"
Scrisa in 1924 si
publicata in "Revista romana" (anul I, nr. 1, iunie) "
Optiunea poetului a fost exprimata si in versurile
// lasa-n pacea-intaie-a lui,
Ca vinovat e tot /acutul,
Si sfant, doar nunta, inceputul."
("Oul dogmatic")
Structura compozitionala a baladei evidentiaza mai multe aspecte
La nivel formal. "Riga Crypto
si lapona Enigel" este alcatuita din doua parti, fiecare dintre
ele prezentand cate o nunta: a) una reala, consumata, implinita si b) una
initiatica, neimplinita, modificata in final, prin casatoria lui Crypto cu
masalarita.
Partea I (strofele I-IV) prezinta scenariul unei nunti cu vin vechi si " beteli cu funda". in acest cadru, menestrelul este rugat sa mai spuna o data
povestea Rigai Crypto. Naratorul (un fel de
poet-lautar, specific spatiului romantic apusean) este "trist" si "aburit",
fapt care ar putea sugera tenta elegiaca a "zicerii" sale; momentul
ales ("la spartul nuntii") este lipsit de solemnitate, ca si
spatiul in care se va repeta, in alte conditii, "cantecul larg" al
menestrelului ("in camara").
Partea a II-a (strofele V-XXVII) cuprinde
povestea nuntirii nerealizate a doi parteneri apartinand unor regnuri
diferite: o ciuperca si o fata.
Crypto este rege peste ciuperci si isi traieste " in
pat de rau si-n huma unsa" existenta eterna.
El se indragosteste de Enigel (o fata venita din Laponia si al carei nume
aminteste numele raului tatarasc Ingul - arata T. Vianu); mergand cu turmele ei
de reni, spre sud, la pasunat, fata este ademenita de
Crypto.
Aspiratia erotica a lui Crypto exercita o atractie asupra lui Enigel, astfel
incat ea adoarme "pe trei covoare de racoare"; intreaga discutie se
petrece in vis ca si in "Luceafarul".
Plapandul rege cu existenta eterna incearca sa atraga, in lumea lui, fiinta
umana (asa cum Luceafarul ii oferise fetei de imparat nimbul vesniciei); si de
data aceasta insa, muritoarea refuza, ascunzandu-si gandul sub forma mai blanda
a amanarii
"Te-as culege,
Cuvintele ei constituie o incercare de a-1 determina pe Crypto sa renunte la aventura, pentru el neexistand "coacere",
caci
Traind, ca toti nordicii, cu nostalgia soarelui in suflet, Enigel percepe
invitatia "la somn fraged si racoare" ca pe o blasfemie
"Ca o lama de blestem Vorba-n inima-ai infipt-o!"
Pentru fiinta umana, "somnul" echivaland cu o involutie, Enigel se
pregateste sa-si urmeze drumul.
Discutia prelungindu-se, Crypto este surprins de
Soare, tocmai cand imprudentul indragostit iesise din conul lui protector de
umbra.
"
Atins de razele arzatoare, regele-ciuperca va suferi o transformare demonica,
pedeapsa pentru ca a incercat sa-si contrazica destinul
"Si sucul dulce inacreste! Ascunsa-i inima plesneste, Spre zece vii peceti
de semn Venin si rosu untdelemn Mustesc din funduri de blestem;"
"impodobit" cu petele care indica ciupercile otravitoare si plin, acum, de
venin, Crypto va ramane intr-o lume malefica; nunta
dorita este inlocuita cu una hilara ("Cu masalarita mireasa"), insotirea
cu o planta otravitoare fiind ultimul moment al pedepsirii lui Crypto.
Sub raportul continutului, balada "
Notiunea de increat (pe care Ion Barbu o introduce in literatura) reprezinta
preexistenta, stadiul imediat anterior nasterii (reprezentat prin ou).
Considerat ca timp al puritatii, increatul trebuie mentinut, intrucat trecerea
in stadiul de creat aduce imbatranirea si moartea. Asa se intampla cu melcul
care isi paraseste, prea devreme, cochilia protectoare ("Dupa melci ); asa se intampla si cu "nebunul
Simboluri poetice
Inceputul partii a doua lumineaza simbolurile poetice principale:
"Des cercetat de padureti in pat de rau si-n huma unsa imparatea peste
bureti Crai Crypto, inima ascunsa.
