Rezumat
(engleza)
Din istoricul presei aromānesti
īn
Macedonia
C U P R I N S
Cuvānt īnainte
I. Scurt istoric al publicatiilor aromānest 343t1910d i
(pāna la Primul Razboi Mondial).............
I.1. Reviste.................
I.2. Almanahuri...............
I.3. Ziare...................
II. Revista "Fratilia"..................
II.1. Conducatori, colaboratori, abonati......
II.2. Program. Importanta si necesitatea scrierii īn
aromāna .............
II.3. Abordari tematice.............
III. Revista "Lumina"...................
Īncheiere
Anexe
Indice
Primul dintre aromāni, care revelatia comuniunii de sānge cu urmasii romanitatii nord-dunarene este ofiterul Dimitrie Cozacovici (1790-1868) (membru fondator, īn 1866, al Academiei Romāne), precursor al studiilor despre aromāni, stabilit īn Ţara Romāneasca īn anii '30 ai secolului al XIX-lea; el publica mai multe articole īn presa din Bucuresti a anilor '50, īn care dezvolta simtamāntul unei comuniuni etnolingvistice īntre cele doua ramuri ale romanitatii orientale - balcanice, respectiv aromānii, si nord-dunarene - respectiv dacoromānii .
Dupa 1860, dintre aromānii stabilitii īn Romānia (cea mai mare parte a lor provine din arealul Macedoniei istorice ) se detaseaza personalitati care - integrāndu-se, social si economic, tot mai mult societatii (comercianti, proprietari, arendasi, medici, cadre didactice, ofiteri; unii sunt alesi, īn calitate de romāni, īn Parlament) - pledeaza pentru o organizare institutionala, ce avea drept scop sprijinirea coetnicilor lor din Peninsula Balcanica īn procesul de pastrare a identitatii etnolingvistice proprii .
La acest demers se ataseaza si personalitati ale vietii publice romānesti, fruntasi politici si oameni de cultura, insitutiile abilitate ale Statului Romān (respectiv, Ministerul Instructiunii Publice); drept urmare, īn 1864 are loc deschiderea primei scoli pentru aromānii din Macedonia, prin eforturile unui autodidact localnic, croitorul aromān Dimitrie Athanasescu (1836-1907) - respectiv, la Tārnova (lānga Bitolia). Din Muntii Pindului sunt adusi la Bucuresti, de catre preotul Averchie - capacitat si el la ideea nationala romāneasca -, tineri aromāni care se vor scolariza la Institutul Macedo-Romān, īn perioada 1865-1871, apoi la diferite licee bucurestene; ei aveau sa deschida, apoi, cāteva scoli romānesti īn asezarile vlahilor din Peninsula Balcanica, scoli care se vor īnmulti sensibil dupa 1878, cānd, printr-un act oficial, autoritatile otomane garanteaza acestora deschiderea si functionarea scolilor romānesti, precum si libera exercitare a serviciului religios īn "propria lor limba". Concomitent, īn īntreg deceniu opt al secolului al XIX-lea, societatea romāneasca este tot mai mult familiarizata de existenta unor consāngeni īn Turcia Europeana, despre "romānii din Macedonia" sau "macedoromāni" - sub acest etnonim fiind cuprinsi, īn general, si vlahii duin Meglenia - īncepānd sa fie publicate nu doar articole, ci si carti, iar necesitatea maririi fondurilor alocate scolilor amintite sa fie tot mai des invocata si īn Parlamentul Romāniei .
Constituirea, īn 1879, a Societatii de Cultura Macedo-Romāne, la Bucuresti, va impulsiona convergenta eforturilor īn miscarea cultural-nationala, ce se proiecteaza din perspectiva constientizarii comuniunii etnolingvistice a tulpinilor reprezentantilor moderni ai romanitatii orientale, īntre care cea balcanica se structureaza tot mai coerent īn planul identitatii cu cea nord-dunareana.
Īncepānd din 1880, un rol determinant īn acest proces al afirmarii identitatii etnolongvistice proprii vlahilor balcanici, īl vor juca mass-media - respectiv revistele, almanahurile si ziarele editate de catre figurile proeminente ale aromānilor, cvasitotalitatea fiind si talentati scriitori īn limba materna aromāna.
Este vorba despre publicatiile de mai jos.
Īn arealul Macedoniei, intelectualii aromāni, grupati īn jurul Liceului Romān de Baieti de la Bitolia, editeaza, de asemenea, doua foarte importante reviste - Fratilia si, respectiv, Lumina.
Aromānii din Turcia Europeana resimteau lipsa unei publicatii īn paginile careia sa se poata exprima īn graiul matern,
Orientarea programatica, scopul aparitiei revistei "Fratilia" si atitudinea Redactiei fata de problematica aromāneasca reies din primele materiale inserate la debutul celor doua serii ale "Fratiliei".
Editorialistul N. Bataria - se adreseaza conationalilor "fratilor" sai, care sunt "de neam mare", īn vinele carora curge "sānge nobil", īndemnāndu-i sa lase deoparte discordiile, pentru a se preocupa doar de semintia lor, sa se "laude cu ea", sa-si cultive limba strabuna; se face precizarea ca menirea revistei este de a-i destepta si lumina asupra trecutului lor istoric, a intereselor de care trebuie sa fie animati, īndemnānd, totodata, la respectarea autoritatile si sistemului politic otoman.
|
