungind starea de tristete si de meditatie asupra conditiei artistului în lume.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

29.06.2007, Constanta***

Draga Mihai,

Înca o data regret ca nu ai înclinatii pentru cel mai inteligent sport din câte exista, sahul, pentru ca ai fi avut astfel prilejul sa te bucuri împreuna cu mine de excursia oferita de organizatori pentru toti participantii la concursul international de sah de la Constanta. Nici nu banuiam ca Delta Dunarii este un adevarat paradis, unde stralucirea salciilor aurii ce cresc pe grinduri m-a emotionat nespus. Peisajul rezervatiei naturale este unic, mai ales în amurg, atunci când lumina difuza plasmuieste o atmosfera misterioasa prin imaginile feerice de basm, care-ti dau impresia de “alta lume”, de ceva ireal. Tot acum am vazut pentru prima oara egrete, iar silueta lor eleganta mi-a produs o emotie cu totul aparte.
Ceea ce m-a facut sa fiu mândru ca traiesc pe aceste meleaguri a fost faptul ca toti concurentii veniti din alte tari au fost de-a dreptul încântati de salbaticia naturii, iar uimirea lor s-a manifestat prin reactii pline de entuziasm. Am facut numeroase fotografii si de-abia astept sa le comentam împreuna saptamâna viitoare, când ne vom revedea. De altfel, m-am împrietenit cu un japonez si cu un francez, ceea ce-mi da prilejul sa exersez nu numai limba engleza ci si limba franceza.
Pâna când ne vom întâlni, te rog sa transmiti prietenilor nostri urarile mele de bine, iar tie îti doresc distractie placuta la concert.
Cu prietenie,
Sorin/Sorina Mardare
*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redacteaza pe o pagina separata.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Trasaturi ale romanului obiectiv de tip balzacian
* “Enigma Otiliei” de George Calinescu

(Prof. Mariana Badea)

Rezolvare varianta 3 Limba Romana

Varianta 3
Subiectul I (40 de puncte)

1. Polisemia cuvântului “pasc”:
*Ciobanii pasc oile pe câmp. (a pastori, a pazi)
*Oile pasc pe izlazul de la marginea satului. (a se hrani, rupând cu gura iarba, plantele).
[Sens figurat: În viata necazurile te pasc de pretutindeni.]
2 . Cratima: în versul “Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”
- leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza (DOOM-2): “Una-i”;
- marcheaza absenta vocalei “î”: “lumea-nchipuirii”;
- are rol prozodic, acela de a pastra masura versurilor;
3. Lipsa acordului articolului posesiv la atributul substantival genitival contribuie la pastrarea ritmului (piciorul metric) si a masurii în versificatie; poate fi si o licenta poetica motivata de acordul prin atractie, adica articolul posesiv se acorda cu substantivul cel mai apropiat, “visarii”.
4. Efect expresiv: Repetitia adverbului “unde” construieste enumerarea simbolica a locurilor care compun spatiul terestru al naturii (”unde-n ape sfinte se ridica mândre maluri”; “Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspina”), cu puternice reverberatii spirituale în simtirea eului liric (”Unde sfintii se preîmbla în lungi haine de lumina,/Unde-i moartea cu-aripi negre si cu chipul ei frumos.”). Efectul expresiv al repetitiei este sustinut, de asemenea, de valenta divina a revelatiei eului liric (”sfintii”) privind iminenta mortii/ conditia sa de muritor.
5. Cele patru structuri care evidentiaza reveria eminesciana în text:
“Turma visurilor mele”
“pe-a visarii lucii valuri”
“lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”
“lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur”
6. Elemente de prozodie:
- strofe de sase versuri (sextine);
- rima împerecheata alterneaza cu cea îmbratisata;
- masura versurilor este de 15-16 silabe;
7. Prezenta eului liric este argumentata de urmatoarele marci lexico-gramaticale:
- prezenta pronumelui de persoana I singular “mele”; “eu”;
- prezenta verbelor la persoana I singular “(le) pasc”
- adresarea directa prin:*utilizarea pronumelui de persoana a II-a singular: “tu” (vocativ), “te”;
- adresarea directa prin prezenta verbelor la persoana a II-a singular: “Mergi” (imperativ) si “cerci”, “(s-o-) ntocmesti”;
8. Imaginarul poetic transfigureaza realitatea concreta, a carei interpretare specific eminesciana implica reflectarea sensibila a iubirii si a mortii, prin functia expresiva si estetica a imaginilor vizual-cromatice: stralucirea aurului (”oi de aur”, “flori de aur”) sugereaza extazul spiritual al eului liric si perfectiunea naturii interioare/exterioare; argintiul lunii armonizeaza motivele cosmice (soarele si stelele) sugerând feeria si candoarea emotiei lirice (”luna argintie […] basmele copile cresc”); “laur verde” ilustreaza victoria sperantei pusa în antiteza cu structurile “ramurile negre” si “moartea cu-aripi negre” care trimite catre prabusire spirituala, catre moarte.
9. Comentarea versurilor:“Iara luna argintie, ca un palid dulce soare,/ Vraji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,/ Când în straturi luminoase basmele copile cresc.”
Versurile de mai sus sugereaza ideea unui univers magic, în care se pastreaza candoarea si stralucirea spirituala a basmelor. Astru tutelar în lirica eminesciana, “luna argintie” (epitet cromatic) are puteri supranaturale asupra lumii, iar prin comparatia cu soarele “palid dulce” îsi extinde vraja si în timpul zilei, prin inversiunea “a stelelor ninsoare”. Luna, noaptea, stelele sunt motive recurente în poezia eminesciana, evidentiind apartenenta la romantism. Astfel, tabloul naturii este unul nocturn, învaluit în mister, luminat doar de astrii ceresti ale caror “straturi luminoase” creeaza cadrul propice pentru starea extatica de visare.
10. Antiteza din ultima strofa asaza în opozitie (contrast) lumea imaginara a fericirii, “lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite”, cu lumea reala “lumea cea aievea, unde cu sudori muncit”, sugerând contradictia extaz-nefericire. Opozitia în repetitie a pronumelor nehotarâte “Una - Alta” ilustreaza imposibilitatea împlinirii aspiratiilor de fericire într-o lume pragmatica, în care se manifesta nepasarea acerba fata de superioritatea gândirii: “Cearc-a da fierului aspru forma cugetarii reci”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ: “Prea multa indulgenta scolara e un fel de inflatie de valori” (G. Calinescu, Aforisme si reflectii).

Sunt de acord cu afirmatia lui George Calinescu privind indulgenta scolara care, daca este prea multa, duce la scaderea valorilor umane. Formarea personalitatii si a culturii individului se pregateste înca din perioada scolii.
Un prim argument este imprimarea ideii ca, în lipsa unei educatii corespunzatoare, omul nu se poate afirma în totalitate, ceea ce duce la diminuarea valorilor sale spirituale. Cu alte cuvinte, la vârsta adolescentei, se poate imprima cu usurinta o întreaga paleta de trasaturi caracteriale si de comportament, iar prin pregatirea continua si serioasa se poate forma si o cultura generala solida. De aceea, exigenta profesorilor este esentiala pentru fiecare dintre noi, corectitudinea notarii si constientizarea permanenta a elevului privind nivelul de pregatire la care se afla constituie principalele pârghii pentru formarea acestuia atât caracterial cât si spiritual. Elevul trebuie sa fie mereu impulsionat de catre cadrele didactice, dar totdeauna sa existe stimuli diversificati dar cu acelasi scop: educarea în mod eficient si reliefarea eventualelor talente sau valori. De pilda, atunci când un profesor acorda note mari, fara acoperire în cunostintele elevului, se produce o adevarata “inflatie de valori”, întrucât se uniformizeaza, prin diminuare, competentele fiecaruia. Astfel, în absenta unor imbolduri corecte, sansele de esec ale individului se maresc considerabil, el neavând o directie stabila si nici posibilitatea de a judeca în mod rational deciziile majore ce au sa-i schimbe cursul vietii.
Prin urmare, afirmatia “Prea multa indulgenta scolara e un fel de inflatie de valori” conform careia severitatea scolara, în scop instructiv-educativ este necesara în stabilirea unei directii catre gasirea identitatii de sine si formarea personalitatii în plan spiritual si cultural, are o baza bine întemeiata, reprezentând un adevar universal-valabil.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Instantele comunicarii narative dintr-o povestire studiata:
* Povestirile volumului “Hanu-Ancutei” de Mihail Sadoveanu si va recomandam “Fântâna dintre plopi”.
* “Lostrita” de Vasile Voiculescu - povestire fantastica.
(Roxana Blanaru)

Rezolvare varianta 4 Limba Romana

Varianta 4
SUBIECTUL I (40 de puncte)

1. Sintagma “deolalta amândoi” pare a fi un pleonasm, întrucât cele doua cuvinte sunt apropiate ca sens. Eul liric foloseste aceasta alaturare a cuvintelor pentru a accentua distanta dintre cei doi îndragostiti, imposibilitatea împlinirii cuplului erotic: “tot mai departe, deolalta amândoi”.
2. În versul “Departe doara luna cea galbena - o pata”, linia de pauza se foloseste în interiorul enuntului pentru a delimita apozitia explicativa “o pata”, referitoare la “luna cea galbena”. Linia de pauza are rol stilistic, deoarece atrage atentia si asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodata intonatia deosebita ce exprima admiratia. Linia de pauza poate fi pusa aici si înaintea unei comparatii asindetice (care nu e introdusa prin adverbul “ca” - cf. “IOOP” - Academia Româna).
3. Sinonime: tot = întreg, mult, continuu; un pâlc = un stol; pierzându-se = departându-se, disparând; suferitoare = triste, chinuitoare;
4. Sens denotativ: Îmi place sa ma dau pe gheata iarna.
Sens conotativ: El are o inima de gheata si de aceea a ramas fara prieteni.
5. Figuri de stil:
*“Oceanul cel de gheata” – metafora ce simbolizeaza imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric.
*“luna cea galbena” – epitet cromatic, ce ilustreaza tristetea astrului tutelar, ca martor tacut al iubirii pierdute.
6. Marci lexico-gramaticale:
- verbe si pronume la persoana întâi: “noi”, “mi-aduc aminte”, “mi-apare”, “ma –ntunec”, “înghet”;
- vocativul “iubito”;
- adresarea directa - prezenta persoanei a II-a singular: “tu”, “te pierzi”.
7. Versurile sunt lungi, având masura de 13-14 silabe si rima împerecheata.
8. Caracteristici ale poezie romantice:
- tema iubirii;
- sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristete, melancolie provocate de imposibilitatea iubirii;
- spatiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, în care luna si stelele sunt motive romantice
- contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberatii în sensibilitatea eului liric.
9. Titlul “De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinta provocata de rememorarea clipelor de fericire pierduta. Vocativul “iubito” constituie tânjirea disperata a eului liric, iar punctele de suspensie prelungesc, parca, într-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. Structura “de câte ori” exprima frecventa amintirii, neputinta eului liric de a uita fericirea trecuta si devenita acum “ocean de gheata”.
Fara iubita, eul liric se simte “din ce în ce mai singur”. Iubirea lor este neîmplinita si se eternizeaza prin starea de dorinta.
10. Incipitul poeziei reia titlul, “De câte ori iubito…”, exprimând suferinta eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilitatii poetice, simbolizat prin metafora “oceanul cel de gheata” care-i chinuie sufletul. Revenirea iubirii, sugerata prin epitetul metaforic si cromatic “bolta aurie”, este imposibila, întrucât la orizont nu se arata nicio stea, ca simbol al deznadejdii. Luna, ca astru tutelar si martor al fostei iubiri, este palida de tristete, ipostaza exprimata prin epitetul cromatic “luna cea galbena” si prin apozitia explicativa “o pata”.

SUBIECTUL al II-lea (20 de puncte)

Pârâul Rece, 29.06. 2007 ***

Draga Carmina,

Ma aflu în tabara de la Pârâul Rece, unde îmi petrec o saptamâna din vacanta de vara, împreuna cu un grup de colegi. Totul aici este minunat, vremea este superba si am parte de relaxarea mult dorita.
Programul nostru îmbina divertismentul cu normele riguroase pe care trebuie sa le respectam. Profesorii sunt toleranti si ne implica în activitati ludice placute si interesante. Ieri am organizat un picnic la poalele muntelui. si a fost cu adevarat încântator. Mi-am facut mai multi prieteni din orase diferite si mi-as dori foarte mult sa pastrez legatura cu ei si sa-i invit la noi la Bucuresti, ca sa-i cunosti si tu.
Pe lânga atâtea lucruri frumoase, sa stii ca exista si dificultati. Cel mai greu îmi este cu trezitul matinal, dar sper ca ma voi obisnui si cu acest impediment. Ţi-aduci aminte ca atunci când eram mici ne trezeam cu noaptea în cap, ca sa ne ducem la gradinita si sa ne jucam împreuna?
Tu ce mai faci? Ce noutati s-au petrecut în grupul nostru?
Abia astept sa ne vedem si sa-ti povestesc în amanunt programul taberei si câteva mici secrete.

Te îmbratisez cu drag si cu prietenie neconditionata,
George/ Georgiana

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redacteaza pe o pagina separata.

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Evolutia unui personaj principal dintr-un roman subiectiv:
* stefan Gheorghidiu (”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi” de Camil Petrescu)
* George Demetru Ladima (”Patul lui Procust” de Camil Petrescu)
* Allan (”Maitreyi” de Mircea Eliade)

(Ioana Andreea Bogdan)

Rezolvare varianta 5 Limba Romana

Varianta 5

Subiectul I (40 de puncte)
1. Sinonime: viata = trai; clipa = moment, secunda; etern = vesnic; zâmbitoare = surâzatoare, ademenitoare;
2. Cratima în versul: „ Vedea-vor ochii-mi încă-o dată oare”. Prima cratima realizeaza inversiunea verbala la viitor “vedea-vor”, urmatoarele doua cratime leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza (DOOM-2): “ochii-mi”, “înca-o data”. Rolul prozodic al cratimei consta în pastrarea masurii si a ritmului versurilor , iar stilistic, redă muzicalitatea poeziei.
3. Sens conotativ: S-a trezit cu noaptea-n cap. (ndata ce razele soarelui se iviră, micuta Elena făcu ochi.
4. Expresii / locutiuni care contin cuvântul „viată”: cu pretul vietii; plin de viată; când ti-e viata mai dragă; a fi între viată si moarte;
5. Imagini artistice ale iubitei: “Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!-”; “Tu, blond noroc al unui vis desert”.
6. Tema iubirii/ motivul visului;
7. Figura de stil: “Amar etern” este epitetul unui adjectiv substantivizat si exprima starea de profunda tristete provocata de care are rolul de a evidentia starea de tristete profundă provocată de esecul în dragoste, regretul amar ca iubita l-a parasit.
8. Strofa a doua începe cu o exclamatie retorica a eului liric - “De ce în noapte glasul tău îngheată!”-, cu nuanta de adresare directa catre iubita care nu-i mai este alaturi. Urmatoarele versuri se constituie într-o ampla si patetica interogatie retorica, din care se desprinde starea de tristete profunda care îl macină. Adresarea directa este evidentiata afectiv de vocativul urmat de un epitet caracterizator: “- femeie zâmbitoare”. Inversiunea „vedea-vor” are rol de a mentine rima si ritmul poeziei, iar cratima din structura „ochii-mi” are rolul de a mentine măsura versului. Eul liric conturează succint dar sugestiv portretul iubitei prin epitete - „Frumosul trup, - femeie zâmbitoare!”-, exprimând nostalgia dupa iubirea pierduta, iar timpul petrecut împreuna este comprimat la “o clipa”. Starea meditativă a poetului este dată de constructia la viitor: „vedea-vor”, melancolia fiind sugerată de verbul la trecut „a fost”.
Limbajul artistic este specific eminescian, expresiv nu numai prin podoabe stilistice, ci si prin valorificarea limbii la nivel sintactic, folosind inversiuni : „vedea-vor”, „frumosul trup”.
Lirismul subiectiv se defineste prin mărcile lexico-gramaticale ale eului liric, reprezentate de verbe si pronume la persoana I singular: „sa strâng”, „-mi”.
9. Semnificatia titlului: Ca majoritatea sonetelor eminesciene, titlul preia incipitul poeziei si este alcatuit dintr-un verb la gerunziu, “gândind”,care exprima permanentizarea actiunii si pronumele de persoana a II-a “la tine”, numind persoana asupra careia se rasfrânge sentimentul de iubire.
10. Trasaturi romantice:
* tema iubirii neîmplinite
*motivul visului
*nefericirea eului liric din cauza imposibilitatii realizarii cuplului erotic
* stari interioare de o sensibilitate excesiva
*prezenta unor procedee artistice si figuri de stil tipic romantice: interogatia/exclamatia retorica; epitetele care compun portretul iubitei

Subiectul al II- lea (20 de puncte)

Text de tip argumentativ: “scoala cea mai bună e aceea în care înveti înainte de toate a învăta.” (Nicolae Iorga, Cugetări).
Sunt de acord cu afirmatia lui Nicolae Iorga - „scoala cea mai bună e aceea în care înveti înainte de toate a învăta.”-, în sustinerea careia aduc urmatoarele argumente:
Ĩn primul rând, excluzând imperativul de a sti să scrii si să citesti, trebuie să te deprinzi să-i asculti pe ceilalti, să poti prelua învătături si să ai capacitatea să deosebesti ce e bine sa retii si ce nu.
Ĩn al doilea rând, educatia omului începe odata cu primele clipe de viata, iar prima etapa organizata o constituie perioada prescolara, de aceea a ramas perfect valabil proverbul “cei sapte ani de acasa”. scoala întregeste paleta complexa a educatiei într-un mediu institutionalizat, unde rigoarea, disciplina si programul ordonat formeaza personalitati sanatoase si competitive pentru societate.
Pe de alta parte, orice elev trebuie sa-si organizeze timpul de învatare, altfel se creeaza o confuzie totala, se pierde controlul asupra notiunilor si conceptelor ce trebuie însusite, riscul fiind acela al unei munci haotice si de aceea total ineficiente.
În concluzie, foarte important este faptul ca mai întâi trebuie sa înveti cum sa înveti, adica sa stii sa discerni prioritatile si interesele în directia scopului pe care fiecare om îl are în viata.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Personajul principal dintr-un roman apartinând prozei realiste:
*Mara - “Mara” de Ioan Slavici
*Vitoria - “Baltagul” de Mihail Sadoveanu
*Ion - “Ion” de Liviu Rebreanu
* Apostol Bologa - “Padurea spânzuratilor” de Liviu Rebreanu
*Costache Giurgiuveanu, Felix Sima, Otilia Marculescu, Stanica Ratiu (alte personaje) - “Enigma Otiliei” de George Calinescu
*Ilie Moromete - “Morometii” de Marin Preda
(Alexandra Chirita)