La vecinie tron, de roua parca!
- Dar printre ei barfeau buretii De-o vrajitoare manatarca
De la fantana tineretii. Si rai ghioci si toporasi Din gropi ieseau sa-l ocarasca Sterp il faceau si naravas Ca nu vroia sa
infloreasca.
- in tari de ghiata urgisita,
Pe-aceleasi timp traia cu el, Lapona mica, linistita
Cu piei; pre nume - Enigel"
Cel dintai "protagonist" este Crypto.
Acesta este rege "imparatind" peste ciuperci de
multa vreme (a se observa imperfectul verbului "a imparati"); el traieste
" in pat de rau si-n huma unsa", intr-un mediu care-i conserva puritatea,
regimul sau fiind somnul. Numele lui provine din grecescul "cryptos" care
inseamna ascuns, tainuit (ideea este reluata in
metafora "inima ascunsa").
Dobandind secretul tineretii vesnice ("Dar printre ei barfeau buretii/ De-o
vrajitoare manatarca/ De la fantana tineretii"), Crypto se
singularizeaza in circuitul naturii; refuzand inflorirea si ramanand "sterp"
si "naravas", el se situeaza intr-un timp stagnant, mereu egal
cu el insusi. Crypto reprezinta increatul.
i
Cu toata aparenta lui ingrata, Crypto ar putea reprezenta si geniul:
este neinteles, dusmanit de alte ciuperci si etern. Asemeni lui Hyperion,
Crypto incearca sa atraga fiinta umana in lumea lui,
dar aceasta tentativa (prin care-si incalca destinul), ii va aduce
transformarea demonologica, la fel ca in mitul lui Lucifer.
Al doilea termen al fabulei lirice este Enigel.
"Mica", "linistita", imbracata in piei,
Enigel reprezinta conditia umana marunta si mereu egala cu ea insasi.
Parasind nordul (taram etern al Ideii), ea este atrasa
de soare, spre a "nunti" cu el; in realitate, soarele aducand, prin
rotatie, trecerea timpului, nostalgia laponei are semnificatia realizarii
destinului ei de fiinta muritoare, incadrata in curgerea vremii.
Ca si in poemul eminescian "Luceafarul", fiinta
efemera refuza eternitatea.
Invitata "in somn fraged si racoare", adica intr-o alta vesnicie
(cea a increatului), Enigel prefera sa ramana in lumea
ei.
Incapabila sa inteleaga aceasta perspectiva si, mai ales, incapabila sa-si
modifice destinul, Enigel percepe cuvintele lui Crypto ca pe o blasfemie
"
Din perspectiva fiintei umane, intoarcerea in preexistenta ar insemna nu doar o
involutie, ci si o sugestie a deformarii si alterarii
"La umbra, numai carnea creste
Si somn e carnea, se desumfla,
- Dar vant si umbra iar o umfla..."
O alta parte a raspunsului se refera la "nunta"
lui Enigel cu Soarele (metafora in care recunoastem aspiratia spre inalta
Cumpana din primele poeme).
Locuitoare a Nordului (" Ca daca-n iarna sunt facuta/ Si
ursul alb mi-e varul drept") - spatiul barbian al Ideii (intelectului),
Enigel reprezinta, la modul potential, iubirea. "Desfacuta" "din
umbra deasa" (in care nu-si putea realiza esenta venusiana1),
lapona cauta Soarele - singurul "obiect" din Univers care nu are umbra.
In mitologia barbiana, astrul reprezinta cea de a treia
"roata" a nuntirii, aici realizandu-se contopirea primelor doua
"roate": Ideea si Erosul. in consecinta,
Soarele este un principiu unic, suficient siesi (metaforele "greu taler
scump" si "roata alba" sugerand spatiul inchis si perfect al cercului).
Numai Soarele are putinta de a deschide "fantana" sufletului (constiinta
unita cu afectele), in care sa se reflecte lumea,
intr-un "joc secund, mai pur" decat cel demiurgic primordial.
|
