Rezumat
(engleza)
Din istoricul presei aromânesti
în
Macedonia
C U P R I N S
Cuvânt înainte
I. Scurt istoric al publicatiilor aromânest 343t1910d i
(pâna la Primul Razboi Mondial).............
I.1. Reviste.................
I.2. Almanahuri...............
I.3. Ziare...................
II. Revista "Fratilia"..................
II.1. Conducatori, colaboratori, abonati......
II.2. Program. Importanta si necesitatea scrierii în
aromâna .............
II.3. Abordari tematice.............
III. Revista "Lumina"...................
Încheiere
Anexe
Indice
Primul dintre aromâni, care revelatia comuniunii de sânge cu urmasii romanitatii nord-dunarene este ofiterul Dimitrie Cozacovici (1790-1868) (membru fondator, în 1866, al Academiei Române), precursor al studiilor despre aromâni, stabilit în Ţara Româneasca în anii '30 ai secolului al XIX-lea; el publica mai multe articole în presa din Bucuresti a anilor '50, în care dezvolta simtamântul unei comuniuni etnolingvistice între cele doua ramuri ale romanitatii orientale - balcanice, respectiv aromânii, si nord-dunarene - respectiv dacoromânii .
Dupa 1860, dintre aromânii stabilitii în România (cea mai mare parte a lor provine din arealul Macedoniei istorice ) se detaseaza personalitati care - integrându-se, social si economic, tot mai mult societatii (comercianti, proprietari, arendasi, medici, cadre didactice, ofiteri; unii sunt alesi, în calitate de români, în Parlament) - pledeaza pentru o organizare institutionala, ce avea drept scop sprijinirea coetnicilor lor din Peninsula Balcanica în procesul de pastrare a identitatii etnolingvistice proprii .
La acest demers se ataseaza si personalitati ale vietii publice românesti, fruntasi politici si oameni de cultura, insitutiile abilitate ale Statului Român (respectiv, Ministerul Instructiunii Publice); drept urmare, în 1864 are loc deschiderea primei scoli pentru aromânii din Macedonia, prin eforturile unui autodidact localnic, croitorul aromân Dimitrie Athanasescu (1836-1907) - respectiv, la Târnova (lânga Bitolia). Din Muntii Pindului sunt adusi la Bucuresti, de catre preotul Averchie - capacitat si el la ideea nationala româneasca -, tineri aromâni care se vor scolariza la Institutul Macedo-Român, în perioada 1865-1871, apoi la diferite licee bucurestene; ei aveau sa deschida, apoi, câteva scoli românesti în asezarile vlahilor din Peninsula Balcanica, scoli care se vor înmulti sensibil dupa 1878, când, printr-un act oficial, autoritatile otomane garanteaza acestora deschiderea si functionarea scolilor românesti, precum si libera exercitare a serviciului religios în "propria lor limba". Concomitent, în întreg deceniu opt al secolului al XIX-lea, societatea româneasca este tot mai mult familiarizata de existenta unor consângeni în Turcia Europeana, despre "românii din Macedonia" sau "macedoromâni" - sub acest etnonim fiind cuprinsi, în general, si vlahii duin Meglenia - începând sa fie publicate nu doar articole, ci si carti, iar necesitatea maririi fondurilor alocate scolilor amintite sa fie tot mai des invocata si în Parlamentul României .
Constituirea, în 1879, a Societatii de Cultura Macedo-Române, la Bucuresti, va impulsiona convergenta eforturilor în miscarea cultural-nationala, ce se proiecteaza din perspectiva constientizarii comuniunii etnolingvistice a tulpinilor reprezentantilor moderni ai romanitatii orientale, între care cea balcanica se structureaza tot mai coerent în planul identitatii cu cea nord-dunareana.
Începând din 1880, un rol determinant în acest proces al afirmarii identitatii etnolongvistice proprii vlahilor balcanici, îl vor juca mass-media - respectiv revistele, almanahurile si ziarele editate de catre figurile proeminente ale aromânilor, cvasitotalitatea fiind si talentati scriitori în limba materna aromâna.
Este vorba despre publicatiile de mai jos.
În arealul Macedoniei, intelectualii aromâni, grupati în jurul Liceului Român de Baieti de la Bitolia, editeaza, de asemenea, doua foarte importante reviste - Fratilia si, respectiv, Lumina.
Aromânii din Turcia Europeana resimteau lipsa unei publicatii în paginile careia sa se poata exprima în graiul matern,
Orientarea programatica, scopul aparitiei revistei "Fratilia" si atitudinea Redactiei fata de problematica aromâneasca reies din primele materiale inserate la debutul celor doua serii ale "Fratiliei".
Editorialistul N. Bataria - se adreseaza conationalilor "fratilor" sai, care sunt "de neam mare", în vinele carora curge "sânge nobil", îndemnându-i sa lase deoparte discordiile, pentru a se preocupa doar de semintia lor, sa se "laude cu ea", sa-si cultive limba strabuna; se face precizarea ca menirea revistei este de a-i destepta si lumina asupra trecutului lor istoric, a intereselor de care trebuie sa fie animati, îndemnând, totodata, la respectarea autoritatile si sistemului politic otoman.
|