Rezolvare Varianta 6 Limba Romana

VARIANTA 6
Subiectul I (40 de puncte)
1. Sinonime: stravezie = diafana, transparenta, palida; umbra = fantasma; noianul = abisul, imensitatea, adâncul; zadarnic = inutil
2. Rolul virgulei în versul: “Sa te ridic pe pieptu-mi, iubite înger scump”:
- marcheaza vocativul “iubite înger scump”;
- marcheaza cezura (pauza ritmica în interiorul versului, pe care-l desparte în doua emistihuri, pentru a sustine cadenta poeziei)
3. Sens conotativ: În vis mi-a aparut un înger. Sens denotativ: Tânarul este slab de înger.
4. Expresii/locutiuni: a fi cu inima împacata; a avea inima de piatra; a nu avea pe cineva la inima; a-i râde inima; a muri de inima rea;
5. Tema iubirii; tema timpului; motivul visului
6. Poezia este o confesiune lirica scrisa la persoana I singular, definind lirismul subiectiv. Ca majoritatea poeziilor erotice eminesciene, aceasta creatie exprima nefericirea eului liric pentru iubirea pierduta si amintirea plina de tristete pe care îndragostitul si-o readuce în memorie: “În trista amintire a visului frumos…”.
7. Figura de stil: “iubite înger scump” – „iubite” adjectiv cu tenta de vocativ care denota aproprierea afectiva a invocatiei, „înger” fiind o metafora hiperbolizanta, în final epitetul “scump” punând în valoare intensitatea sentimentului de iubire si frumusetea divina a femeii.
8. Trasaturi romantice:
- iubirea neîmplinita;
- iubita-înger;
- motivul visului;
- nefericirea îndragostitului din cauza pierderii iubirii;
- dezamagirea eului liric, aflat mereu în cautarea idealului de iubire
9. Titlul reprezinta o revelare a motivului trecerii timpului, amintirile aduse din valurile vremii impresioneaza prin pregnanta detaliilor, sunt dulci ca spuma valurilor, dar cu timpul îsi diminueaza din amplitudine si se pierd în marea prezentului. Punctele de suspensie sugereaza nostalgia eului liric pentru zadarnicia sperantei ca iubita se va întoarce: “Zadarnic dupa umbra ta dulce le întind: / Din valurile vremii nu pot sa te cuprind”.
10. În prima strofa este evidentiat sentimentul însingurarii poetului, al îndepartarii de iubire, prin evocarea timpului care a trecut implacabil. Eul liric aspira catre o iubire ideala, atitudinea poetica ilustrând dorinta îndragostitului de a trai pe deplin sentimentul de iubire. Ca în majoritatea poeziilor erotice eminesciene, eul liric realizeaza un scurt dar sugestiv portret al iubitei, folosind epitete si comparatii: “bratele de marmur”, parul lung, balai”, “fata stravezie ca fata albei ceri”, “zâmbetul […] dulce”. Frumusetea unica a fetei este conturata printr-o metafora inedita: “Femeie între stele si stea între femei”. Nostalgia si nefericirea neputintei de a-si împlini fericirea reies din ultimele versuri: “si întorcându-ti fata spre umarul tau stâng/ În ochii fericirii ma uit pierdut si plâng”. Este prezent si epitetul „dulce” specific poeziei eminesciene. Eminescu alcatuieste si un scurt portret al iubitei care are: „parul lung, balai:, „fata stravezie”, „zâmbetul dulce”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Busteni, 29.06.2007***

Draga George ,

Ce rau îmi pare ca nu ai venit si tu cu parintii în excursie la Busteni. Aici totul este minunat, pur si simplu fascinant: aerul este atât de curat , iar peste tot unde îti arunci ochi zaresti numai peisaje de un verde reconfortant,. Am chiuit atât de tare încât a reverberat pâna departe sunetul entuziasmului meu nestapânit.
Uite, de pilda, ieri am facut o scurta plimbare cu parintii pe munte. Am ramas fara cuvinte, deoarece am luat-o pe niste poteci ce pareau a fi neumblate. Cum le urcam de zor le vedeam cum se împletesc înspre vârful muntelui, iar când am ajuns acolo dupa doua ore de mers încontinuu nu-mi venea sa cred ochilor cât de frumoasa era panorama întregii zone. Erau în apropiere câteva piscuri mai înalte dar golase, dar încercând sa trec de cealalta parte a muntelui am ramas înmarmurita deoarece erau numai hauri. Ameteam numai ca ma uitam, asa ca am renuntat imediat la intentia de a înainta. Imaginea ce se ivea în fata ochilor era de o salbaticie nemaivazuta, iar în drumul nostru înspre casa am vazut si doua caprioare care pasteau linistite în apropierea unei oglinzi de apa. A fost într-adevar o zi minunata !
Sunt atât de emotionata si de surescitata, încât, cu toata oboseala, am vrut sa-ti scriu imediat, ca sa-ti transmit si tie o particica din extraordinarele senzatii pe care le-am încercat astazi.
Te îmbratisez cu drag,
Vasile/ Vasilica

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redacteaza pe o pagina separata.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Forme de manifestare ale dramaturgiei în teatrul modern, ilustrate într-o opera studiata:
* “Jocul ielelor” de Camil Petresci
* “Iona” de Marian Sorescu
(Mihaela Ioana Ciocan)

Rezolvare Varianta 7 Limba Romana

Varianta 7

Subiectul I (40 de puncte)

1.Sinonime: zâmbet – surâs; palida – galbena, decolorata; demon – diavol, ispita; fidel – credincios
2. Cratima are rolul:
- de a lega doua cuvinte care sa formeze o singura silaba: “pe-al meu”
-de a pastra masura si ritmul la nivelul strofei,
- creeaza muzicalitate în cadrul versului.
3. Sens conotativ: Toata iarna am dus dorul cireselor. Taina glasului soptit mi-a strecurat un fior în suflet.
4. Expresii/ locutiuni: din tot sufletul; a prinde suflet; om fara (cu) suflet; a avea ceva pe suflet; a-si trage sufletul; a-i veni sufletul la loc;
5. Tema iubirii; motivul visului;
6. Portretul iubitei: „genele-ti lunge”, „ochiul tau mare”;
7. În cea de-a doua strofa a poeziei, copila este asemuita cu o fiinta malefica prin metafora „Esti demon, copila”, prin faptul ca simpla-i aparitie a reusit sa alunge îngerul pazitor al eului liric: „numai c-o zare […] facusi pe-al meu înger cu spaima sa zboare”.
8. Titlul poeziei „Înger de paza”, scrisa de Mihai Eminescu, constituie o metafora pentru portretul iubitei, ce este asemuita cu un înger „încins cu o haina de umbre si raze”: „Vedeam ca-n vis pe-al meu înger de paza”. Perceputa initial ca o faptura demonica, fata este recunoscuta de eul poetic, fiind „veghea mea sfânta” – „caci tu – tu esti el”.
9. Trasaturi romantice: iubirea angelica, ideala, proprie omului de geniu (iubire romantica) si utilizarea unei game variate de figuri de stil - comparatie („vedeam ca-n vis”), metafore („haina de umbre si raze”, „veghea mea sfânta”), epitete („palida haina”, „genele lunge”, „ochiul mare”), precum si crearea expresivitatii prin verbele la conjunctiv („sa pot recunoaste”), ce exprima o dorinta a eului poetic, înscriu poezia în romantism.
10. Prima strofa a poeziei „Înger de paza” debuteaza cu evidentierea mitului oniric, manifestarea unei stari de extaz ce face posibila întâlnirea dintre eul liric si îngerul sau de paza: „Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze/ Vedeam ca în vis pe-al meu înger de paza”. Portretul îngerului este antitetic, fiind „încins cu o haina de umbre si raze”. Eul poetic constientizeaza prezenta iubitei, a copilei, a carei imagine este stearsa la început, imagine realizata printr-un epitet metaforic: „te vazui într-o palida haina”. Misterul femeii iubite este relevat printr-un vocativ cu determinant dublu: “copila cuprinsa de dor si de taina”. Sugerarea pacatului este construita prin alungarea îngerului pazitor de catre ochii plini de patimi: „Fugi acel înger de ochiu-ti învins”. Lirismul subiectiv este motivat de prezenta marcilor lexico-gramaticale ale eului liric: formele verbale si pronominale la persoana I: „vedeam”, „-mi”, „al meu”, precum si de adresarea directa la persoana a II-a singular (”te vazui”) si vocativul “copila”. Verbele la imperfect („veghea”, „vedeam”), ce semnifica o actiune începuta si neterminata, ce pare continua si fara finalizare.
Elementele ce compun prozodia sunt masura versurilor de 11-12 silabe, iar rima versurilor este încrucisata pentru versul I si III si îmbratisata în ultimele patru versuri.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: „Menirea fireasca a scolii nu e sa dea învatatura, ci sa destepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinta de a învata toata viata”. (Ioan Slavici – Educatia rationala)

Sunt de acord cu afirmatia lui Ioan Slavici exprimata în „Educatia rationala” si anume ca „menirea fireasca a scolii nu e sa dea învatatura, ci sa destepte, cultivând destoiniciile intelectuale, în inima copilului, trebuinta de a învata toata viata”.
Înainte de toate, scoala trebuie sa pregateasca tinerii si copiii pentru viata, ca acestia sa poata face fata tuturor încercarilor care le pot aparea în timp. Copilul trebuie învatat sa gândeasca si sa aplice în viata ceea ce asimileaza pe bancile scolii, altfel întreaga munca depusa devine inutila.
În alta ordine de idei, copilul trebuie sa constientizeze faptul ca viata e imprevizibila, nu se întâmpla totul ca la carte, pot exista situatii în care deciziile luate sa fie gresite. si trebuie trase învataminte de pe urma acestor greseli pentru a nu le repeta.
Cu alte cuvinte, trebuie sa fii chibzuit în a învata, dar si în a aplica cele asimilate. Pâna la urma, viata e ea însasi o scoala pe care trebuie sa învatam sa o parcurgem si sa o absolvim cu succes.
În concluzie, trebuie ca mereu sa existe o interdependenta între notiuni si practica, între teoria abstracta si viata concreta, întrucât tot ceea ce înveti trebuie sa-ti foloseasca, într-un fel sau altul, în viata reala.

Subiectul al III-lea (30 de puncte

Rolul naratorului într-o povestire:
Narator-personaj: “Fântâna dintre plopi” de Mihail Sadoveanu
Narator obiectiv: “Lostrita” de Vasile Voiculescu
(Sabina Radulescu)

Rezolvare Varianta 8 Limba Romana

Varianta 8
SUBIECTUL I (40 de puncte)

1. Sinonime: mutra = fata, chipul; pana = condeiul; inculta – ignoranta, neinstruita, necultivata, stângace; imobila – stabila, neclintita.
2. Punctele de suspensie aflate la sfârsitul celui de al treilea vers al primei strofe îndeamna la meditatie asupra superficialitatii societatii contemporane poetului, unde toti infatuatii poarta masti, încercând sa para altceva decât sunt.
3. Sens conotativ: A întârziat pentru ca a ramas în pana de bani. si în situatia aceasta s-a dovedit un om de paie.
4. Expresii cu substantivul “nas”: a fi cu nasul pe sus; a-si lua nasul la purtare; a-i da peste nas; a da nas în nas cu cineva; a strâmba din nas; a nu fi de nasul cuiva; a avea nas fin;
5. Motive romantice:
- motivul creatiei poetice (”Un vers încerc cu pana mea inculta”, “condeiu-n mâna tu mi-l pui cu sila”)
- motivul amintirii (”albumul”, “trecutele petreceri”)
6. Inversiuni: “în care toti pe sus îsi poarta nasul”; “trecutele petreceri”
7. Metafora “pana mea inculta” din strofa a doua a poeziei sugereaza nesiguranta eului liric în procesul creatiei, lipsa de inspiratie cauzata de ipocrizia ostentativa a contemporanilor. Traind într-o lume superficiala (“Bal mascat cu lume multa/ În care toti pe sus îsi poarta nasul/ Disimulându-si mutra, gândul, glasul…”), poetul încearca, timid si nesigur, sa se întoarca la valorile eterne si sa creeze arta.
8. Reluat în incipitul poeziei sub forma unei interogatii retorice, titlul “Albumul” ilustreaza un “Bal mascat cu lume multa/ În care toti pe sus îsi poarta nasul”. Societatea este alcatuita din personaje superficiale la care importante sunt aparentele, din caractere artificiale imortalizate în album. Eul liric îi priveste distant, ca si când ar privi o fotografie, observându-i cu superioritatea omului de geniu.

9. Trasaturi romantice:
- ironia romantica (”În care toti pe sus îsi poarta nasul,/ Disimulându-si mutra, gândul, glasul…”)
- superioritatea omului de geniu aflat în antiteza cu societatea superficiala (”Privind în vrav prostia imobila”.)
10. Incipitul poeziei este o interogatie retorica, încarcata de ironie si urmata de o explicatie plina de sarcasm despre lumea cuprinsa într-un album cu fotografii. Societatea este vazuta ca un bal mascat, în care toti încearca sa-si ascunda, în spatele mastilor, adevarata fata si gândurile. Toti sunt infatuati, “pe sus îsi poarta nasul”, vor sa para altceva, disimulându-se pe sine pâna în momentul în care nu mai stiu nici ei cine sunt cu adevarat. .Eul liric priveste din afara, cu luciditatea si distantarea omului de geniu aceasta lume artificiala si fatarnica, în care “toti vorbesc si nimeni nu asculta”. Ironia romantica specific eminesciana contureaza imaginea unei societati superficiale, lipsite de educatie si pline de grandomanie, ilustrata prin îmbinarea locutiunii verbale populare “pe sus îsi poarta nasul” cu verbul neologic “disimulându-si” lânga care poetul plaseaza cu sarcasm substantivul “mutra”, toate acestea sugerând dispretul rece si taios al eului liric.

SUBIECTUL al II-lea (20 de puncte)

29.06.2007, Luncani***

Draga Monica,

Dupa mai multe peripetii, am ajuns cu bine în satul Luncani, care se afla situat în Câmpia Dunarii. Aici locuiesc bunicii mei, pe care nu i-am mai vazut de anul trecut. M-am bucurat sa vad ca sunt neschimbati si la fel de plini de energie. Atunci când am sosit, bunicul m-a întâmpinat la poarta, unde ma astepta de vreo doua ceasuri, iar bunica aranja o masa întinsa, în care se vedea belsugul ca urmare a harniciei lor.
A doua zi am plecat prin sat, unde am multe cunostinte, întrucât am venit aici în fiecare vacanta. Îmi plac foarte mult luncanii, pentru ca sunt oameni veseli, deschisi si harnici. Traiesc în legea lor, raspund prompt la toate îndatoririle civice, de aceea satul arata cu totul deosebit, este curat si plin de flori. În aer pluteste mereu o adiere de miresme, trandafirii si crinii parfumeaza întreaga comunitate. Poate ca si florile îi determina sa fie atât de prietenosi. Parca si eu, când sunt aici, devin mai conciliant, ma cuprinde o relaxare binecuvântata si simt ca iubesc mai mult oamenii.
Abia astept sa vii aici ca sa te relaxezi si sa te refaci dupa oboseala unui an de munca. De altfel, bunicii ma întreaba mereu când sosesti, pentru ca le este foarte dor de tine.

Te îmbratisez cu drag si de-abia astept sa ne revedem,
Daniel/ Daniela

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redacteaza pe o pagina separata.

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Tema cuplului într-un roman obiectiv:
* Felix Sima si Otilia Marculescu - romanul “Enigma Otiliei” de George Calinescu
(Andreea Dinca)

Rezolvare Varianta 9 Limba Romana

Varianta 9

SUBIECTUL I (40 de puncte)

1. Sens denotativ- “teiul”; Sens conotativ- “floare”.
2. Rolul cratimei din versul “si trimit cuvinte-n vânt” este de a pastra masura versurilor, ritmul si muzicalitatea poeziei. Cratima leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza (DOOM-2) si marcheaza absenta vocalei “î”: “cuvinte-n”;
3. Polisemia cuvântului “floare”: Floarea preferata a mamei s-a uscat. Mi-am cumparat o fusta cu flori mari pe poale. Iarna a pictat flori de gheata pe geamuri. Marul din spatele casei a dat în floare.
4. Prezenta eului liric este evidentiata prin
- pronume la persoana I sing.: “eu”, “ma” si verbe la persoana I singular: “trec”, “nu ma uit”, “încep”, “trimit”;
- adresarea directa, prin prezenta pronumelor si verbelor la persoanei a II-a singular: “tu”, “soptesti”, “duci cu tine”, “smulgi”, “tale”, “stii”.
5.Imaginarul poetic romantic: “floarea tarmului”, “vis nebun”, “izvor de cânturi dulci”.
6. Tema iubirii; motivele romantice: izvorul, teiul, visul.
7. Metafora personificatoare “izvor de cânturi dulci” compune o imagine auditiva si sugereaza ideea ca soapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci, îmbietoare si tainice de iubire. Aceasta metafora, este alcatuita din termeni specific eminescieni, motivul romantic “izvor” si epitetul “(cânturi) dulci”.
8. Ultima strofa a poeziei “Ce soptesti atât de tainic…” de Mihai Eminescu începe cu motivul romantic al visului, epitetul personificator “Vis nebun” sugerând faptul ca iubirea este un sentiment efemer, idee exprimata prin metafora “florii”: “Floarea cade, rece cântu-i”. Speranta revigorarii iubirii s-a stins, inversiunea “desarte vorbe!” si semnul exclamarii ilustrând disperarea eului liric care sufera pentru iubirea pierduta. Certitudinea eului liric este singulara, el îsi doreste sa se poata elibera de chinurile sentimentului, idee exprimata printr-o exclamatie retorica: “si eu stiu numai atâta/ C-as dori odat’sa mântui!”. În ceea ce priveste prozodia, strofa este un catren, masura versurilor este de 8 silabe, iar ritmul este trohaic.
9. Versurile “Scrisa-i soarta mea în cretii/ Întristatei mele frunti” exprima conditia omului de geniu, caruia îi sunt harazite suferinta si tristetea pentru neputinta de a-si împlini idealurile înalte. Soarta nefericita a geniului este ilustrata prin imaginea vizuala a ridurilor de pe fruntea plina de gânduri profunde, de idei superioare, sugerând totodata curgerea implacabila a timpului.
10. Expresivitatea poeziei “Ce soptesti atât de tainic…” de Mihai Eminescu este sustinuta de verbele aflate la timpul prezent: “soptesti”, “smulgi”, “duci”, “trece”, “nu spun”, “încep”, care releva o continua stare de agonie, întrucât moartea este inevitabila, omul este efemer în raport cu eternitatea naturii, prezente în poezie prin “izvor”, “munti”. Aceasta permanentizare a sentimentelor eului liric: “Scrisa-i soarta mea în cretii / Întristatei mele frunti”, este accentuata de verbele la gerunziu: “repezind”, vâjâind”. Viata omului este limitata, verbele ce intra în componenta expresivitatii poeziei având rolul de a introduce într-un timp continuu, de a permanentiza sentimentele de tristete, de agonie ale eului liric, fara sa se întrevada o finalizare a acestei stari.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: “Entuziasmul este foarte necesar, mai ales când faci primii pasi.” (Marin Preda, “Creatie si morala”)

