ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Roman traditional, realist, obiectiv
Baltagul
de Mihail Sadoveanu
roman de dragoste, fara nimic în comun cu transhumanta, nici cu misterul cosmic; înfatiseaza o puternica pasiune erotica femeiasca, pasiune împlinita, pozitiva;
roman al unei actiuni justitiare, de o implacabila conduita tactica (roman politist)- exista o crima, o ancheta, un detectiv, un criminal, un complice, un mobil si o rezolvare a cazului;
roman social, prezentând realitatile generate de acumularea capitalista primitiva, în zona de munte a Moldovei de Nord.
roman initiatic, tratând o tema legata de unul din marile mituri ale umanitatii.
Bildungsroman (formarea si maturizarea lui Gheorghita).
George Calinescu vede în Baltagul un roman al transhumantei, o continuare a Mioritei. George Calinescu, în Istoria literaturii române., afirma ca Baltagul are ca punct de plecare Miorita, bazându-se pe trama(actiunea) romanului si pe motto. Este o "nuvela politista", scrisa într-un stil taranesc. Vitoria este un Hamlet feminin.
Titlul - baltagul este un topor cu doua taisuri, reprezentând aici o unealta justitiara, un simbol al vietii si al mortii; un simbol al labirintului (reprezentarea sa apare în constructiile labirintice antice).
Structura si rezumat
Romanul contine trei parti (16 capitole):
a. Pregatirile pentru drum ale Vitoriei Lipan 353b124d
b. Parcurgerea traseului initiatic
c. Razbunarea Vitoriei
Romanul se deschide cu o legenda despre Dumnezeu, care când a alcatuit lumea a dat fiecarui neam câte un semn:
- tiganului i-a dat cetera;
- neamtului surubul;
- turcului sa aiba putere asupra altora cu sabia;
- sârbului sapa;
- muntenilor nu a mai avut ce sa le dea si le-a dat inima usoara, femei iubete si frumoase.
Dupa aceasta începe prezentarea familiei Vitoriei Lipan.
Firul epic al romanului este dinamic, deoarece urmareste drumul pe care îl parcurge Vitoria pentru descoperirea sotului sau.
Înainte de a pleca la drum, Vitoria merge la parintele Danila ca sa-i citeasca slujbele si apeleaza la baba Maranda, vrajitoarea satului. Ţine post negru 12 vineri, se închina la icoana Sf. Ana, de la manastirea Bistrita. Face pregatirile pentru drum, vinde produsele, lasa gospodaria în seama lui Mitrea, o duce pe Minodora la manastire. Lui Gheorghita i se da un baltag care este sfintit.
Vitoria porneste la drum calauzita de sentimentul datoriei fata de sot si fata de traditie.
Drumul reprezinta un traseu initiatic, punându-se în antiteza doua mentalitati: cea traditional - arhaica reprezentata de satul de munte, si cea moderna, fata de care Vitoria manifesta respingere, dispret si neîncredere. Cu o oarecare teama si sub imperiul emotiilor, Vitoria urmeaza traseul parcurs de Nechifor, poposind pe la hanuri si întrebând despre sotul sau.
Când ajung la Bicaz, Vitoria si Gheorghita poposesc la hanul lui Donea. Hangiul îl cunostea pe Nechifor despre care afirma ca era «om vrednic si fudul" si avea cal bun.
Urmatorul popas este la Calugareni, unde Vitoria discuta cu sotia lui David de la care afla ca Nechifor trecuse pe aici. De la domnul David afla ca Nechifor avea asupra lui multi bani, hangiul îsi manifesta supararea ca oierul avea obiceiul de a porni noaptea la drum. Tot în aceasta localitate, Gheorghita afla legenda despre Piatra Teiului. Legenda spune cum ca într-o noapte diavolul ar fi rupt o piatra din vârful Ceahlaului si a vrut s-o lepede de-a curmezisul Bistritei, sa opreasca apele si sa înece cuprinsul. Dar cum o ducea în zbor, l-a apucat cântarea cea din urma a cocosilor si a lepadat-o fugind în pustie.
La Farcasa, cei doi calatori stau de vorba cu potcovarul Pricop, care le
relateaza despre Nechifor ca era om curajos si pleca la drum asupra noptii.
La Borca devin martorii unui botez. Vitoria daruieste un capat de
zahar mamei si bani pruncului.
În locul numit La Cruci întâlnesc un alai de nunta. Vitoria face o frumoasa urare miresei, cinsteste cu nuntasii, dar se scuza ca nu poate participa la acest eveniment, deoarece o asteapta un drum lung si greu pentru a-si gasi barbatul.
Ajungând în zona Dornelor, cei doi se întâlnesc cu un strain care-i sopteste ceva Vitoriei. Vorbele omului o determina pe Vitoria sa porunceasca lui Gheorghita sa-l paleasca cu baltagul. Strainul se sperie de glasul ei uscat si otravit si se îndeparteaza, iar Gheorghita afla ca mama lui este autoritara si cu multa prezenta de spirit.
La Dorna cei doi afla ca Nechifor a cumparat 300 de oi, iar apoi a plecat însotit de alti doi oieri.