Sunt întru totul de acord cu ceea ce afirma scriitorul Marin Preda, în lucrarea “Creatie si morala”: “Entuziasmul este foarte necesar, mai ales când faci primii pasi”, întrucât însufletirea are o importanta deosebita atunci când omul se afla la început de drum în ceea ce priveste împlinirea unui ideal, a unei dorinte, a unor planuri.
În primul rând, entuziasmul este un real impuls atunci când se începe o afacere, o noua forma de învatamânt ori un alt serviciu. Personal, elanul ma stimuleaza foarte bine, ma ajuta sa continui ceea ce am început, sa-mi doresc îndeplinirea scopului ales, desi, pe parcurs, pot sa fie diverse piedici. Consider ca pentru a avea parte de rezultatele dorite în încercarea de a realiza un ideal, este nevoie de o sclipire cât de mica de exaltare, de pasiune. Prin urmare, entuziasmul poate suplini lipsa de experienta si este o stare absolut necesara pentru victoria finala.
Probabil ca multi oameni de stiinta nu ar fi reusit sa faca atâtea descoperiri daca nu simteau avânt si fervoare în munca de cercetare, actorii nu ar fi atât de expresivi si de talentati daca n-ar fi dominati de pasiune, de înflacarare în misiunea artistica.
În concluzie, “entuziasmul este foarte necesar, mai ales când faci primii pasi”, deoarece, în viata, este nevoie de pasiune, de impulsuri, de exaltare, de avânt ori de câte ori îti propui sa faci ceva important pentru tine, pentru ceilalti.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Particularitati ale basmului cult
* “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga
(Mariana Claudia Dragut)

Rezolvare Varianta 10 Limba Romana

Varianta 10

SUBIECTUL I (40 de puncte)

1. Sinonime: cruda = nemiloasa, feroce, chinuitoare
(a) fermeca = a vraji, a fascina, a seduce, a subjuga
2. Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic si semnifica melancolia eului liric, îndemnul spre meditatie.
3. Polisemia verbului “a ridica”: *Copilul a fost ridicat în brate când a început sa plânga. *Rezultatul obtinut de Elena nu se ridica la asteptarile doamnei profesoare.
4. Imaginarul poetic: “Îmbatrânit e sufletul din mine/ Ca un bordei pustiu în iarna grea”, “de-as ave lacrimi, plânge de-as putea”
5. Prezenta eului liric:
- pronume la persoana I singular: “eu”, “din mine”, “mea”, “de mine”;
- verbe la persoana I singular: “as avé”, “as puté”, “(ma) furisez”, “nu pot”;
- adresare directa prin pronume si verb la persoana a II-a singular: “te-ai dus”;
- vocativ: “O, tinereta, tineretea mea!”
6. Tema timpului; motivul umbrei, motivul suspinelor
7. Valoarea expresiva a repetarii verbului “a afla” în versurile: “Durerea ce mai cruda, cea mai mare/ Aflând o forma, afla usurare”: Expresivitatea este data de modurile si timpurile verbului “a afla” si de reiterarea lui în acelasi vers. Gerunziul “aflând” si prezentul gnomic “afla” exprima perpetuarea ideii ca, daca stii sursa durerii, oricât de profunda ar fi aceasta, suferinta se diminueaza prin certitudinea sentimentului.
8. Versul “ O, tinerete, tineretea mea!” exprima o puternica stare emotionala, de nostalgie dupa tineretea pierduta, sentiment sugerat prin interjectia afectiva “O”, prin vocativul personificat si repetitia “tinereta, tineretea mea!”. Versul este o invocatie retorica, marcata de semnul exclamarii.
9) Titlul semnifica atitudinea eului liric privind îmbatrânirea sufletului, tristetea pentru trecerea ireversibila si implacabila a timpului, iar punctele de suspensie sugereaza nostalgia dupa vârsta tineretii.
10) Expresivitatea acestea poeziei sporeste emotia prin marca lirismului subiectiv manifestat în toata poezia, prin prezenta verbelor si pronumelor la persoana I : “din mine”, “tineretea mea”, “eu”, “ma furisez”, precum si prin adresarea directa, la persoana a II-a singular, sub forma unei exclamatii retorice.

SUBIECTUL al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ: “Nu cauta sa fii admirat, ci crezut.” (Tudor Vianu)

Sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Vianu ca este mai bine sa fii crezut pentru ceea ce esti decât admirat, fara argumente solide. Eu consider ca orice relatie între doua persoane, indiferent de felul ei, trebuie sa se bazeze pe încredere si nu pe admiratie.
Un prim argument ar fi, ca admiratia este o reactie provocata de aspecte superficiale, care tine mai ales de succesul pe care cineva îl are în societate ca persoana publica. Nu poti cunoaste caracterul unei astfel de persoane si te amagesti ca poti avea încredere în ceea ce spune ori face, fara sa ai în vedere ca respectivul joaca un rol în ochii celorlalti. Unii se comporta într-un fel sau altul numai pentru a impresiona, lucru care poate dauna personalitatii si poate deturna parerea celorlalti de la adevarata fire.
Pe de alta parte, încrederea este un sentiment profund, care se formeaza în timp si pe baza unor fapte, conceptii ori atitudini convingatoare ale cuiva care doreste sa fie privit ca un om pe care te poti bizui totdeauna. Dupa cum se stie, o persoana de încredere poate dobândi prieteni adevarati mai repede si de asemenea, la rândul ei se poate bucura de ajutor la nevoie.
În concluzie, având parte de încrederea celor din jur este un avantaj mai mare decât obtinerea admiratiei.

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Particularitatile nuvelei istorice:
* “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi
(Diana Dumitrescu)

Rezolvare varianta 11 Limba Romana

Varianta 11
SUBIECTUL I (40 de puncte)

1. Sinonime: a creste = a evolua, a spori; rece = indiferenta, nepasatoare;
2. Linia de pauza în versul „De-a ta privire – si un suflet – unul” are rol explicativ, profunzimea simtirii, poetul accentueaza unicitatea sentimentului de iubire.
3. Polisemia cuvântului “a trece”:
- Timpul trece ireversibil si implacabil pentru om.
- Mihaela trece în fiecare zi pe la bunica ei.
4. Imaginarul poetic: „Când îmi zâmbesti, pamântul îmi zâmbeste/ si cerul tot cu stele se îmbraca”
5. Prezenta eului liric: pronume si verbe de persoana I: „îmi” , „-mi”, “mine”, “ramân” si adresare directa la persoana a II-a: “zâmbesti”, “ce-ti pasa?”;
6. Tema iubirii, motivul suferintei;
7. Repetitia interogatiei “ce-ti pasa?” amplifica nepasarea iubitei, care-i provoaca îndragostitului o suferinta sfâsietoare.
8. Ultima strofa reia interogatia retorica din ultimul vers al primei strofe, fiind repetata si în finalul poeziei: “Ce-ti pasa?”. Aspiratia omului de geniu spre iubirea ideala este în antiteza cu nepasarea iubitei, a carei atitudine este definita prin epitete sugestiv, “zâmbet luciu”, “priviri streine”. Ea face parte din lumea oamenilor de rând, incapabila sa înteleaga sentimentele superioare, ipostaza ilustrata în finalul poeziei prin comparatia: “Cu priviri streine/ Ca toata lumea treci pe lânga mine”.
9. Titlul poeziei, reluat în incipit, sugereaza fericirea extatica de care omul de geniu ar fi cuprins daca idealul sau de iubire s-ar împlini. Repetitia verbului “zâmbesti-zâmbeste” accentueaza dorinta eului liric pentru iubirea ideala, iar atitudinea hiperbolizata a iubitei capata dimensiuni cosmice: “Când îmi zâmbesti, pamântul îmi zâmbeste/ si cerul tot cu stele se îmbraca”.
10. Expresivitatea poeziei este sustinuta de adresarea directa prin verbele la persoana a II-a si de interogatiile retorice, imaginând sentimentul de iubire ce se manifesta între cei doi îndragostiti: “îmi zâmbesti”, “ce-ti pasa”, “nu vrei”, “treci”.

SUBIECTUL al II-lea (20 de puncte)

Textul argumentativ: “Este îngaduit sa înveti chiar si de la dusman” (Ovidiu)

Într-adevar, „este îngaduit sa înveti chiar si de la dusman” deoarece de la oricine ai câte ceva de învatat, numai sa stii sa faci diferenta între bine si rau.
Mai întâi, ma gândesc ca oamenii sunt atât de vulnerabili, încât ajung atacabili pâna si în propriile convingeri. Se dusmanesc între ei, se tradeaza si se mint. Neîncrederea si dezamagirile provocate de oameni creeaza, adesea, prapastii sufletesti si este mai simplu sa fie umplut golul cu ura, decât sa revigorezi energia interioara.
În al doilea rând, consider ca este trist oamenii ajung din prieteni dusmani, din iubiti, niste simpli necunoscuti. Nu am putut niciodata sa înteleg de ce oamenii se feresc sa se comporte cu sinceritate, iar, daca mai sunt astfel de insi, acestia au cel mai mult de suferit si patimit.
A învata de la dusman, înseamna a învata de la oricare alt om, pentru ca niciodata nu stii destule. Totusi, ratiunea trebuie sa învinga si discernamântul sa fie cel care alege. De la dusman este bine sa deprinzi strategiile cu caracter de generalitate, celelalte învataturi pot folosi în viata ca sa stii sa recunosti pericolul si sa te feresti cu dibacie.
În concluzie, orice învatatura este utila atunci când stii cum s-o folosesti spre binele tau si al celorlalti.

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Particularitatile nuvelei psihologice
* “Moara cu noroc” de Ioan Slavici;
* “În vreme de razboi” de I.L.Caragiale.

(Ana-Maria Enachescu)

Rezolvare varianta 12 Limba Romana

Subiectul I (40 de puncte)

1) Sens denotativ: marmura cea rece; chip frumos; umar stâng-
Sens conotativ: a gândurilor urme; a visurilor turme-
2) Polisemia cuvântului rece: Sezonul rece începe din noiembrie. La munte bate un vânt rece ca gheata.
Pentru a picta un tablou de iarna, folosim culori reci. La restaurant am mâncat o gustare rece si o friptura de pui.
3) Enuntul corect: El însusi (Chiar el) a transcris cu majuscule tot textul dat, ceea ce este o mare greseala.
4) Prezenta eului liric: verbe si pronume la persoana I: „soptesc”, „eu […] îmi strâng”, „te caut”, ”minte-mi” si adresarea directa ce accentueaza subiectivismul poeziei prin verbe si pronume la persoana a II-a singular:”chipul tau”, „Tu”, „încremenisi”.
5) Imaginarul poetic: „Zadarnic sterge vremea a gândurilor urme”, „si toate trec ca vântul - dar chipul tau nu trece.”
6) Motivul romantic al visului; tema iubirii; tema timpului;
7) *„chip frumos”- prin utilizarea epitetului „frumos” alaturat chipului, eul liric realizeaza un scurt portret al iubitei, care este de o frumusete incredibila, amplificând astfel intensitatea sentimentului de dragoste profunda pentru eternitate; *simetria sintactica realizata prin repetitia sintagmei “În veci” care sugereaza statornicia iubirii, eternitatea sentimentului profund al eului liric pentru femeia iubita.
În prima strofa a poeziei, eul liric ilustreaza atotputernicia iubirii, care învinge ratiunea, idee construita prin personificarea “sterge vremea” si inversiunea “a gândurilor urme”. Uitarea nu actioneaza asupra sentimentului profund de dragoste, întrucât imaginea iubitei este eternizata în mintea eului liric prin comparatia “sapata ca-n marmura cea rece” si personificarea “uitarea mâna-n noapte a visurilor turme”. Ultimul vers este o antiteza între trecerea ireveresibila si chipul femeii iubite, ramas vesnic în mintea si sufletului îndragostitului.
9) Versurile: “O, cum nu pot în brate sa te omor plângând,/ Tu, blond al vietii mele si-al dragostei copil!”. Dragostea eului liric fata de iubita este extrem de puternica, invincibila, idee exprimata prin interjectia afectiva “O” si exclamatia retorica în inversiune, „cum nu pot în brate sa te omor”. În ultimul vers, poetul realizeaza un scurt portret fizic al iubitei, ea are parul blond „Tu, blond al vietii mele”, este inocenta: „ si-al dragostei copil” si semnifica pentru eul liric viata însasi. Adresarea directa „Tu” sugereaza subiectivismul poeziei iar gerunziul verbului „plângând” permanentizeaza sentimentul de iubire.
10) Expresivitatea stilistica a poeziei sporeste emotia artistica a cititorului prin permanentizarea sentimentului de iubire sugerat de verbele la persoana I si timpul prezent: „sterge”, „ esti”, „trec”, „soptesc”. Adresarea directa la persoana a II-a (”chipul tau nu trece”, “Te caut pretutindeni”, “Tu, chip frumos”, “Tu, blond al vietii mele”) ilustreaza dragostea eului liric pentru iubita ideala, sentiment profund, intens, sapat în sufletul lui „ca-n marmura cea rece”, iar repetarea adverbului de timp „în veci” sugereaza faptul ca iubirea este eterna, înradacinata în mintea si sufletul eului liric.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: “O viata nefolositoare e o moarte timpurie.” (Goethe)

Sunt întrutotul de acord cu afirmatia lui Goethe, ca „O viata nefolositoare e o moarte timpurie” si consider ca viata trebuie traita din plin , având scopuri precise, întrucât esentiala este intensitatea vietii, nu durata ei.
Un prim argument în sustinerea adevarului exprimat de citatul de mai sus ar fi faptul ca trebuie sa stim sa ne bucuram de viata, de aceasta existenta efemera pe care fiecare dintre noi o are, savurând din plin orice moment de bucurie sau de tristete, orice picatura de ploaie sau raza de soare, un pom cu roade sau floare rasarita.
De asemenea, consider ca trebuie sa fim constienti ca avem o singura viata, comparabila cu o scena, pe care noi, actorii trebuie sa ne jucam rolul cât mai bine posibil, pentru a nu avea o „viata nefolositoare”, terna,ingredientele de maxima importanta fiind pofta noastra de viata, responsabilitatea de a face în fiecare zi câte ceva folositor noua sau altora. Aceasta idee a vietii ca spectacol de teatru apartine antichitatii, de unde a preluat-o si Mihai Eminescu în poezia “Glossa” si în proza fantastica si filozofica “Sarmanul Dionis”.
În concluzie, în relatie directa cu argumentele aduse, consider ca pentru a avea o viata folositoare trebuie sa avem o atitudine pozitiva, încredere totala în noi, si, nu în ultimul rând, sa avem aspiratii înalte, sa nu irosim timpul, pentru ca numai astfel putem obtine mai mult de la viata!

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Particularitati de realizare a unui personaj dintr-o nuvela istorica studiata:
* Alexandru Lapusneanul - “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi

(Alina Ergoveanu)

Rezolvare varianta 13 Limba Romana

Subiectul I (40 de puncte)

1. Polisemia cuvântului “inima”:
*La jocul de carti a câstigat cu un valet si un as de inima rosie.
*Am învatat la biologie despre inimă.
2. Rolul cratimei:
* “ nu-mi”: cratima leaga negatia de pronume, pentru pronuntarea celor două cuvinte într-o singura silaba; cratima înlocuieste vocala “î” care lipseste pronumelui (îmi).
* “- stiu”: are rol de linie de dialog si marcheaza vorbire directă
3.Versul “Sunt beat de lume si-s pagân” ilustreaza conceptia filozofica a lui Lucian Blaga, exprimata în multe dintre creatiile sale lirice. Cunoasterea luciferica înseamna pentru eul liric cunoasterea prin iubire: omul trebuie sa se reveleze în fata misterelor Universului, ci nu sa le lamureasca.
4.Câmp semantic “sacru”: sfânto, rai, eretic, iad, pagân;
5. Tema cunoasterii; motivul sacru/profan; motivul lumina/întuneric; motivul iad/rai
6. Imagine vizuala:” îl luminează iadul cu flăcările lui”
7. Figuri de stil: “Sunt beat de lume”-metaforă-sugereaza ideea filozofica a eului liric care iubeste cu patima lumea în care traieste, Universul, definind cunoasterea luciferica;
“căldura raului”-oximoron- semnifica forta pacatului, puterea pe care o are răul asupra oamenilor.
8. Ultimele patru versuri ale poeziei ilustreaza teoria filozofica despre manifestarea în lume a Binelui si a Raului, existente în aceeasi cantitate si de forte egale, care se opun, asigurând astfel stabilitate si echilibru Universului. Lumina este metafora revelatorie pentru “cunoastere”, sugerând ideea ca Binele si Raul se afla în relatie de reciprocitate: ce rost ar mai avea Raiul, daca n-ar exista Iadul, ca eventualitate a Raului? Interogatia retorica este o întrebare filozofica la care gânditorul da o varianta de raspuns constând în ideea unitatii contrariilor “Bine/Rau”.
9. Titlul poeziei “Lumina raiului” este o metaforă revelatorie care defineste cunoasterea luciferică, având rolul de a potenta misterul. Lumina simbolizează binele, ce este pus în evidenta de flăcările iadului.
10. Textul este construit pe antiteza dintre Bine si Rau, pe aceasta unitate a contrariilor care asigura Universului stabilitate si echilibru. Cele doua forte nu pot exista una fără cealaltă, ele alimentându-se reciproc. Pentru a putea observa binele trebuie mai întâi să stim ce înseamna absenta sa.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ: “Familia este aceea care face ca omul să treacă de la egoism la altruism”(Auguste Comte)
Consider că afirmatia lui Auguste Comte “Familia este aceea care face ca omul să treacă de la egoism la altruism” este una adevărată, care-si dovedeste valabilitatea în viata reala a omului.
Sustin aceasta parere, deoarece opinia mea este ca pentru a putea avea o familie iubitoare si o relatie armonioasă cu cei apropiati trebuie sa nu te gândesti în primul rând la tine, ci să încerci să te intereseze cerintele celor apropiati înaintea celor personale.
Un prim argument este acela că familia îti este mereu alături în momentele grele, iar ajutorul neconditionat nu poate fi definit de egoism, altruismul fiind sentimentul ce ne face să vrem sa ajutăm, fără un scop ascuns.
De asemenea, în momentul în care iubesti un om , este destul de greu sa nu te gândesti la binele său înainte de toate si sa nu îi oferi tot ce iti stă în putintă pentru a-i fi mai bine, chiar daca gestul sau atitudinea ta îti pot aduce neplaceri. Sprijinul acordat oricarui membru al familiei vine dinlauntrul nostru, este o atitudine spontana si afectiva, chiar daca aceasta reactie presupune, uneori, sacrificiu, dar totdeauna gestul înseamna daruire de sine, dragoste si ocrotire.
În concluzie, egoismul nu poate fi asociat cu familia adevarata sau cu sentimentul de dragoste si grijă pentru cei apropiati, ci doar cu altruismul, cu plăcerea si bucuria de a ajuta pe cineva drag, fara însă a urmări sau astepta ceva în schimb, ci numai sa simti o imensa satisfactie.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Particularitati ale nuvelei istorice, prin referire la o opera studiata:
* “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi
(Alexandra Iazageanu)

Rezolvare varianta 14 Limba Romana

Subiectul I (40 de puncte)

1. Polisemia cuvântului “timp”: A trecut ceva timp de când nu ne-am vazut. Mai am timp o jumatate de ora ca sa scriu tema la româna. Ion si Maria au sosit în acelasi timp. Saptamâna viitoare va fi un timp ploios.
2. Linia de pauza se foloseste în interiorul enuntului pentru a delimita apozitia “departe”, de complementul de loc “La orizont”, pe care-l explica; Linia de pauza din versul al treilea marcheaza o pauza în vorbire cu scopul de a accentua chinul caldurii excesive, al dogoarei din timpul verii, având totodata rol stilistic, cu nuanta metaforica.
3. Expresii/locutiuni: în floarea vârstei; a prinde floare; floare la ureche; copil din flori;
4. Cuvinte în relatie de sinonimie: lan de grâu - spicele; la orizont - departe;
5. Scrierea cu litera mica la începutul unor versuri din poezie este o caracteristica a poeziei moderne, specifica liricii lui Lucian Blaga si sugereaza continuitatea ideilor exprimate anterior, procedeu prozodic numit ingambament (enjambament);
6. Tema timpului; motivul arsitei;
7. Figuri de stil: Personificarea “fulgere fara de glas” sugereaza absenta tunetelor, fenomenul fiind astfel umanizat, lipsit de agresivitate sonora;
zvâcnesc din când în când
Comparatia “fulgere//[…] ca niste lungi picioare de paianjen-smulse/ din trupul care le purta” semnifica amploarea amenintatoare prin care fenomenul naturii prevesteste schimbarea vremii caniculare.
8. În ultima strofa a poeziei “Vara” de Lucian Blaga se manifesta stari elegiace si atitudini meditative ale poetului. Principala figura de stil este personificarea, armonizarea spicelor ce-si “tin la piept grauntele/ca niste prunci ce sug” cu omul, principalul beneficiar al roadelor. Timpul, personificat si el, se scurge încet, “îsi întinde lenes clipele”, apoi adoarme “între flori de mac”. El capata dimensiuni umane, deoarece la “ureche-i târâie un greier”. Imaginea auditiva a greierilor constituie o muzica ancestrala, cosmica, în armonie desavârsita cu pamântul si roadele sale.
9. Titlul poeziei semnifica anotimpul descris în textul liric, fiind exprimat prin substantivul nearticulat ”vara”, care sugereaza un spatiu nelimitat si un anotimp încremenit de arsita dogoritoare din sufletul poetului.
10. Caracteristici ale descrierii:
* imagini vizuale (”La orizont […] fulgere/ […] zvâcnesc din când în când); imagini auditive (”târâie un greier”, “cântec de lacuste”)
* prezenta figurilor de stil: epitete (”lungi picioare”), comparatii (”fulgere […] ca niste lungi picioare de paianjen”), personificari (”fulgere fara glas”)

Subiectul al II-lea (20 de puncte

Vaslui, 29.06.2007***

Draga Emil,

Îti scriu aceste rânduri cu o mare încarcatura de nostalgie, aducându-mi aminte de un loc în care mi-am petrecut cele mai frumoase zile ale copilariei: la stâna bunicului meu din Carpatii Orientali. De acolo, de sus, se vedea pâna în departare, tot tinutul, cu o adevarata rapsodie de culori, de la verdele intens, la stânca maronie, golasa, de la satele ce pareau niste margele însirate pe linia orizontului, la salbaticia locurilor, unde mâna omului nu a apucat sa strice feeria peisajului magnific. Un zvon de ciripit venea de nicaieri, umplea vazduhul cu un farmec nestiut, pe care-l absorbeai cu nesat prin toti porii, cu toate simturile în alerta.
Stâna bunicului este o întindere mare de iarba verde si grasa, un pâlc de copaci umbrosi marginesc locul, cerul era albastru si aproape, ca-ti venea sa pui mâna pe el, iar aerul tare si limpede îti producea ameteala.
Îti povestesc toate acestea, deoarece urmeaza sa ma duc din nou în vârf de munte, la capatul lumii, unde ma asteapta brânza si lapte pe care numai bunicul stie sa le amestece cu mamaliga, încât manânci pâna simti ca plesnesti. Tu stii ca locuiesc în orasul Vaslui, tot în zona Moldovei, dar atmosfera, este poluata si, desi strada Primaverii este flancata de pomi si în fiecare curte exista o mare varietate de flori, nimic nu se compara cu peisajul montan, unde te invit sa vii si sa petrecem împreuna vacanta de vara. Ce parere ai? Te astept cu nerabdare si-ti promit ca n-o sa regreti niciun minut petrecut acolo.

Cu drag,
Andreea/Andrei Popescu

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redacteaza pe o pagina separata.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Conceptul nuvela psihologica:
*”Moara cu noroc” de Ioan Slavici
*”În vreme de razboi” de Ion Luca Caragiale
(Andra Mihaela Ionita)

Rezolvare varianta 15 Limba Romana

Subiectul I (40 de puncte)

1. Sinonime: se linistesc = se domolesc, se opresc; suflet =spirit; vesnic = vesnic; dainuie = dureaza, se perpetueaza;
2. Folosirea virgulelor are în aceasta poezie diverse roluri. În prima strofa, prima virgula coordoneaza prin juxtapunere doua propozitii (”Se retrag în padure si-n pesteri potecile,/gornicul nu mai vorbeste”). A doua si a treia virgula marcheaza enumeratia de substantive („pasari, sânge,tara si aventuri”) si de complemente.(”fara azi, fara ieri”).
3. Câmpul semantic al noptii: stele, întunericul;
4. Poezia „Somn” de Lucian Blaga se înscrie în modernism. Una dintre trasaturile specifice acestui curent este inovatia în ceea ce priveste structura versurilor. Scrierea unor versuri cu litera mica este un procedeu numit ingambament (enjanbament) care asigura continuitatea ideii poetice, care este astfel exprimata într-o fraza complexa, formata din mai multe versuri(„Dainuie un suflet de adieri,/ fara azi, fara ieri”)
5. Imagini artistice: „Dantuiesc stele în iarba”-imagine vizuala si motorie; „zvonuri surde prin arbori” - imagine auditiva;
6. Motivul somnului; motivul noptii;
7. Figura de stil: Enumeratia „pasari, sânge, tara si aventuri” reprezinta simboluri care compun natura telurica si natura umana, care capata un aer linistit, tihnit la lasarea noptii.
8. Incipitul poeziei plaseaza cititorul într-un cadru nocturn, când planul cosmic, reprezentat de stele, se întrepatrunde cu cel terestru („iarba”). În noapte, numai stelele sunt animate, oferind un spectacol mirific, construit prin personificarea stelelor („dantuiesc stelele”). Finalul ofera poeziei profunzimea filozofica specifica operei lui Blaga, prezentând un spatiu personal, al provenientei, al originii spirituale a eului liric. În somn (metafora pentru o stare de liniste, de calm care îi permite sa mediteze si sa reflecteze asupra misterului “iesirii în lumina”), eul liric simte chemarea sângelui, a originilor sale (comparatia „sângele ca un val”). Viziunea asupra mortii nu mai este, ca la începutul creatiei, o presimtire, ci o asociaza cu motivul somnului, poetul însusi simtindu-se legat de ideea increatului, ceea ce face posibila iesirea din timp: “În somn sângele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi în parinti.”
9. Titlul este o metafora revelatorie pentru tihna sufleteasca necesara poetului pentru reculegere, regasire si întoarcerea la radacini. Într-un cadru nocturn, când toata natura se domoleste („Se retrag în padure si-n pesteri potecile,/ gornicul nu mai vorbeste”; „se linistesc pasari, sânge, tara si aventuri”, „întunericul fara de martori”) eul liric se cufunda într-o stare profunda de meditatie asupra misterelor lumii: stramosii, iesirea în lumina, moartea etc.: „În somn sângele meu ca un val, se retrage din mine/înapoi la parinti”.
10. Modernismul poeziei:
- * prezenta metaforelor revelatorii;
- * ingambamentul - ca inovatie modernista în structura poeziei;
-* rima alba, masura versurilor variabila

Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ: “Nicaieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale” (Proverb românesc)

Afirmatia proverbului românesc -„Nicaieri nu este mai fericit omul decât în mijlocul familiei sale”- este în concordanta cu parerea mea despre relatiile interfamiliale si anume ca omul se poate dezvolta armonios, poate trai în pace si multumire numai în cadrul unei familii bine închegate si sanatoase moral.
În primul rând, familia ofera stabilitate, confort si siguranta. Oricine se simte protejat, linistit când stie ca are alaturi persoane care îi doresc binele, sunt gata sa îl sprijine în mod neconditionat atunci când are probleme. De altfel, moralistul Slavici îsi începe nuvela “Moara cu noroc” cu un adevar universal-valabil, venit din întelepciunea populara, povata pe care o rosteste batrâna soacra a lui Ghita: “Omul sa fie multumit cu saracia lui, ca daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit”.
În alta ordine de idei, în familie, fiecare se poate bucura cu adevarat de realizari, de împliniri, poate comunica sincer cu ceilalti, se poate baza pe sfaturile lor, pe sprijinul si daruirea lor totala. Orice împlinire este traita la cote amplificate, întrucât ea aduce bucuria izbânzii si în celelalte inimi, nu numai în sufletul celui care si-a împlinit un ideal. Asemenea se petrec lucrurile si într-un esec, tristetea fiind împartasita cu ceilalti, încurajarea, sprijinul moral facând posibila revigorarea fortei interioare si a curajului de a încerca înca o data.
În concluzie, omul este cu adevarat fericit în mijlocul familiei, cu care împarte bucuriile si tristetile, împlinirile si esecurile, visurile si deziluziile.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Romanul de tip obiectiv:
* “Mara” de Ioan Slavici
* “Baltagul” de Mihail Sadoveanu
* “Ion” de Liviu Rebreanu
* “Enigma Otiliei” de George Calinescu
* “Morometii” de Marin Preda
(Alina Ruxandra Marin)

Rezolvare limba romana (varianta 16)

Subiectul I (40 de puncte)

1. Sensul cuvintelor: “sporeste” = înainteaza, avanseaza; “cresc” = se înalta, se dezvolta, se ridica
2. Linia de pauza are doua functiuni cu totul diferite (cf. I.O.O.P. elaborat de Academia Româna):
- linia de dialog - marcheaza începutul vorbirii fiecarei persoane care ia parte la convorbire:
“- Unde te duci asa de grabit? ma întreaba Ioana
- La cinematograf, ca sa vad filmul cu stefan Iordache - raspunde precipitat Ion”
- linia de pauza marcheaza o apozitie: “Mosneagul nostru - Ilie al Amariei - ne-a dat cele mai întelepte sfaturi.”
3. Sens denotativ: Îngrijorarea se vedea pe fruntea lui plina de riduri.
Sens conotativ: Mihai este în fruntea listei cu olimpicii de la matematica, având cel mai mare punctaj.
4. Prezenta eului liric: pronumele si verbele la persoana I singular “eu”, “meu”, “n-am”, sa îngân”, “nu reiau”t
5. Tema timpului filozofic, tema naturii
6. Figura de stil: Metafora revelatorie “În trupul meu timpul sporeste de la o zi mai firav” este o confesiune poetica în care eul liric ilustreaza trecerea implacabila si ireversibila a timpului, efectele fiind vizibile atât în sine cât si în natura.
7. Ultima strofa începe cu o enumeratie “Fosforul si apa, carbunele, galbenul sulf”, elementele componente ale materiei pe care timpul le favorizeaza, deoarece ele “în lamura dau”. Perenitatea naturii este în antiteza cu efemeritatea omului. Poezia se termina cu o metafora revelatorie “ Eu trepte în sus – nu reiau”, care reprezinta o sentinta a eului liric. Conditia de muritor ilustreaza cât de limitat este destinul omului, care traieste cu certitudinea ca fiecare zi care trece este o treapta mai putin catre moarte.
8. Titlul scris în limba latina “Ecce Tempus” (”Iata timpul”) se identifica în totalitate cu tema filozofica a poeziei. Eul liric sugereaza trecerea ireversibila si implacabila a timpului pentru om în contrast cu regenerarea continua a naturii: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se largesc” - “eu fiul lor, cât de batrân!”.
9. Expresivitatea poetica presupune exprimarea plastica a ideilor, fiecare timp al verbelor având o anumita semnificatie. În prima strofa, verbele la prezent “se largesc”, “sporeste” permanentizeaza efectele timpului asupra arborilor care mereu întineresc, în timp ce, pentru om, timpul se diminueaza, devenind “mai firav”. În strofa a doua verbul la conjunctiv “sa îngân” exprima dorinta si nazuinta eului liric de a fi mereu tânar, precum “toate popoarele”, dar fara posibilitatea împlinirii visului. În ultima strofa predomina verbele la prezent “dau”, “cred”, “nu reiau” care accentueaza conditia de muritor a omului în antiteza cu regenerarea continua a materiei.
10. Modernismul aduce noi conceptii, tematici, procedee si abordari în literatura.
*Ingambamentul este un procedeu stilistic specific modernismului care consta în continuarea unei idei poetice în versul urmator, fara a marca aceasta printr-o pauza, ci numai prin începerea versului cu litera mica: “Numai în arbori inelele anilor/ mereu se largesc”.
*Tema filozofica a poeziei, *rima variabila, *masura inegala a versurilor.

Subiectul al II- lea (20 de puncte)

Cluj, 29 iunie 2007***

Draga Andrei,

Nu am mai vorbit demult si îmi pare rau ca nu ti-am mai scris, dar a fost o perioada agitata si plina de evenimente, iar timpul nu stiu unde zboara atât de repede, unde se grabeste omenirea?!
Desi a trecut ceva timp de când ai dat bacalaureatul, cred ca îti mai aduci aminte de emotiile, nesiguranta de sine si starile confuze de atunci. Nici nu-ti pot reda în cuvinte ce perioada cu încarcatura emotionala aproape de nesuportat. Sunt fericita sa te anunt ca am luat medie mare la examenul de bacalaureat, peste 9,50 si victoria aceasta mi-a redat încrederea în valoarea cunostintelor mele. Ca urmare, am intrat la Academia de Studii Economice la toate facultatile la care am dat examen de admitere, în numar de patru. Nu as fi reusit, probabil, sa trec peste aceste dificultati de ordin material si emotional, daca nu era mama mea care sa ma sustina consecvent în toate situatiile. Altruismul ei, daruirea de sine pâna la sacrificiu, si, crede-ma, nu exagerez deloc, m-a inspirat, m-a motivat si am învatat de la ea sa-mi stabilesc o ierarhie a obiectivelor mele.
Izbânzile la examene ma determina sa iau în considerare, în continuare, sfaturile mamei, îndrumarile pe care se straduieste sa mi le insufle fara ostentatie, ca sa ma pot încadra în societate, fara prea mari eforturi de adaptare.
Îti reamintesc adresa mea, ca sa te oblig astfel sa-mi scrii si poate ne întâlnim si noi vara aceasta, mai ales ca este prima mea vacanta relaxata: Cluj, str.Florilor, numarul 15.
Cu drag,
Mihai/ Mihaela

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redacteaza pe o pagina separata.

Subiectul al II- lea (30 de puncte)

Conditia femeii ilustrata într-un roman studiat:
* Otilia - “Enigma Otiliei” de George Calinescu
* Ela - “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi” de Camil Petrescu
* Maitreyi - “Maitreyi” de Mircea Eliade
* Mara - “Mara” de Ioan Slavici
* Vitoria Lipan - “Baltagul” de Mihail Sadoveanu

Rezolvare limba romana (varianta 17)

Subiectul I (40 de puncte)

1. Câmp lexical “umiditate”: moina, apa, umezeala, ud, noroi, stropi, ninge
2. Cratima leaga doua cuvinte ca sa micsoreze numarul de silabe, pastrând astfel masura versurilor. Alta functiune este de a marca înlocuirea vocalei initiale “î”, în cuvântul încet;
3. Cuvinte derivate de la “a fi”: fiinta, fire, a fiinta, a înfiinta, a desfiinta, a reînfiinta
4. Expresii/locutiuni cu “a sta”: a sta de vorba; a sta locului; a sta pe bara; a sta ca prostul; a sta la masa; a sta pe gânduri;
5. „Un clavir îngâna-ncet la un etaj” – imagine auditiva
„Stropii sar” – imagine vizuala
6. - Prezenta eului liric:
- verbele la persoana I singular– „stau”, „sa nu mai stiu”
- pronumele la persoana I singular –„mea”
7. Punctele de suspensie marcheaza o pauza mare în cursul vorbirii si îndeamna la meditatie;
Linia de pauza ofera o explicatie, o varianta de actiune prin versul “Un bec agonizeaza, exista, nu exista”, putând fi consideratie si ca o propozitie incidenta. În strofa a doua linia de pauza creeaza o atitudine afectiva a eului liric, o intonatie deosebita privind exprimarea starii de deprimare cauzata de iubire/iubita. Linia de pauza din ultima strofa urmeaza dupa o comparatie, completând imaginea deprimanta a orasului: “Umbra mea sta în noroi ca un trist bagaj - / Stropii sar,/ Ninge zoios”.
8. În strofa a doua a poeziei „Nocturna”, George Bacovia prezinta orasul ce „doarme ud în umezeala grea”, imagine construita printr-o personificare. Apa, ca în toate creatiile lirice bacoviene, este un element dezintegrator de materie ce provoaca eului liric stari de disperare si degradare psihica, fara solutie de iesire din impas: “si portile grele se-nchid”. În orasul amortit, atmosfera este apasatoare, insalubra de “umezeala grea” („Case de fier în case de zid/ si portile grele se-nchid”), iar iubita face parte din acest decor si împrumuta trasaturile lui degradate.
9. Titlul „Nocturna” este potrivit ales pentru continutul poeziei, sugerând în fiecare dintre strofe o trasatura specifica noptii: în prima strofa „un bec agonizeaza, exista, nu exista” stând sa se stinga; în a doua, orasul aproape amortit, inactiv „doarme ud în umezeala grea”, iar în ultima, “Umbra mea sta în noroi ca un trist bagaj-”.
10.Trasaturi simboliste:
*Principalele atitudini poetice sau stari sufletesti specifice simbolismului sunt tristetea, spleen-ul, oboseala psihica, disperarea, toate fiind sugerate prin simbolurile prezente în poezie: umezeala, glodul, agonia becului, piata trista, portile grele, trist bagaj etc.
*Actiunea apei ca element distrugator de materie, degradant, provocatoare de disperare, de isterie si disconfort sufletesc.
* Imaginea orasului de provincie ca spatiu închis, apasator si înabusitor, în care eul liric se simte claustrat, fara solutie de evadare, de eliberare: “si portile grele se-nchid”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ: “Când nu gasesti cuvântul, sa fii sigur ca gândul nu s-a limpezit înca.” (Nicolae Iorga, Cugetari)