La Suha sunt gazduiti de cârciumarul Iorgu Vasiliu de la care afla ca muntele a fost trecut doar de doi ciobani, dintre care cel cu caciula brumarie (Nechifor) disparuse. Un loc important în desfasurarea actiunii îl constituie descoperirea câinelui Lupu. Lupu o recunoaste pe Vitoria si tot el o duce pe Vitoria în prapastia de la Crucea Talienilor unde erau osemintele lui Nechifor. Initierea lui Gheorghita se face când coboara în prapastie si-si privegheaza tatal.
Vitoria îsi înhumeaza sotul dupa datina, tocmeste bocitoare si face un parastas la care îi cheama pe ucigasii sotului ei: Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Cei doi ucigasi se deconspira în urma vorbelor insinuante ale Vitoriei. Calistrat Bogza este lovit în frunte cu baltagul de catre Gheorghita si este muscat mortal de câinele Lupu, iar Ilie Cutui este luat de autoritati.
Exista doua planuri:
- real;
- mitic.
Realismul lui Sadoveanu este diferit de realismul lui Rebreanu sau de cel al lui Calinescu.
Realismul este infuzat de aceasta dimensiune mitica a textului:
motivul transhumantei;
prelucrarea mitului egiptean al lui Osiris si Isis;
numele personajelor au rezonante mitice;
oamenii citesc semnele timpului (cântatul cocosului, aparitia norilor);
interpretarea viselor: Vitoria îl viseaza pe Nechifor Lipan trecând o apa
neagra si fiind cu spatele la ea.
Realismul se reflecta prin surprinderea obiceiurilor, a traditiilor din zona în care locuia Vitoria (vezi episodul în care Vitoria o cearta pe Minodora).
Sintaxa personajelor
Vitoria si Nechifor Lipan apartin categoriei personajelor tari, triumfatoare, stapâne pe destinul lor, din care fac parte Kesarion Breb, stefan cel Mare etc. Tandemul onomastic: Vitoria - victorie; Nechifor - Nike - phoros - purtator de victorie. Nechifor are numele schimbat. La început îl chema Gheorghe, cel care a ucis balaurul. Nechifor e nascut a doua oara. Pe feciorul lui îl cheama tot Gheorghe. Nechifor Lipan este un personaj absent, element de modernitate. Personajul absent nu apare ca prezenta în discurs, deoarece nu participa direct la evenimentele relatate, dar a participat la altele mai vechi.
Vitoria este un personaj tare, puternic. Este exponenta unei societati arhaice. Îsi iubeste copiii, dar devine intransigenta în ceea ce priveste legile stramosesti. Vezi în acest sens episodul cu Minodora! (Îti arat eu coc, valt si bluza, arda-te para focului sa te arda! Nici eu, nici bunica-mea n-am stiut de acestea - si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu.) Fraza ultima a Vitoriei exprima reintrarea în ciclul obisnuit al vietii si aminteste de început când Vitoria o cearta pe Minodora. Ghita C. Topor aduce elemente care disloca vechile obiceiuri. Opunerea categorica a Vitoriei contra asediului dat Minodorei de adoratul Ghita C. Topor este opunerea vechilor structuri ale unei civilizatii arhaice, contra agresiunii unei lumi noi, din care fac parte si ucigasii sotului ei. Pentru aceasta, progresul nu înseamna optimism, ci ruina rânduielilor ancestrale, pierderea binelui si a frumosului. Nu nasul o deranjeaza pe Vitoria, ci conditia de surtucar, de lefegiu, nu de om liber: "Oi gasi eu român asezat, cu casa noua si cu oi în munte, sa i te dau si sa scap de tine".
"Inteligenta, vie, trage de limba pe unul, pe altul. Trece de la agresivitate la dulceata, e vaicareata din ipocrizie, intriganta din calcul, stapâna pe nervii ei si neobosita." (Nicolae Manolescu, O femeie în tara barbatilor)
Ea îi aduna pe protagonisti la praznic si le smulge mastile (de aici, asemanarea cu Hamlet care procedeaza în acelasi mod). Vitoria stie si încearca sa obtina prin soc marturisirea lui Calistrat Bogza.
Muntenii traiesc dupa capul lor, într-o ordine primitiva, dar nu resping totusi noile rânduieli. (N. Manolescu, O femeie în tara barbatilor) Vitoria îi va prinde pe criminali fara ajutorul autoritatilor, dar îi preda apoi acelora. Manolescu afirma ca daca nu merge din prima la autoritatile civile este pentru ca, femeie fiind, nu are experienta acestor relatii.
Portret fizic nu este detaliat, insistându-se asupra ochilor: "Nu mai era tânara, dar avea o frumusete neobisnuita în privire." Caracterizare directa facuta de catre prefectul de la Piatra
"Ochii ei caprii, în care parca se rasfrângea lumina castanie a parului, erau dusi departe." - narator, caracterizare directa
În general, femeia reprezinta un element stabil, conservator, pasiv. Rolul femeii e legat de cuibul familial. Pentru ea, iesirea din perimetrul satului va fi o aventura (v. Nicolae Manolescu, eseul O femeie în tara barbatilor). Ceea ce face (îngroparea) e un act de curaj, dar si o datorie morala.