Nicolae Iorga opineaza ca pâna în momentul în care nu ti se formeaza limpede, clar, ideea pe care vrei sa o exprimi, nu îti gasesti cele mai potrivite cuvinte cu usurinta. Dupa parerea mea, afirmatia este întemeiata, reflectarea gândirii devenind mai dificila în momentele în care nu ne gasim cuvintele pentru a exprima fluent si coerent ideea pe care vrei sa o transmiti.
În sustinerea acestei opinii, voi aduce câteva argumente si exemple edificatoare. În primul rând, doza de incertitudine asupra ideii ce urmeaza a fi expusa constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimarii.
Un al doilea argument în sprijinul afirmatiei de mai sus îl reprezinta necunoasterea unor termeni adecvati prin care sa dezvolti subiectul abordat, lipsa lecturii fiind evidenta, întrucât numai citind îti poti forma un vocabular bogat, în care sa gasesti imediat expresiile propice conturarii ideilor.
Pe de alta parte, câti oameni nu vorbesc încontinuu, având o locvacitate (vorbarie) obositoare, la care interlocutorul nu face fata, renunta sa se mai concentreze si nu întelege nimic. De altfel, în studiul “Betia de cuvinte”, subintitulat “Studiu de patologie literara”, Titu Maiorescu satirizeaza fraza supraîncarcata si, prin aceasta, confuza, numind boala ce care sufera flecarul “lipsa de idei”.
În concluzie, consider ca atunci când gândesti si ai într-adevar ceva de transmis interlocutorului, când gradul de cultura nu tinde catre zero, gasesti totdeauna cele mai potrivite cuvinte si poti impune respect si consideratie.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Evolutia relatiilor dintre doua personaje care apartin unui roman obiectiv studiat:
Felix si Otilia - “Enigma Otiliei” de George Calinescu
Mara si Persida - “Mara” de Ioan Slavici
(Gabriela Murea)

Rezolvare limba romana (varianta 18)

Subiectul I (40 de puncte)

1. Câmpul semantic al timpului: “ceas”, “veac”, “univers”, “nicicând”, târziul
2. Virgulele din prima strofa· marcheaza o enumeratie de substantive: “hotare, veac, tarâm”.
3. Sinonime: umblam = mergem, ne deplasam; cer = bolta; cumpanim = cântarim, chibzuim; nicicând = niciodata
4. Omonimia cuvântului cer: Ỉn urma avionului a ramas pe cer doar un nor de fum. Îi cer cartea astazi, la scoala.
5. Tema naturii; tema conditiei omului în lume/ motivul astrilor;
6. Prezenta eului liric: pronumele la persoana I plural:”noi”, “ne” si verbe la persoana I plural: ”umblam”, “suntem”, “pierdem”
7. Versul “Hotare, veac, tarâm s-au sters” reprezinta o enumeratie metaforica pentru trecerea ireversibila a timpului si nemarginirea spatiului.
8. Cuvintele “cer” si “pamânt” din strofa a II-a se afla în relatii de opozitie, sugerând elementele esentiale care compun Universul, un plan terestru si un plan cosmic: “tot ce sub noi era pamânt” […] “Un cer deasupra ne-a ramas”.
9. Penultima strofa a poeziei începe cu o metafora sugestiva pentru dorintele omului, fascinat de evenimente cosmice misterioase, cum este caderea stelelor, despre care mitologia populara spune ca se întâmpla ceva important celui care vede acest fenomen: “Vreo stea când cade din tarii,/ fara sa vrei, spre ea te tii”. De altfel, adresarea directa la persoana a II-a singular are nuanta sententioasa. Aspiratiile înalte ale omului îl determina sa faca eforturi deosebite ca sa prinda steaua stralucitoare, însa numai imaginea îti ramâne, imposibilitatea realizarii idealului da o nota elegiaca poeziei: “si poala-ti potrivesti, s-o prinzi,/ Lucirea numai i-o cuprinzi”. Rima este împerecheata, masura versurilor este de 8 silabe.
10. Expresivitatea se defineste prin împletirea modurilor si timpurilor verbale. Prezentul gnomic al verbelor exprima o actiune continua, permanentizarea starilor eului liric: “umblam”, “suntem”, “pierdem”, “mergem”, “cade” etc., îmbinat cu timpul trecut ,”era” si “a ramas”, care sugereaza absenta oricarei finalizari a starii de prabusire, de confuzie existentiala. Conjunctivul verbelor “sa vrei”, “s-o prinzi”, “sa nu ne-ajunga” exprima nazuinta de izbândi, însa totul ramâne la stadiul de dorinta, fara o certitudine a finalizarii.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Sibiu, 29.06.2007*** Î

Draga Rares,

Îti scriu aceste rânduri pentru a-ti povesti cele petrecute la festivitatea de împlinire a o suta de ani de la înfiintarea scolii noastre, Liceul Teoretic “Emil Cioran”, mândria Clujului.
Pregatirile au început cu doua saptamâni înainte, pentru a fi siguri ca totul va iesi perfect în acest moment unic pentru noi toti, elevi si profesori. Fiecare clasa si fiecare elev trebuia sa participe efectiv la sarbatoarea liceului, asa ca imaginatia si-a spus cuvântul, pe toti ne-a cuprins o frenezie fara margini. S-au organizat scenete ancorate în vremea de demult, de la începutul secolului al XX-lea, am imaginat costume, dialoguri si relatii comportamentale din epoca. Altii au cântat un repertoriu din vremea aceea, însa eu m-am implicat în organizarea festivitatii ca atare. Am conceput invitatiile pentru oficialitati si fosti absolventi si am ajutat la crearea discursului pe care trebuia sa-l tina seful de promotie din anul acesta, care este coleg de clasa cu mine.
În ziua cea mare totul era pregatit ca la carte. Ghirlandele de flori, baloanele si pancartele cu cele mai surprinzatoare texte de bun-venit au fost atractia principala pentru cei care ni s-au alaturat la aceasta “seculara” sarbatoare.
În final, s-au oferit coronite si diplome elevilor merituosi, iar medalia omagiala a fost înmânata invitatilor. Toti aveau în privire o încântare nemarginita si o bucurie greu de controlat.
Sa stii ca unul dintre absolventii liceului nostru, promotia 1981 este profesor de matematica la un liceu din Sibiu, dar nu la tine la scoala. Când ne vom întâlni am sa-ti arat diploma pe care am primit-o si de care sunt foarte mândru.

Cu drag,
Alexandru/ Alexandra
*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redacteaza pe o pagina separata.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Aspecte ale fantasticului într-o nuvela studiata:
* “Sarmanul Dionis” de Mihai Eminescu
* “La tiganci” de Mircea Eliade
(Roxana Nadasanu)

Rezolvare limba romana (varianta 19)

Subiectul I (40 de puncte)

1. Antonime: crispate = destinse, relaxate; stralucit = tern, opac; înfasoara = desfasoara, desface; îmbelsugat = saracacios, sterp;
2.Virgula din primul vers marcheaza stilistic o enumeratie. Cea de-a doua virgula este o respiratie în interiorul versului si o licenta poetica, întrucât desparte subiectul multiplu de predicat. Cele doua puncte atrag atentia asupra explicatiei sub forma descrierii prin imagini vizuale. Virgula din finalul celui de-al treilea vers desparte regenta de subordonata si marcheaza un accent ideatic de natura concesiva. Punctele de suspensie din finalul strofei sugereaza o stare meditativa, o permanentizare a ideii în viziunea eului liric.
3. Sens conotativ: În neguri de trecut, stefan cel Mare traieste prin faptele de vitejie.
Ma coplesesc nouri de melancolie.
4. Schimbarea categoriei gramaticale: “De-un stralucit albastru viziunea lui e plina”
5. Imagini artistice ale copacului: “mii de crengi crispate”, “casca lui de frunze”, “rod îmbelsugat”
6. Figura de stil: Personificarea copacului, caruia i se atribuie trasaturi umane: “hipnotizat”, “ar vrea/ Sa sfarame”, “sa bea”
7. Lirism obiectiv: Pronumele si verbele la persoana a III-a singular: “ar vrea “, “sa bea”, “nu-i goneste”,”lui”, “îl înfasoara”.
8. Poezia “Copacul” de Ion Barbu este un sonet, poezie cu forma fixa în care ultimele doua strofe sunt tertete. Secventa lirica începe cu o conjunctie adversativa, care asaza în relatii de opozitie ipostaza anterioara a copacului cu aceea din finalul poeziei. Toamna, definita prin epitetul augmentativ în inversiune “augusta toamna”, înfasoara copacul în culorile apusului de soare, iar copacul se pleaca recunoscator sub greutatea roadelor, ocrotite de “casca lui de frunze”. Echilibrul universal este asigurat de legile nescrise ale existentei, epitetul în inversiune “obsteasca armonie” asigurând lumii împacarea cu sine si gratitudinea pentru “rod îmbelsugat: “În toamna lui, copacul se-nclina catre glie”.
9. Titlul format din substantivul comun, articulat “Copacul” metaforizeaza poetul, artistul, omul creator de frumos, care, asemenea copacului, rezista tuturor vicisitudinilor vremii si reuseste sa aiba “rod îmbelsugat”. Poezia reda, prin imaginarul artistic specific barbilian, soarta oarecum blestemata a artistului care, aflat în toamna vietii, a creat roade bogate, acestea putând fi opera artistica.
10. Descrierea - ca mod de expunere în creatiile lirice:
* imagini artistice: vizuale (”Sub casca lui de frunze un rod îmbelsugat”);
* figuri de stil: personificarea (vezi pct.6), epitete în inversiune: “limpedea lumina”, “umeda perdea”, “obsteasca armonie”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: “La toate popoarele civilizate viata de familie este baza ordinii sociale si de stat.” (Valeriu Braniste)

Sunt perfect de acord cu afirmatia lui Valeriu Braniste, aceea ca “La toate popoarele civilizate viata de familie este baza ordinii sociale si de stat”.
Ca prim argument, mentionez faptul ca educatia primara a copilului este facuta de parintii acestuia, care trebuie sa imprime în mentalitatea micutului normele de conduita valabile în societate si sa îi insufle conceptia de bun cetatean. Daca acestea nu sunt înfaptuite pâna la o anumita vârsta, de regula pâna la 7 ani, copilul nu va mai recepta cu usurinta faptele si atitudinile din jur si va avea o gândire confuza sau saraca.
În al doilea rând, este cunoscut si demonstrat stiintific faptul ca majoritatea infractorilor si a delincventilor juvenili provin din familii dezbinate sau cu grave probleme comportamentale, cum ar fi consumul abuziv de alcool si de substante ilegale (droguri), violenta fizica si verbala, boli psihice etc. De aceea, statul încearca sa îndeparteze copii abuzati din caminul lor si sa îi plaseze în grija unor asistenti maternali sau chiar sa fie propusi spre adoptie, daca parintii lor decad din drepturi. Aceste masuri sunt considerate sanse reale pentru micutii napastuiti sa se integreze în societate si sa fie tinuti departe de ilegalitati.
În concluzie, viata de familie armonioasa ofera societatii cetateni cu simt civic si comportament social adecvat.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Evolutia unui personaj de inspiratie istorica, prin referire la o opera epica sau dramatica:
* Alexandru Lapusneanul” - nuvela istorica “Alexandru Lapusneanul” de Costache Negruzzi
* Razvan - drama istorica romantica “Razvan si Vidra” de Bogdan Petriceicu Hasdeu
(Alina Neacsu)

Rezolvare limba romana (varianta 20)

Subiectul I (40 de puncte)

1. Sinonime: posomorâta = trista; întocmire = înfaptuire, alcatuire; renuntare = abandon; necuprinsa = nemarginita, imensa
2. Liniile de pauza din primul vers al ultimei strofe marcheaza o metafora explicativa pentru imaginea apei, prin apozitia
“-serpuitoare forma vesnic vie -”.
3. Câmpul semantic al naturii: câmpie, stânci, mari, apa;
4. Meteorologii anunta o vreme calda, cu putine precipitatii.
Vremea rochiilor cu crinolina a trecut de mult.
5. Imagini artistice dinamice: imaginea muntilor:”un brat semet au repezit spre fire”; imaginea apei: “suvoiul apei neîncapatoare/-serpuitoare forma vesnic vie-”
6.Versul ”Un brat semet au repezit spre tine” reprezinta o imagine vizuala ce simbolizeaza importanta pe care acestia o au în natura, nasterea geologica fiind “un spasm încremenit” cu trainicie eterna “de granit”.
7. Figura de stil: inversiuneametaforica “vasta stralucire” accentueaza imensitatea sralucirii naturii si asigura realizarea rimei îmbratisate a poeziei.
8. Apartinând etapei parnasiene a creatiei lui Ion Barbu, poezia „Muntii” are o structura fixa, specifica sonetului, în care eul liric transfigureaza prin intermediul imaginarului poetic viziunea sa despre natura impunatoare. Se manifesta aici lirismul obiectiv, prin care se construieste un joc al formei si al imaginii: forma muntilor care se înalta semeti si repeziti, imaginile stâncilor si ale apei care îsi fac loc printre stâncile muntilor si serpuiesc prin câmpii pentru a ajunge la punctul de varsare “catre mari odihnitoare”.
9. Trasaturi ale descrierii:
- figuri de stil: personificari (”dorul lor nebiruit/ Îl logodi cu vasta stralucire”)
- imagini vizuale: “suvoiul apei neîncapatoare”.
10. sugestia este data de bogatia procedeelor artistice: imaginile vizuale (”suvoiul apei neîncapatoare”) si de figurile de stil: epitete (”brat semet”,”serpuitoarea forma”, “mari odihnitoare”)

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

29.06.2007 (localitatea nu este specificata în cerinta) ***

Dragii mei bunici,

Încep prin a va multumi pentru cadoul trimis care îmi este de foarte mare folos. Nici nu ma asteptam sa primesc atâtea cadouri. Îmi pare foarte rau ca nu ati putut sa fiti cu mine într-o zi atât de importanta , însa am înteles ca o sa ne vedem cât de curând.
Am avut parte de cea mai frumoasa aniversare. Pe lânga felicitarile, cadourile si urarile din partea celor dragi, am avut parte si de o incredibila surpriza din partea colegilor, care mi-au pregatit o petrecere-surpriza.
Totul a inceput cu un telefon misterios de la o colega, prin care ma ruga sa merg pâna la ea, sub pretextul ca a lipsit de la scoala si are nevoie de caietele mele, însa când am ajuns la scara blocului, am vazut ca era intuneric peste tot. Acest fapt mi-a trezit mici banuieli ca se întâmpla ceva neobisnuit. Ezitând, m-am îndreptat spre usa ei, am batut încet când, deodata, usa se s-a deschis brusc si o explozie de artificii a luminat un tort enorm, iar treizeci de copii au început sa câte „La multi ani”. Petrecerea a durat pâna dimineata pentru ca atmosfera a fost prietenoasa si vesela.
Abia astept sa va vad si sa va povestesc si celelalte intâmplari incredibile ce au avut loc în ultima perioada, de când nu ne-am întâlnit.
Cu dragoste,
nepotul/nepoata voastra iubitoare,
Tudor/ Teodora
*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redacteaza pe o pagina separata.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Tema familiei într-un roman de pâna la al Doilea Razboi Mondial:
* “Enigma Otiliei” de George Calinescu
* “Mara” de Ioan Slavici
* “Ion” de Liviu Rebreanu
(stefania Nicolau)

Rezolvare varianta 21 Limba Romana

Subiectul I (40 de puncte)
(Tudor Arghezi - “Poetului necunoscut”)

1.Sinonime: bezna = întuneric; taine = secrete; desertaciune = zadarnicie, nimicnicie; scânteiere = lumina
2. Semnele de punctuatie din ultima strofa:
- prima virgula coordoneaza adversativ doua propozitii;
- a doua virgula marcheaza coordonarea disjunctiva, a doua propozitie, eliptica de predicat, începând cu “sau”;
- punctul marcheaza încheierea frazei (enuntului)
3. Omonimia cuvântului “cer”: *Un cer albastru-vinetiu se întrevede printre nori. *As vrea sa-i cer mamei un cadou mai special.
4. Rima împerecheata, masura de 13-14 silabe
5. Utilizarea persoanei a II-a pronominale si verbale: Verbele si pronumele la persoana a II a atesta adresarea directa a eului liric catre poetul necunoscut, catre poetul-simbol al artistului, definind lirismul subiectiv.
6. Motivul visului, tema conditiei poetului/artistului în lume
7. Semnificatia unei figuri de stil din prima strofa: Metafora “altarului visat” ilustreaza aspiratia oricarui poet de a realiza o opera unica, ideala prin valoare artistica, prezenta substantivului “altar” conferind creatiei valente sacre.
8. Comentarea ultimei strofe: Poezia „Poetului necunoscut” este o arta poetica a lui Tudor Arghezi, prin care se evidentiaza atotputernicia cuvântului în Univers. În conceptia lirica a poetului, cuvântul este omnipotent si încarcat cu forta creatoare pentru revigorare spirituala:„ai sa umbli prin suflete-n cuvinte”. Prin metafora blestemului -„s-asculti de el (blestemul)”-, eul liric sugereaza ideea ca patima creatiei este înradacinata în fiinta poetului, fiind atras structural si în mod decisiv de puterea cuvântului care „leaga si dezleaga” orice. Harul artistic are origini divine, este statornicit “din veac în veac” în inima poetului si constituie pentru el viata însasi. Prin lirismul subiectiv, reprezentat de adresarea directa (pronume la persoana a II a ) autorul da poeziei un ton sententios, dar si prevenitor despre conditia artistului în lume. Prozodia se înscrie în modernism: versurile sunt inegale, masura este variabila, iar rima împerecheata.
9. Titlul „Poetului necunoscut” certifica faptul ca aceasta creatie lirica este o arta poetica, fiind totodata o adresare directa catre oricare împatimit al scrisului, sugerat de epitetul “necunoscut”. Titlul are si nuanta sententioasa, eul liric da sfaturi unui interlocutor imaginar, care ar putea fi propriul eu creator, propria neliniste provocata de atotputernicia Cuvântului.
10. Expresivitatea poeziei este data de folosirea verbelor la conjunctiv si viitor, care exprima patima creatiei si o proiecteaza într-un timp nedefinit, neidentificat, permanentizând-o, iar imperativul „sa n-ai desertaciune”, la forma negativa, da poeziei un ton familiar, stabilind o legatura intima între generatii de poeti, prin conditia comuna pe care o au artistii în Univers.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: „Munca este legea lumii moderne, care nu are loc pentru lenesi”(Mihai Eminescu, “Opera politica”)

Afirmatia „Munca este legea lumii moderne, care nu are loc pentru lenesi” are valabilitate si în societatea de astazi, în sprijinul acestei opinii aduc urmatoarele argumente:
În primul rând, în orice anunt de angajare se specifica faptul ca de la viitorul angajat se cere neaparat „dorinta de munca”. Cei care nu au chef sa trudeasca nu sunt nici macar invitati la interviu.
Un alt argument adus în favoarea acestei afirmatii este faptul ca cei mai saraci oameni sunt cei lenesi, cei carora nu le place munca si nu pot pastra niciun serviciu, oricât de putin solicitante ar fi îndatoririle lui ca angajat.
În ultima instanta, evidentiez ideea ca, într-o lume atât de modernizata , tehnologizata, unde robotii iau locul oamenilor în fabrici, uzine etc, omul trebuie sa învete sa-si schimbe orizontul, sa învete noi îndeletniciri pentru a putea sa-si gaseasca un alt loc de munca, or, cei lenesi nu au nicio sansa de a trai decent, de a-si întretine familia. Cei mai multi dau vina pe nesansa, dar “norocul si-l face omul” prin stradanie, inventivitate si dorinta de progres.
Având în vedere cele afirmate mai sus, nu pot concluziona decât ca Eminescu a exprimat una dintre cele mai profunde observatii privind societatea din orice timp si anume ca „Munca este legea lumii moderne, care nu are loc pentru cei lenesi”, afirmatie demonstrata prin argumentele expuse.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Modalitatile de constructie a unui personaj dramatic, prin referire la un text studiat:

* Razvan - drama “Razvan si Vidra” de Bogdan Petriceicu-Hasdeu
* Zaharia Trahanache - comedia “O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale
* Nae Catavencu - comedia “O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale
* Agamemnon Dandanache - comedia “O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale
*Jupân Dumitrache - comedia “O noapte furtunoasa ” de I.L.Caragiale
*Gelu Ruscanu - drama “Jocul ielelor” de Camil Petrescu
*Iona - drama “Iona” de Marin Sorescu
(Daniela Sorina Pandelea)

Rezolvare varianta 22 Limba Romana

Subiectul I (40 de puncte)
(Tudor Arghezi - “Despartire”)

1. Antonime: sonora = tacuta; veche = noua; plecarea = sosirea; jalea = bucuria, veselia
2. Cratima leaga doua cuvinte, cu scopul de a se rosti doua silabe în loc de trei, pastrând astfel masura si ritmul versului
3. Expresii/locutiuni cu substantivul “casa”: casa de piatra; om de casa; a face casa buna cu cineva; casa de cultura;
4. Câmp semantic: ora, secunda, cadran, limbile, ceasul, vremea, ornic
5. Imagini vizuale cromatice: “gara cenusie”; “cade-n geam zapada”; “palidul cadran”
6. Tema iubirii; tema timpului; motivul despartirii
7. Lirismul subiectiv este motivat de prezenta marcilor lexico-gramaticale care confirma prezenta eului liric în poezie: verbe si pronume la persoana I : “am plecat”, “am auzit”, “ne”, “noastra”; adresarea directa prin pronume si verbe la persoana a II-a singular: “tale”, “ai simtit”, “ai împacat”, “visezi”, “ai stat”, “tu”.
8. Figura de stil: “noiembre prelunga si sonora” - epitet dublu - simbolizeaza eternizarea starii de melancolie a celor doi îndragostiti (”amândoi”) pentru trecerea timpului si neputinta împlinirii iubirii,
9. Ultima strofa a poeziei începe cu o interogatie retorica, prin care eul liric sugereaza trecerea timpului, care ar fi putu vindeca suferinta iubirii sau ar fi putut-o amplifica. Urmatoarele trei versuri se constituie într-o ampla interogatie retorica si adresarea directa prin verbe si pronume la persoana a II-a: “visezi”, “ta”, “tu”, “ai stat”, “s-asculti”. Eul liric imagineaza starea de neliniste a iubitei care sufera pentru dragostea pierduta, la care ea viseaza în ceasul înserarii. Imaginea vizuala “cade-n geam zapada” si imaginea auditiva “bataia s-asculti” amplifica starea de sugereaza “raceala” interioara si bataile inimii care tânjeste dupa iubire.
10. Titlul este exprimat printr-un substantiv nearticulat “Despartire”, prin care Arghezi sugereaza starea de nefericire, de deprimare manifestata în orice situatie a unui cuplu care se destrama. Semantica acestui cuvânt sugereaza si intervalul de timp când doi îndragostiti stau despartiti, sens justificat prin bogatia câmpului semantic al “timpului”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Timisoara, 29.06.2007***

Draga Alin,

Ma bucur nespus ca mi-am facut putin timp pentru a-ti scrie câteva rânduri, sa-ti povestesc ce-am mai facut în ultimul timp. Dupa cum stii si tu pe propria piele, este un an greu în care trebuie sa facem eforturi foarte mari pentru un viitor mai sigur, însa totdeauna se impune si putina recreere, ca altfel cedezi nervos. Relaxarea mea a constat în participarea la festivitatea organizata cu prilejul centenarului liceului nostru. A fost un eveniment spectaculos, prin care s-a evidentiat atât spiritul national al românilor, cât si spiritul european pe care încercam sa-l adoptam cu brio.
Cu siguranta, ai fi fost încântat sa participi la o astfel de manifestare, unde atmosfera plina de culoare, cântec si voie buna ne-a emotionat atât de mult, încât am uitat si de examenele ce se întrevad din ce în ce mai aproape. Colegii mei au organizat un concurs de cultura generala, cu întrebari distincte despre istoria liceului, la care raspunsurile spontane si pline de vitalitate au stârnit ropote de aplauze.
Sarbatorirea liceului a capatat perenitate prin participarea numeroasa si prin implicarea emotionala a tuturor invitatilor. Poate ca am fost cam patetica, însa, crede-ma, ca si tu ai fi ramas impresionat de maretia festivitatii.
Abia astept sa ne relaxam dupa examene si sa mergem într-o excursie la munte, ca în alte vacante.

Te îmbratisez cu drag,
Sorin/Sorina

(Textul cerintei contine o cacofonie stridenta: “timpul acordat”)
*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redacteaza pe o pagina separata.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Problematica iubirii, ilustrata într-un roman subiectiv studiat:

* “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi” - de Camil Petrescu
* “Maitreyi” de Mircea Eliade
* “Nunta în cer” de Mircea Eliade

(Adriana Aioanei si Alexandra Radu)

Rezolvare varianta 23 Limba Romana

Subiectul I (40 de puncte)
(Tudor Arghezi, “Heruvim bolnav”)

1. Expresii/locutiuni: e strigator la cer; diferenta ca de la cer la pamânt; a ajunge în cer; a face gaura-n cer; e picat din cer; nedreptate strigatoare la cer;
2. Prin eliminarea ultimei virgule din versul “Namoluri fierte, grele, de asfalt”, ar rezulta ca substantivul “de asfalt”, prin schimbarea functiei sintactice din atribut în complement, ar restrânge enumeratia la doi termeni în loc de trei, apoi s-ar modifica si sensul comunicarii, întelegându-se ca namolurile ar contine asfalt.
3. Sens conotativ: *Discursul despre pericolul de a consuma droguri n-a dat roade. *Bunicii mei au casa în capul satului.
4. Câmp semantic “înger”: “fericirile”, “cerul”, “Taria”
5. Adverbul “mai” este folosit în versul “îngerul meu îsi mai aduce-aminte” pentru a exprima ideea ca îngerul pastreaza amintirea timp îndelungat.
6. Tema sacrului; motivul îngerului
7. Comparatia “Cerul la gust i-ajunge ca un blid/ Cu laptele amar si agurid” sugereaza ideea ca relatia omului cu Divinitatea s-a degradat, existând pericolul desacralizarii lumii.
mariana
8. Ultimele doua versuri. Conjunctia “caci”, cu sens concluziv si explicativ, sugereaza o consecinta cutremuratoare a întregii idei poetice, aceea a pericolului desacralizarii lumii. În contact cu oamenii, îngerul se molipseste de relele acestora si nu-si mai gaseste locul în cer (“oriunde capul cauta sa-si puie/ Locu-i spinos si iarba face cuie”). Bolnav de monotonie si de tare umane, îngerul devine total dezinteresat de viata si de culoare (“ Livada, câmpul si-au pierdut si floarea/ si roadele si frunza si culoarea”), chinuit de “buba pamânteasca” aparuta pe “trupu-i alb” ca simptom amenintator pentru desacralizarea omenirii.
9. Titlul “Heruvim bolnav” sugereaza pericolul care pândeste omenirea si anume acela de a-si pierde spiritualitatea, întrucât heruvimul este îngerul asezat de Divinitate sa vegheze cararea ce duce la pomul vietii. Asadar, daca heruvimul care ocroteste omenirea de pacate s-a contaminat de “boala”, el devine neputincios în fata relelor care “încoltesc” si sunt pe cale sa evolueze în lume.
10. Trasaturi moderniste:
- intelectualizarea poeziei – viziunea filozofica a raportului spiritual dintre om si Divinitate (demitizare)
- limbajul artistic original: estetica urâtului realizat prin relatii de opozitie - “Livada, câmpul […]floarea” în opozitie cu “Apele negre […] Namoluri fierte, grele”; “trupu-i alb” în opozitie cu “o buna pamânteasca”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: “O familie trebuie sa fie unita si solidara, caci altfel nenorocul bate la usa” (Thomas Mann, “Casa Buddenbrook”)

Sunt întru totul de acord si sustin cu tarie afirmatia lui Thomas Mann, aceea ca “ O familie trebuie sa fie unita si solidara, caci altfel nenorocul bate la usa.”
În primul rând, consider ca întelegerea, comunicarea si bunavointa sunt trei lucruri esentiale pentru a te putea integra în societate, atât ca individ, cât si ca grup. Se stie deja ca “unirea a facut puterea” unui colectiv, a unei familii si, prin contrast, dezbinarea a dus la destramarea sigura a acestora. Daca membrii unei familii au interese divergente, se suspecteaza reciproc si nu exista o relatie afectiva între ei, dezbinarea este iminenta, destinul fiecaruia evoluând spre esec. Scriitori importanti au ilustrat în operele lor acest aspect social, ca,de pilda, George Calinescu în romanul “Enigma Otiliei”. Relatiile degradate evidente în cadrul familiei Tulea, în care mama exercita o autoritate nefasta asupra dezvoltarii personalitatii copiilor, iar tatal este complet indiferent fata de cresterea lor, ori relatiile dintre fratii Aglae Tulea-Costache Giurgiuveanu care se urasc din motive meschine, argumenteaza cu persuasiune afirmatia de mai sus.
În alta ordine de idei, familia îti poate da o forta interioara, o încredere în sine extrem de benefica prin faptul ca, daca simti sprijinul neconditionat al celor apropiati, solidaritatea lor iubitoare, poti învinge în viata toate obstacolele.
În concluzie, o familie “unita si solidara” poate asigura fiecaruia dintre membrii sai, un echilibru sufletesc si o siguranta în fortele proprii, care nu poate aduce decât fericire si izbânzi în viata.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Personajele dintr-un basm cult studiat:
* “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga
*”Fat-Frumos din lacrima” de Mihai Eminescu
(Mircea Popa)

Rezolvare varianta 24 Limba Romana

Subiectul I (40 de puncte)
(Tudor Arghezi, “Toamna de suflet”)

1. Antonime: larg # strâmte; zilele # noptii; ieri#azi; rasuna # tacute/mute
2. Cratima ajuta la pastrarea masurii si a ritmului, legând doua cuvinte si formând o singura silaba; totodata creeaza muzicalitate la nivelul versului.
Semnul exclamarii evidentiaza dorinta eului liric, aceea ca „macar un glas de goarna” sa rasune în lume.
3. Scopul: „ca sa cânte”
4. Rolul stilistic al conjunctiei „de” în cadrul celei de-a doua strofe este de a evidentia, a sublinia dorinta eului liric pentru viata, pentru manifestarea acesteia , întrucât „de”, cu valoare de „daca”, intra în constructii verbale aflate la modul conditional optativ: „de-ar rasuna”, „de s-ar clati”, verbe ce exprima o dorinta”.
5. Masura versurilor este de 13-14 silabe, iar rima încrucisata.
6. Tema: conditia de muritor omului în lume; Tema: Timpul efemer; Motivul noptii, al înserarii
7. Metafora “cripta noptii” ca si comparatia personificatoare “Zilele albe” […]/ Ca niste barci tacute” simbolizeaza conditia de muritor a omului, faptul ca timpul se scurge ireversibil, sugerând iminenta mortii.
8. Ultima strofa a poeziei debuteaza cu verbul la conditional optativ precedat de prepozitie, „de-as fi”, care exprima dorinta eului liric de a trai în eternitate: „De-as fi un stei de pesteri, cioplit cu dalta-n lung”. Metafora, „cioplit cu dalta-n lung”, semnifica totalitatea încercarilor la care a fost supus sinele poetic, situatii ce i-au modelat/ erodat întreaga fiinta – trup si suflet, poetul autoincluzându-se, astfel, în lumea muritorilor. Metafora „stei de stânca” poate sugera neclintirea si taria artistului, dar si forta creatiei sale, singura pe care a slujit-o cu credinta si care poate fi o treapta spre eternizare: “Cu templu în spinare, carui slujesc de treapta”.
9. Titlul acestei poezii, „Toamna de suflet” scrisa de Tudor Arghezi, este o metafora care simbolizeaza amaraciunea, mâhnirea ce pune stapânire pe sufletul eului liric, aflat în toamna existentei. Tonul elegiac sugereaza ideea timpului ce se scurge ireversibil si implacabil pentru om, pe masura ce „zilele albe […] au început sa plece,/ Ca niste barci tacute”. Seara si întunericul cuprind întreaga fire: „În sirul vietii noastre întreg, se face seara”, imagine ce sugereaza apropierea mortii. Eul liric încearca sa se mai agate de ultima sa speranta, suportul religios, dar este dezolat când realizeaza ca „straja de sus si-a luat ragaz”. Refugiul spiritual ramâne poezia, ca templu maret al propriei creatii artistice.
10. Lirismul subiectiv se realizeaza prin prezenta marcilor lexico-gramaticale ale eului poetic: verbe la persoana I singular „as fi”, „as sta”, “s-astept”, „sa ajung”, „slujesc”. Singurul pronume la persoana I este la numarul plural, “noastre” sugereaza faptul ca eul liric se autoinclude în omenire, prin acelasi destin de muritor.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Cluj-Napoca
29.06.2007

Draga Alexandru,

Iata ca am ajuns la sfârsitul liceului, în perioada examenelor. N-as fi crezut ca timpul trece atât de repede… Dar încerc sa nu ma stresez prea mult, ci sa-mi mentin echilibrul. si sa vezi la ce am recurs ca sa ma relaxez:
În perioada 20-25 iunie a.c., am fost în statiunea Baisoara, la Serbarile muntelui, eveniment organizat anual în cinstea mediului alpin. Peisajul este de o splendoare ce nu poate fi descrisa în cuvinte. Am plecat mai multi colegi din liceu si aceasta deplasare la înaltimi de peste 2000 de metri ne-a purificat la minte si la trup. Daca ai sti câta exuberanta ne inoculeaza muntele, câta energie oxigeneaza creierul, ai veni si tu aici în fiecare saptamâna, mai ales ca vietuiesti la Calarasi, adica la câmpie. A avut dreptate cine a zis ca tineretea se gaseste la munte – aer curat, verdeata, liniste…
Revenind la eveniment, cel mai mult mi-au placut concursurile, ca s-au organizat multe concursuri, incendiare as putea spune, pentru noi, tinerii, si s-au acordat o multime de premii. Din pacate, nu am reusit sa câstig nimic, dar am facut cunostinta cu baieti si fete de vârsta noastra, care învata în Baisoara, dar, din pacate, si ei sunt prinsi cu pregatirea pentru bacalaureat si admiterea la facultate.
Oricum, o astfel de activitate te scoate din monotonie si pe mine m-a facut sa uit pentru o zi g rija examenelor. stiu ca nu ai fi avut posibilitatea sa vii, dar sper ca anul viitor sa ma vizitezi si sa mergem împreuna la Serbarile muntelui.
Pâna atunci, revin cu picioarele pe pamânt si îti urez succes la examene!

Cu drag,
Andrei/Andreea
(Textul cerintei contine o cacofonie stridenta: “timpul acestor manifestari”)

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redacteaza pe o pagina separata.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Problematica iubirii, ilustrata într-un roman obiectiv studiat:

* “Enigma Otiliei” de George Calinescu
* “Ion” de Liviu Rebreanu

(Sabina Radulescu)

Rezolvare varianta 25 Limba Romana

Subiectul I (40 de puncte)
(Nichita Stanescu, “Sarutul”)

1. Sinonime: se-adumbrea = se întuneca; mat = opac; clinchet = sunet de zurgalai, de clopotel; stins = estompat, sters
2. Virgula marcheaza o enumeratie, iar punctele de suspensie sugereaza continuarea enumerarii, în fantezia cititorului/poetului: “pe statui, pe cabluri, peste iarba…”
3. Expresii/locutiuni cu “aer”: o gura de aer; a-si da aere; aer cald; a fi în aer; în aer liber; a pluti ceva în aer;
4. Timpurile verbale sunt imperfect si perfect compus, ceea ce exprima o actiune trecuta de curând, dar nefinalizata, ci prelungita, perpetuata într-o continua emotie cauzata de iubirea ardenta a îndragostitilor: “adumbrea”, “ne sarutam”, “ne-nfasura”, “nu ne-a lovit”.
5. Imagini auditive: “clinchet stins”, “bate-n arbori ora”
6. Tema iubirii; motivul sarutului
7. Figura de stil:”clinchet stins” metafora si imagine auditiva care sugereaza emotia puternica pe care o simte îndragostitul, la atingerea delicata a umarului, bataile inimii amplificând fiorul launtric al eului liric.
8. Titlul, reprezentat printr-un substantiv articulat, “Sarutul”, defineste sentimentul de iubire tinereasca si unicitatea experientei pe care eul liric o traieste, probabil, pentru prima oara în viata. Chiar din prima strofa, îndragostitul exprima bucuria sarutului în public, “în piete si în scuaruri”, desi cei doi îndragostiti se simt singuri pe lume: “un aer mat ne-nfasura, si nimeni nu ne-a lovit vreodata cu privirea”. Finalul poeziei marcheaza începutul iubirii intense, fericirea pâna la cer da sentimentului valente înaltatoare: “Luceau intens, presate de un cer/ pe care-l începea iubirea noastra”.
9. Trasaturi neomoderniste:
- configuratia iubirii într-un lirism pur, în care emotia este reala, asumata de eul liric;
- limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: “steaua neagra a parului tau scurt” - metafora
- ingambamentul - continuarea ideii din versurile anterioara, fara a se marca versurile prin majuscula (”scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite”- “Dictionar de stiinte ale limbii”, Ed.Nemira)
10. Ultima strofa începe prin conjunctia copulativa “si”, care nu are aceasta functiune, ci continua emotia sentimentului de iubire, care ajunge la fericire si extaz. Martorii îndragostitilor, pasarile, sunt un simbol al zborului, al simtamântului înaltator care atinge cerul, ca punct de plecare al iubirii: “un cer […] pe care-l începea iubirea noastra”. Enumeratia “pe banci/ si pe statui, pe cabluri, peste iarba” compune cadrul neomodernist al iubirii, în poezia anilor ‘60. Imperfectul verbelor “se coborau”, “luceau”, “începea” ilustreaza expresivitatea strofei, sugerând continuitatea sentimentului de dragoste.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)
Text argumentativ: “Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului.” (Nicolae Iorga, “Cugetari”)

Sunt de acord cu afirmatia lui Nicolae Iorga, “Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului”, ambele valente ale prieteniei fiind la fel de riscante
Un prim argument ar fi ca prietenia cu dusmanul este periculoasa, întrucât el poate afla o multime de intimitati, de fapte sau atitudini personale, care ar constitui adevarate “îndrumari” pentru îndeplinirea scopului sau de a-ti face rau, atunci când se iveste ocazia.
Dusmania prietenului este chiar mai primejdioasa, deoarece el îti cunoaste cel mai bine slabiciunile, punctele vulnerabile, secretele si este, de asemenea, ultima persoana de la care te-ai astepta sa te loveasca, de unde rezulta ca el te poate doborî cel mai usor.
În ambele cazuri, relatia presupune ipocrizie: dusmanul se preface ca-ti este prieten si te distruge dupa ce îti afla slabiciunile, iar prietenul devenit dusman simuleaza sinceritatea pentru a-ti “adormi” banuielile. Putem lua un exemplu din literatura, pe Ion, care se împrieteneste cu George Bulbuc doar pentru a ajunge la Florica, ceea ce duce la un destin nefericit pentru amândoi.
În concluzie, ratiunea trebuie sa domine orice relatie, fie de dusmanie, fie de prietenie, ca sa poti discerne adevarul despre fiecare dintre cei ce vor sa para apropiati. În viata, sa nu uiti nicicând proverbul popular:“Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur”.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Particularitatile de realizare a unui personaj comic dintr-o opera literara studiata:
* Zaharia Trahanache - comedia “O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale
* Nae Catavencu - comedia “O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale
* Zoe Trahanache - comedia “O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale
* Agamemnon Dandanache - comedia “O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale
*Jupân Dumitrache - comedia “O noapte furtunoasa ” de I.L.Caragiale
* Rica Venturiano - comedia “O noapte furtunoasa ” de I.L.Caragiale
(stefan Robu)

VARIANTA 26

Subiectul I (40 de puncte)

(Nichita Stanescu, "Cu coltul inimii")

1. Sinonime: miraj = iluzie, închipuire, nalucire; întregi = completi, integrali,

2. Punctul, ca semn de ortografie, se foloseste dupa majoritatea abrevierilor, dupa cele care pastreaza una sau mai multe litere din partea initiala a cuvântului. (DOOM-2): Scrisoarea Bancii era datata 23 ian. a.c. si ma anunta ca sunt restanta cu plata ratelor.

Virgula, ca semn de ortografie, se foloseste în interiorul locutiunilor adverbiale, între interjectii identice, între cuvinte care se repeta. (DOOM-2): Cu chiu, cu vai mi-a înapoiat volumul pe care i-l împrumutasem anul trecut. Pupaza si-a anuntat zgomotos prezenta: cioc, cioc, cioc. Speram ca doar, doar îl voi îndupleca.

3. Expresii/ locutiuni cu "a intra": a intra la apa, a intra în vorba cu cineva; a intra în bucluc; a intra în vigoare; a intra în joc; a intra în voie cuiva; a intra la facultate;

4.Polisemia cuvântului "perdea": Fata s-a ascuns repede dupa perdea, dar tot am zarit-o. În ultima vreme, bancurile fara perdea au luat amploare. O perdea de fum acoperea peisajul.

5. Figuri de stil: "coltul inimii noastre" - metafora; "albe spume" - epitet în inversiune; "marii [...] albastre" - epitet cromatic;

6. Marcile lexico-gramaticale care atesta prezenta eului liric si, deci, existenta în text a lirismului subiectiv (reflexiv) sunt verbele si pronumele la persoana I plural: "suntem", "noastre" si interjectia cu valoare afectiva, "O".

7. Tema: misiunea artistului în lume; motive: cuvântul, ochiul;

8. Enumeratia “suntem aici/ în viata întregi si în lucrare” are rolul de a eterniza prezenta românilor pe aceste meleaguri, care sunt nemuritori prin ceea ce înfaptuiesc mereu, idee ilustrata prin verbul la persoana I plural "suntem" si substantivul "în viata".

9. Caracteristici ale neomodernismului:

- limbajul artistic se distinge prin ambiguitatea expresiei: "cuvinte scrise cu coltul inimii noastre" - metafora

- ingambamentul - continuarea ideii din versurile anterioare, fara a se marca fiecare vers prin majuscula ("scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite"- "Dictionar de stiinte ale limbii", Ed.Nemira)

10. Ultima strofa a poeziei începe cu o conjunctie adversativa "Însa", care accentueaza valoarea spirituala a românilor. Enumeratia compune ideea ca existam dintotdeauna si mereu pe aceste meleaguri, într-o unitate nationala si un devotament patriotic ce definesc specificul acestui popor: "Însa pentru cei ce suntem aici/ în viata, întregi si în lucrare". Forta cuvântului, care în conceptia lui Nichita Stanescu are materialitate, este taios, are "lama de brici", dar si tandru si miraculos: "intrând în miracol, cu tandra mirare". Verbul "suntem" la prezentul gnomic si gerunziul "intrând" constituie expresia certa a continuitatii românilor în patria lor.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Continuarea unui dialog pe tema prieteniei

["- Alexandre, spune-mi, te rog, ce parere ai despre alegerea prietenilor? Trebuie sa-mi aleg prieteni dintre batrâni sau dintre cei tineri?

- Cred ca e bine sa ii si printre unii si printre altii. Iata ce spunea G.Calinescu, în Cronica optimistului: «Batrânii au experienta, respect de trecut si de tot ce este maret, crutare fata de semeni, statornicie, fiindca ei însisi au învatat a pretui legamântul trainic între oameni. Însa, daca stai numai între batrâni, îmbatrânesti. Ei se tem de tot ce-i nou, sau de frica de a nu-si pierde linistea, se dau cu vremurile noi prea impulsiv si nesincer. Tinerii sunt entuziasti, iubitori de omul cu întelepciune, dar câteodata sunt necumpatati si pre orgoliosi."]

- Sa stii ca are dreptate Calinescu, spune Mihai, dupa o scurta pauza.

- Bineînteles! E bine sa înveti în viata si de la tineri si de la batrâni. Uite, eu de exemplu, stii câte pilde care si-au dovedit eficienta mi-a spus bunicul? Cu toate acestea, noi intram în relatie mai ales cu tineri de vârsta noastra si tocmai de aceea am ramas uimit ca, aplicând învataturile bunicului, am rezolvat adesea neîntelegeri sau chiar conflicte. Rabdarea si tactul sunt cele doua arme care înving orice controversa. Pe de alta parte, bunicul nu întelege de ce stau eu ore întregi cu ochii în ecranul calculatorului. Lui nu i se pare nimic interesant, ba considera ca este daunator pentru ochi si pentru sablonizarea creierelor.

- Da, dar tinerii sunt nerabdatori, vulcanici, impulsivi. Vezi, tu, Alexandru, eu ma simt mai aproape de cei tineri pentru ca învata repede tot ce este nou, pentru ca, dupa cum spunea o personalitate americana, "daca tot astepti momentul potrivit, te întrec altii care nu asteapta". Ei sunt si foarte buni prieteni, saritori, idealisti, dar tot atât de adevarat este faptul ca sunt si invidiosi, prea orgoliosi si adesea rautaciosi.

- Mihai, pâna la urma, prietenia nu tine neaparat de vârsta, ci de asemanarea firilor, a conceptiilor, a preocuparilor si mai ales deschiderea fatisa în comunicare. Minciuna, fie ea si prin omisiune, nu are ce cauta într-o prietenie.

- Ai dreptate, Alexandru! Uita-te la noi, suntem prieteni de la patru ani… Au trecut 15 ani!

- O prietenie ca a noastra nu se stinge niciodata, întrucât temelia ei este solida prin sinceritate si loialitate, conchide Alexandru. si cei doi prieteni îsi bat palmele, gest familiar care le confirma trainicia relatiei.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Conditia intelectualului, asa cum se reflecta într-o opera în proza studiata:

* Apostol Bologa - "Padurea spânzuratilor" de Liviu Rebreanu

* stefan Gheorghidiu - "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi" de Camil Petrescu

* George Demetru Ladima - "Patul lui Procust" de Camil Petrescu

* Victor Petrini - "Cel mai iubit dintre pamânteni" de Marin Preda

(Adriana Aioanei, Alexandra Radu si Daria Teica)

VARIANTA 27

Subiectul I (40 de puncte)

(Nichita Stanescu, "Scrisoare medievala")

1. Sinonime: domneste = domina, stapâneste; nu se cunoaste = nu este evident, nu se vede, nu se stie; rupte = obosite, frânte; întors = revenit, schimbat

2. În versul “Noi suntem, iubito, aceiasi”, virgula are rolul de a marca vocativul substantivului “ iubito”;

3. Sens diferit: Imediat ce ajung acasa îmi schimb hainele. *Pentru o familie saraca, este dificil sa aiba o gura în plus la masa. *S-a schimbat de haine imediat ce a ajuns acasa. Mihai striga la mine, dar când a aparut mama a schimbat imediat tonul.

4. Tipul de acord identificat în versurile “Domneste pe-aici violetul, tacerea, cleiul tâmplaresc…” este acordul prin atractie, justificat prin faptul ca fiecare dintre aceste substantive stapâneste pe rând natura, astfel încât verbul “ a domni” este atribuit fiecaruia dintre ele.

5. Câmpul semantic al "comunicarii": “cuvintele”, "limbi romane", “guri”

6. Tema: iubirea, motivul: cuvântul material

7. Repetitia exclamatiei retorice "oh, da" sugereaza necesitatea eului liric de a-si "întari" sentimentele si ideile, lumea sa sufleteasca evidentiaza extazul iubirii.

8. Prin titlul poeziei “Scrisoare medievala” este evidentiata indirect conceptia literara a lui Nichita Stanescu, si anume aceea a materialitatii cuvântului. Aici cuvântul sugereaza eternitate, el dainuie în timp, capata valente pline de încarcatura emotionala si prin el se transmit stari, trairi,sentimente, emotii. Pe de alta parte, forma epistolara a confesiunii accentueaza subiectivismul creatiei si totodata marturisirea sentimentului de iubire care însufleteste cuplul.

9. Trasaturi neomoderniste:

Scrierea cu litera mica: este un procedeu prozodic specific modernismului, prelungit si în neomodernism, numit ingambament, care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare, fara a se marca fiecare vers prin majuscula ("scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite"- "Dictionar de stiinte ale limbii", Ed.Nemira)

* Cuvântul are materialitate, forta si sursa de comunicare erotica: “ Ducem cuvintele acestei limbi romane”

10. Ultimele sapte versuri încep cu o confesiune la persoana I plural, care sugereaza împlinirea cuplului erotic, unit si statornic: "Noi suntem, iubito, aceiasi". Vocativul "iubito", exclamatia afectiva si retorica "oh, da" amplifica emotia intensa a iubirii si proiecteaza îndragostitii în lumea spirituala a perechilor: "unu cu unu,/ pom cu pom, iarba cu iarba, /piatra cu piatra". De altfel, ca si în alte poezii stanesciene, eul liric reordoneaza Universul dupa legile iubirii, perceput ca o calatorie în lumea sufleteasca a îndragostitilor.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: “A recunoaste meritul pe jumatate e a nu-l recunoaste deloc” (Camil Petrescu)

În opinia mea afirmatia lui Camil Petrescu este cât se poate de adevarata, deoarece întotdeauna meritul cuiva care a dus la bun sfârsit o munca, un fapt, trebuie sa primeasca încununarea cu aprecierea binemeritata. Victoria omului într-un demers, într-o activitate trebuie neaparat rasplatita prin recunoastere si pretuire.

Dupa cum se stie, nici un lucru nu e usor de realizat în viata, de aceea atunci când o persoana reuseste sa ajunga la performante, la finalizarea cu succes a unui fapt de care depind mai multi oameni, trebuie facut cunoscut acest succes. Indiferent care este mobilul care l-a impulsionat în realizarea scopului, reusita presupune truda, efort, concentrare, inspiratie, talent, timp si, nu în cele din urma, pasiune. De aceea, izbânda trebuie sa fie recunoscuta întotdeauna, sa fie apreciata creatia si munca depusa.

Un alt argument ar fi acela ca, odata cu satisfactia succesului pretuit de ceilalti, se naste ambitia de a încerca sa faci ceva si mai deosebit, îti pui toata energia si mintea în slujba urmatoarei realizari, ceea ce duce, în cele din urma, la progresul societatii.

În alta ordine de idei, meritul recunoscut pe jumatate atrage dupa sine dezamagirea, care duce la renuntarea de a mai face efort, la sentimentul de inutilitate a stradaniei, pasiunii si omul munceste, de aici înainte, fara tragere de inima.

În concluzie, un merit se cuvine sa fie mereu recunoscut în deplinatatea lui, omul care a reusit sa realizeze ceva cu totul special trebuie apreciat, respectat si încurajat sa continue în activitatea sa, ambitionând sa se autodepaseasca. Asadar, afirmatia lui Camil Petrescu îsi dovedeste pe deplin valabilitatea.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Particularitatile de realizare a unui personaj de nuvela psihologica studiata:

* Ghita - nuvela psihologica "Moara cu noroc" de Ioan Slavici

* Lica - nuvela psihologica "Moara cu noroc" de Ioan Slavici

* Stavrache - nuvela psihologica "În vreme de razboi" de I.L.Caragiale

(Adriana Aioanei si Alexandra Radu)

Varianta 28

Subiectul I (40 de puncte)

(Nichita Stanescu, "Luna în câmp")

Sinonime chipul = fata; sa(-mi) rup = sa(-mi) desprind; conturul = forma; subtire = fin, delicat

Valoarea si rolul/functiunea virgulei: Ca semn de punctuatie, virgula are rolul de a separa interjectia „O” de verbul „tinde-ti” si are valoare afectiva„O, tinde-ti mâna stânga catre ei”

Forme corecte: "(îsi) subtie" = (îsi) subtiaza; "crenge" = crengi; "(ti-l) întorn" = (ti-l) întorc; "tinde-ti" = întinde-ti

Omonime - mine:* Multe mine de carbuni au fost închise în ultimii cinci ani. La metrou au fost amplasate câteva mine explozive si de aceea calatorii au fost evacuati. În rezolvarea subiectelor la româna am consumat doua mine de pix.

- arc: Nasii lui Bogdan i-au facut cadou de ziua lui un arc si sageti de jucarie. *La geometrie , problema este cu un arc de cerc. *Arcul este un dispozitiv în forma de spirala folosit pentru amortizarea socului.

Antonime: - stânga dreapta *Ion si-a fracturat mâna dreapta încercând sa se catere în copac.

- suind coborând *Coborând scarile, mi-am amintit ca uitasem actele acasa.

Efectul stilistic: participiul întins a capatat valoare de substantiv, pentru a sugera un imens spatiu sentimental, o nemarginire a iubirii, efect realizat prin imaginarul poetic.

Figuri de stil: „adormitilor gutui” – epitet personificator în inversiune; „vazduhul [...] caprui” – epitet cromatic

Tema iubirii; motive: ochiul, luna

Metafora "vazduhul serii mi-ar parea caprui"- Impactul pe care-l are iubirea asupra eului liric îi da acestuia iluzia ca de pretutindeni îl privesc ochii caprui ai iubitei, întreg vazduhul este plin de emotia sentimentului de dragoste.

9. Scrierea cu litera mica: este un procedeu prozodic specific modernismului, prelungit si în neomodernism, numit ingambament, care se defineste prin continuarea ideii din versurile anterioare, fara a se marca fiecare vers prin majuscula ("scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite"- "Dictionar de stiinte ale limbii", Ed.Nemira)

10. Ultima strofa a poeziei potenteaza iubirea eului liric, iar pronumele personal "Eu" accentueaza atitudinea îndragostitului, care-si priveste iubita în ochi atât de adânc, încât în jur se estompeaza conturul obiectelor: "Eu te privesc în ochi si-n jur se sterg copacii". Iubirea capata valente cosmice, luna se oglindeste în ochii fetei, a carei forta de atractie este atât de mare, încât ar putea strivi în gene astrul si îndragostitul deopotriva. Poezia se încheie simetric, imaginea bratului stâng care întoarce chipul iubitei sugereaza locul inimii, al sentimentului de dragoste. Expresivitatea verbelor la prezentul gnomic reflecta continuitatea si permanentizarea sentimentului de iubire: "(te) privesc", "(se) sterg", "(ma) rasfrâng", "ti-l întorn". Verbele la conditional optativ si la conjunctiv la persoana a II-a singular exprima o eventualitate cu care forta sentimentului ar putea strivi totul în jur: "ai putea", "sa strivesti".

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Continuarea unui dialog pe tema egalitatii

["- Bogdane, tu spui ca numai în prietenia adevarata exista egalitate si îti dau dreptate. Dar nu cumva restrângi întelesul cuvântului egalitate?

- Sigur ca nu, Andrei! Pot fi egali, de exemplu, tatal cu fiul sau profesorul cu elevul sau? Esti de acord cu mine?"]

- Pot fi egali din punct de vedere teoretic, dar practic este mai greu, având în vedere ca tatal si profesorul au deja o experienta de viata care le ofera un ascendent intelectual si moral asupra fiului/ elevului. Apoi, mi este un aspect: atât fiul cât si elevul trebuie sa acorde un respect real, bazat pe sentimentul recunostintei pentru contributia pe care fiecare dintre ei o are în educatia si evolutia ta catre maturitate.

-Adevarat, Bogdane. Dar despre egalitatea între soti ce spui?

- Eu consider ca între un barbat si o femeie trebuie sa fie egalitate. Nu femeia "sa stea la cratita", cum se spune, iar barbatul sa se ocupe numai de cariera.

- Da, iar discriminarea asta are loc si la locul de munca. Femeile, de obicei, primesc un salariu mai mic decât barbatii si nu sunt lasate sa urce pe scara ierarhica.

- Se spune ca ne nastem egali, cu aceleasi date de inteligenta, de simtire, cu aceeasi capacitate sentimentala. Dar eu nu sunt de acord cu asta. Tu ce parere ai, Alexandru?

- Într-o oarecare masura sunt de acord cu tine, având în vedere ca aceasta egalitate sociala este influentata de mai multi factori, cum ar fi: mediul ambiant în care ne nastem, situatia financiara etc., dar suntem egali sau cel putin asa ar trebui sa fim în fata legii.

- Da, asa e, tocmai de aceea simbolul dreptatii este zeita legata la ochi, tinând în mâna o balanta..

- Asta poate însemna si ca justitia este oarba…

- Dar chiar asta înseamna! Daca e oarba nu se lasa influentata de înfatisarea celor aflati în conflict, ci judeca numai faptele. Adica, asa ar trebui sa fie….

- Hai, ca a suna de intrare!

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Conditia taranului, asa cum este ea ilustrata într-o opera epica studiata:

* Mara - romanul "Mara" de Ioan Slavici

* Vitoria Lipan - romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu

* Ion - romanul "Ion" de Liviu Rebreanu

* Ilie Moromete - "Morometii" de Marin Preda

(AlinaVisan)

Varianta 29

Subiectul I (40 de puncte)

(Nichita Stanescu, "Viata mea se ilumineaza")

1. Sinonime: tarm = mal; a urma = a însoti, a întovarasi; fantome = fantasme, naluci; amurg- apus, asfintit, înserare;

2. Cratima leaga doua cuvinte, "fantome-ale verii", cu scopul de a se rosti într-o singura silaba si a diminua numarul silabelor în vers, pentru pastrarea masurii si a ritmului (DOOM-2)

3. Expresii/locutiuni: a lasa totul balta; a lasa ( pe cineva) în pace; a lasa ( pe cineva ) la greu; a nu se lasa; a lasa (ceva/pe cineva) în urma; a lasa corigent; a lasa ( pe cineva) cu ochii în soare; a-l lasa puterile; a lasa de izbeliste; a lasa masca (pe cineva)

4. Sens conotativ: *În amurgul vietii pricepe omul pretul fericirii. *Adolescenta este anotimpul iubirii.

5. Scrierea cu litera mica la începutul unor versuri din poezie este o caracteristica a poeziei moderne, preluata si de neomodernisti si sugereaza continuitatea ideilor si imaginilor poetice exprimate anterior, procedeu prozodic numit ingambament ("scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite"- "Dictionar de stiinte ale limbii", Ed.Nemira)

6. *Comparatie: "Ţarmul […] te-a urmat/ ca o umbra, ca un sarpe dezarmat; *Epitet cromatic – “ochiul tau verde”

7. Imaginea artistica “regina mea de negru si de sare” este o metafora construita prin antiteza, prin care eul liric sugereaza un scurt portret al iubitei si o chemare, o adresare directa în cazul vocativ.

8. Strofa a patra exprima intensitatea sentimentului de iubire, stare spirituala care-i aduce iluminare eului liric: "viata mea se ilumineaza". Ca simbol al sufletului, metafora "ochiul tau verde" si comparatia "cenusiu ca pamântul" sugereaza amploarea emotiei atotcuprinzatoare, în toate momentele vietii, idee redata prin opozitia sintactica "amiaza/amurg". Ultimul vers accentueaza dinamismul sentimentului de iubire, care revigoreaza spiritul îndragostitului, atitudine conturata prin interjectia afectiva "Oho" si enumeratia verbelor "alerg", "salt", "curg", a caror semantica (al caror sens) presupune vioiciune, vitalitate, exuberanta, stare accentueaza si de prezentul gnomic si persoana I singular a acestor verbe.

9. Simetria sintactica "mai lasa-ma", prezenta în ultima strofa si în versul liber din finalul poeziei, ilustreaza dorinta ferventa a eului liric, care implora timpul sa-i prelungeasca starea de extaz pe care i-o ofera iubirea, în linie temporala descendenta, "un minut" sau macar "o secunda". Rugamintea eului liric se extinde asupra componentelor naturii ("o frunza", "un fir de nisip", "o briza", "o unda"), iar versul liber din final exprima speranta dar si nesiguranta eului liric privind durata iubirii, "un an", "un timp".

10. Titlul poeziei "Viata mea se ilumineaza" exprima impactul pe care sentimentul de iubire îl are asupra eului liric, o stare de extaz care-i ilumineaza spiritul. Titlul este reluat în primul vers al strofei a treia, fiind introdus prin "si" narativ, care sugereaza consecinta pe care dragostea o exercita asupra îndragostitului.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: "Omul nu are prieten mai bun si dusman mai rau decât pe sine." (John Lubbock)

Consider afirmatia lui John Lubbock perfect valabila, întrucât omul este singurul responsabil pentru propriile fapte, iar destinul depinde în mare masura de actiunile sale.

În sustinerea ideii ca omul nu are prieten mai bun decât pe sine, as aduce argumentul ca orice om ar trebui sa aiba încredere în sine, dar pentru aceasta, el trebuie sa se cunoasca bine si corect, sa-si formeze conceptii solide, sa-si controleze reactiile în diverse situatii. De altfel, ideea autocunoasterii este definita înca din antichitate si ilustrata de scriitori în operele lor. Astfel, Mihai Eminescu preia îndemnul "Cunoaste-te pe tine însuti" si-l ilustreaza în mai multe creatii lirice, între care "Oda (în metru antic)" si "Glossa".

În alta ordine de idei, omul are numeroase slabiciuni si este supus multor tentatii, carora, daca nu le rezista, poate sa-si faca mult rau. Incapacitatea de a se autocontrola si de a-si impune o disciplina în viata poate provoca omului neplaceri si chiar necazuri, de unde rezulta ca poti deveni propriul dusman. Orice om trebuie sa-si constientizeze defectele si calitatile, sa-si asume greselile si esecurile, încercând în acelasi timp sa le corecteze. De aceea de cele mai multe ori critica de sine este foarte importanta atât în formarea si evolutia unei persoane, cât si în integrarea în societate.

În concluzie, omul este responsabil pentru propriile fapte, pentru viitorul sau formarea personalitatii sale, toate fiind determinate de mai multi factori, printre care autocunoasterea, autoanaliza si, nu în ultimul rând, perceperea realitatii înconjuratoare prin prisma propriilor conceptii si valori etice dobândite în timp.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Rolul incipitului si al finalului într-un roman studiat:

*"Ion" de Liviu Rebreanu

* "Padurea spânzuratilor" de Liviu Rebreanu

* "Enigma Otiliei" de George Calinescu

* "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi" de Camil Petrescu

(Alexandra Radu si Adriana Aioanei)

Varianta 30

Subiectul I (40 de puncte)

(Tudor Arghezi, "Inscriptie pe usa poetului")

1. Antonime: niciodata # întotdeauna, oricând, pururea; treptat # spontan, brusc; au scazut # au crescut; departare # apropiere

2. Cratima - "De aceea n-ai sa mori": -leaga doua cuvinte fara pauza, pentru a se rosti într-o singura silaba si marcheaza absenta vocalei “u” de la negatia "nu".

3. Polisemia verbului “a scadea”: *Din cauza secetei, a scazut debitul apelor. *Astazi valoarea dolarului a scazut cu un procent. *Pentru ca a scazut gresit la exercitiu, a obtinut un alt rezultat.

4. Functii ale comunicarii: *functia expresiva (emotiva - evidentiaza starile afective ale emitatorului); *functia poetica (estetica/literara - se manifesta mai ales în poezie, mesajul fiind alcatuit din elemente prozodice sau cuvinte cu sens figurat)

5. Antiteza: “Morti târzii si timpurii.”

6. Teme: conditia poetului în lume; viziunea despre moarte;

7. Figura de stil: Prin metafora “spre un punct sclipit de stea”, eul liric sugereaza apogeul, punctul culminant al creatiei sale; epitetul "sclipit" si determinantul "de stea" ilustreaza harul celest al poetului si stralucirea artei sale.

8. Tema poeziei ilustreaza conditia poetului în lume, iar eul liric foloseste persoana a II-a singular deoarece se adreseaza în mod direct oricarui poet nemuritor, eternizat de creatia sa: "De aceea n-ai sa mori/ Înca-o data niciodata"; "S-a iscat din morti poetul".

9. Strofa a treia din poezia “Inscriptie pe usa poetului” scrisa de Tudor Arghezi debuteaza cu ideea ca odata cu trecerea timpului faptele poetului se pierd “amintirile, treptat,/ au scazut, si-ncet, pe-ncetul”. Prin comparatia “s-a iscat din morti poetul/ ca un cerc dintr-un patrat”, eul liric sugereaza nemurirea poetului prin opera, substantivul “cerc” sugerând perfectiunea creatiei.

10. Semnificatia titlului: Titlul “Inscriptie pe usa poetului” sugereaza un epitaf, o inscriptie pe piatra funerara care eternizeaza poetul si creatia sa artistica. De altfel, poezia "Inscriptiilor" scrise de Tudor Arghezi constituie o lirica inedita în peisajul literaturii române, fiecare creatie din acest ciclu având ca titlu cuvântul "Inscriptie", urmat de materialul pe care poetul îsi "ciopleste" ideile (ex.: "Inscriptie pe biserica")

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Transformarea unui text din vorbire directa în vorbire indirecta:

Îngândurata, Elena îi spune lui Andrei ca nu crede ca este bine sa fii singur în viata, chiar daca uneori ai nevoie de singuratate. Andrei constata, cu o usoara ironie, ca Elena a devenit mai înteleapta, dar ea îi marturiseste ca nu este mai isteata, ci ca ieri a terminat de citit o carte care a impresionat-o. Andrei este curios sa afle daca se refera la unul dintre romanele ei preferate, adica un roman de aventuri. Elena îl lamureste ca este vorba despre jurnalul unui mare om de cultura din secolul al XIX-lea. Tânarul se arata încântat si îsi aduce aminte de cartea pe care el o daruise Elenei, de ziua ei.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Constructia subiectului într-o drama studiata:

"Razvan si Vidra" de Bogdan Petriceicu-Hasdeu

* "Jocul ielelor" de Camil Petrescu

* "Suflete tari" de Camil Petrescu

* "Iona" de Marin Sorescu

* "Mesterul Manole" de Lucian Blaga

(Dragos Zevedei)

Varianta 31

Subiectul I (40 de puncte)

(Dimitrie Anghel, "Puterea amintirii")

1. Sinonime: nu se curma = nu se sfârseste, nu se opreste; staruieste = insista, persevereaza; inerta = nemiscata, teapana, moarta, imobila; tina = lut, pamânt, mâl, mocirla, huma

2. Apostroful din expresia: „pân`la urma” marcheaza absenta vocalei "a", consecintele elidarii acestui sunet fiind pastrarea ritmului si a masurii versurilor.

3. Laitmotiv: "ne vom aduce aminte"

4. Timpul viitor al verbelor din ultima strofa proiecteaza sentimentul de iubire în eternitate, într-un cândva neprecizat. Îndragostitii vor fi legati de-a pururi prin trainicia iubirii, idee exprimata în penultimul vers, prin prezenta adverbelor de timp si de loc: "Mereu si pretutindeni, oricând si orisiunde".

5. Marcile eului liric sunt reprezentate de verbele si pronumele la persoana I: "ne vom aduce aminte", precum si de adresarea directa, prin vocativul "draga mea".

6. Tema iubirii, motivul cuplului, motivul amintirii

7. Personificarea "doua inimi cânta-vor împreuna" sugereaza bucuria, extazul iubirii, sentiment puternic, trainic, intens, ce nu poate fi oprit, înabusit de trecerea timpului sau de moartea celor doi îndragostiti.

8. Poezia este romantica prin tema iubirii, ca sentiment coplesitor si durabil, care rezista trecerii timpului, iar simbolista deoarece sunt mentionate simbolurile degradarii fizice: inerta, moarta, morminte etc., pentru a sublinia efemeritatea omului în lume.

9. Strofa a treia reliefeaza ideea ca iubirea retine în amintire tot ceea ce a fost nobil si luminos în relatia celor doi îndragostiti, dar totdeauna memoria pastreaza si "tina" ce a întinat, uneori, fiorul launtric. Tocmai de aceea, termenii sunt pusi în antiteza, sustinând si latura romantica a poeziei: "nobil […] lumina"/ "tina". Cu toate acestea, iubirea va dainui în veci, deoarece ea a fost înscrisa în destinul celor doi îndragostiti, metaforele "argila modelata" si "urma mânei de care-a fost sculptata" având forta de sugestie în acest sens.

10. Titlul "Puterea amintirii" sugereaza ideea ca forta iubirii pastreaza intacte emotiile profunde ale îndragostitilor. Amintirea este cu atât mai puternica cu cât cuplul pastreaza vie dragostea, care nu poate fi stinsa de trecerea vremii sau de moartea fizica, ci este proiectata în eternitate.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ: "Am înteles ca un om poate avea totul, neavând nimic, si nimic având totul" (Mihai Eminescu, ms. 2279)

În opinia mea, afirmatia lui Eminescu este o idee filozofica general-valabila, care, într-o varianta condensata, reda unul dintre adevarurile vietii noastre.

Idealul fiecaruia dintre noi nu ar trebui sa fie în vreun fel legat de lumea materiala, de trecatoarele avutii, care, atunci când se sfârsesc, ne fac sa ne amintim ca omul este alcatuit si din suflet, nu numai din trup. Prin urmare, idealul în viata trebuie sa aiba un caracter spiritual, mulat dupa sufletul si dupa trairile interioare ale fiecaruia. Se stie ca adevarata fericire este data de bucuria inimii si a mintii, idealul nu deriva din bucurii materiale, care tin de concret si pot fi atinse cu usurinta. Împlinirea tine de un plan în care lucrurile marunte, cotidiene nu mai au nicio putere si este, mai degraba, o înaltare spirituala.

Asa cum mediteaza poetul Mihai Eminescu, omul poate avea oricâte bogatii lumesti. Dar acest lucru nu înseamna nimic, daca preaplinul material nu este însotit de o desavârsire a sufletului. Astfel, întâlnim oameni care nu si-au cladit viata pe considerente materiale si au preferat sa îsi dezvolte ce se gaseste dincolo de efemeritatea trupului. Acesti oameni pot parea saraci, dupa criteriile lumii obisnuite; în realitate, bogatia lor deriva din setea de cunoastere, din dorinta de a vedea ce e dincolo de suprafata, dintr-o traire interioara intensa.

În încheiere, dintotdeauna marii saraci ai lumii, din punct de vedere material, au fost artistii si filozofii, ca si Eminescu, dar bogatia spiritului lor a fost nesfârsita, lasând viitorului valori de care ne bucuram cu totii.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Evolutia unui cuplu (pereche formata din persoane de sex opus) de personaje dintr-un roman subiectiv studiat.

*stefan Gheorghidiu si Ela din romanul modern subiectiv "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi" de Camil Petrescu.

(Maria Luiza Anghel)

Varianta 32

Subiectul I (40 de puncte)

(Marin Sorescu, "Portretul artistului")

1. Câmpul lexical al naturii: "copacii", "frunze", "vânt", "nor"

2. Virgula - rol gramatical:

* Pregatirea pentru examenul de bacalaureat înseamna sa citesti, sa întelegi, sa retii. - virgula marcheaza coordonarea prin juxtapunere subordonatele predicative.

* stefan cel Mare, domnul Moldovei, a purtat peste treizeci de razboaie cu turcii. - virgula marcheaza atributul apozitional "domnul Moldovei", care explica subiectul.

* Fetito, fii atenta la masini! - virgula marcheaza vocativul substantivului "fetito"

* Nu mi-a raspuns la telefon, sperând ca doar, doar voi renunta. - ca semn de ortografie, virgula se foloseste în interiorul unei locutiuni adverbiale

3. Polisemia cuvântului "vechi": *A venit la teatru purtând o haina veche. *În hambar, porumbul este vechi de doi ani. *S-a intoxicat de la un hamburger vechi. *Mihaela este cea mai veche prietena a mea. *Moda veche a crinolinelor a revenit, mai ales la rochiile de mireasa. Exista o vorba veche, care are valabilitate si astazi: "Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur".

4. Valoarea expresiva a adjectivului din versul "Asemanarea era atât de perfecta": adjectivul "perfect" nu are grade de comparatie, el fiind deja la superlativ. Marin Sorescu îi alatura, pleonastic, un termen specific gradului superlativ -"atât de"- pentru a accentua contopirea ideala a omului cu natura, desavârsita armonie între fiinta umana si elementele lumii înconjuratoare.

5. Modernitatea prozodica a poeziei:

- strofele inegale

- masura variabila a versurilor (3-13 silabe)

- rima alba

6. Teme: conditia poetului în lume; natura

7. Semnificatia cuvântului "piatra": scrierea numelui poetului în piatra sugereaza intrarea sa în nemurire prin opera literara pe care oamenii o citesc si o pretuiesc; sugerând si piatra de mormânt, semnificatia trimite catre viata dupa moarte, vesnicia numelui poetului, cinstit de cititori.

8. Caracterul alegoric al poeziei:

*Contopirea artistului cu natura este sugerata printr-o serie de metafore si personificari ale atitudinii poetice, prin transferarea gesturilor umane asupra elementelor din natura: "Am încaltat cu pantofii mei/ Drumul./ Cu pantalonii am îmbracat copacii/ Pâna la frunze./ Haina i-am pus-o vântului/ pe umeri./ Primului nor care mi-a iesit în cale/ I-am pus în cap palaria mea veche."

*Autoportretul poetului este realizat prin imaginea alegorica a naturii, asemanarea fiind "atât de perfecta", încât întreaga fire îi confera statutului de poet vesnicia, eternitatea ei (a naturii).

9. Strofa a doua a poeziei, alcatuita doar din trei versuri scurte, are continut profund filozofic. Dihotomia eului liric (diviziunea în doua parti) în trup si spirit ofera posibilitatea contemplatiei din moarte asupra operei vii, asupra creatiei lirice ramase ca marturie a existentei sale terestre: "Apoi m-am dat înapoi/ În moarte/ Sa ma privesc." Viziunea de dupa moarte sugereaza si certitudinea dainuirii în timp, a poetului si a creatiei sale. Verbele aflate la diateza reflexiva amplifica atitudinea de retrospectiva a propriei capacitati poetice, a autoanalizei pe care, cu detasare, eul liric o face asupra sinelui artistic: "m-am dat înapoi", "sa ma privesc".

10. Raportul dintre eul creator si univers: Întreaga poezie este o alegorie a uniunii desavârsite dintre simtirea poetica si natura universala, ilustrata în prima strofa prin metafore si personificari, pâna la ultima strofa, unde identificarea sinelui poetic cu natura este perfecta. Altfel spus, eul liric se integreaza total între elementele Universului, care-l absoarbe total, conferindu-i statutul nemuririi prin saparea numelui sau în piatra.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Continuarea adecvata, cu 6-8 replici, a dialogului dintre doi colegi, Elena si Andrei, pe tema lecturii:

- Nu cred ca este bine sa fii singur în viata, chiar daca uneori ai nevoie de singuratate! zise Elena, cazând pe gânduri.

- Ce înteleapta ai devenit! surâse usor ironic Andrei.

- Nu sunt mai înteleapta decât ieri - adauga fata - dar am terminat de citit o carte care m-a pus pe gânduri.

- E unul din (corect este dintre - n.n.) romanele de aventuri pe care le iubesti atât de mult? întreba Andrei plin de curiozitate.

- Nu. E jurnalul unui mare om de cultura din secolul al XIX-lea, pe care chiar tu mi l-ai oferit de ziua mea.

- O, da! Acum stiu despre ce vorbesti! exclama încântat baiatul.

- Mi-ai oferita aceasta carte pentru ca o citisesi, ori a fost doar o inspiratie de moment? vrea Elena sa lamureasca gestul baiatului.