Gheorghita era un flacau sprâncenat, avea ochii mamei lui, nu era prea vorbaret, avea un zâmbet frumos de fata. - caracterizare directa facuta de catre narator
Îl ia pe Gheorghita nu pentru sprijin, ci pentru o initiere în asprimile vietii. Aceasta initiere este necesara. Experienta aceasta îl va maturiza. Nu e întâmplatoare nici alegerea numelui Gheorghita - sugereaza stafeta generatiilor. În roman, mitul nu are numai o functie simbolica, ci si una initiatica, în sens formativ, pedagogic. De fapt, punctul esential al romanului îl reprezinta initierea virila a lui Gheorghita, sub obladuirea unei femei, care e tocmai mama sa. Isis îl initiaza pe Horus în cosmogonie, în migratia sufletelor, medicina, arte mantice.
Vitoria, în ipostaza de initiatoare, devine alta fiinta:
"si maica-sa asta s-a schimbat. Se uita numai cu suparare si i-au crescut
tepi de aricioaica."
"Mama asta trebuie sa fie farmacatoare; cunoaste gândul omului".
"Daca-i într-adevar vrajitoare, cugeta el, apoi eu manânc si ea prinde
putere."
Paul Georgescu afirma cu dreptate ca mobilul ascuns al actiunii este
iubirea, "o iubire ce, în lumina tragicului, se manifesta ca durere". Roman de dragoste femeiasca, arzatoare, nebuna este Baltagul, neavând de a face cu transhumanta, nici cu misterul cosmic. Daca ar fi fost vorba de un rit, Vitoria ar fi putut sa-l ierte crestineste pe ucigas. Iertarea este o virtute extraordinara, dar e nemasurat de grea omeneste. Iertarea unui rau strigator la cer e, omeneste, cu neputinta de îndeplinit în mod real, sincer si complet.
Atentatele împotriva marilor iubiri nu se iarta!
Miorita
Nu se stie daca, de fapt, crima a fost savârsita.
Crima a fost savârsita.
În cazul ca a fost savârsita, victima ramâne cu trup si suflet în cadrul ei familiar.
2. Ramasitele victimei sunt risipite într-o vagauna îndepartata, ciopârtite de salbataciuni, iar sufletul îi este fara îndoiala neîmpacat.
3. Crima nu are nici o urmare justitiara.
3. Toata actiunea romanului are caracter justitiar.
4. Victima e un tânar, aproape adolescent, neînsurat, sortit mortii timpurii.
4 . Victima e un om în plina activitate, însurat, tata de familie, are 45 de ani.
5. Victima îsi transfigureaza probabila moarte într-o uriasa apoteoza uranica si cosmica.
Moartea victimei da loc unei coborâri în infern.
Povestea Vitoriei în cautarea ramasitelor lui Nechifor Lipan este povestea lui Osiris în cautarea ramasitelor lui Osiris. Mitul acesta se suprapune cu subiectul baladei în chip desavârsit. Prima aluzie, practic imperceptibila la mitul lui Osiris, o face autorul la sfârsitul capitolului al XI-lea, când spune Vitoria: " trebuia sa afle daca Lipan s-a înaltat la soare sau a curs pe o apa." Cadavrul lui Osiris a fost aruncat de Seth, ucigasul, în valea Nilului. Functia lui Anubis este sa caute cadavrul si sa descopere adevarul. În roman, câinele are functie de animal ghid si pazitor al sufletului dupa moarte (animal psihopomp). Echipa este completa: Isis (Vitoria), Horus (Gheorghita), Anubis (câinele).
Miturile Egiptului antic, M.E Matie, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1958
Osiris: cultul regelui, al fortelor productive, al naturii care moare si reînvie, al Nilului, al judecatorului de pe cealalta lume.
Osiris este fiul cel mai mare al regelui Keb, zeul pamântului, si al zeitei cerului, Nut. Domnind asupra Egiptului, Osiris i-a învatat pe oameni agricultura, gradinaritul, viticultura, dar a fost ucis de fratele sau, zeul Seth, care voia sa stapâneasca în locul lui. Isis, sotia si sora lui Osiris, i-a gasit trupul. Anubis, zeul cu cap de sacal, aduna membrele împrastiate ale lui Osiris, îl îmbalsama si îi înfasura trupul. Isis, luând înfatisarea unei soimite, se lasa pe trupul lui Osiris, zamislind în chip miraculos un fiu, pe nume Horus. El a fost conceput si nascut anume cu scopul de a-si razbuna tatal. Horus îl învinge pe Seth, primind mostenirea lui Osiris. Dupa aceea Horus îl învie pe tatal sau, dându-i sa înghita ochiul lui. Dar Osiris nu se întoarce pe pamânt si ramâne rege peste cei morti, lasându-l pe Horus stapân al lumii celor vii.
Arta narativa
Narator omniscient, omniprezent, impersonal, obiectiv.
Nararea se face la persoana a III-a, par derričre.
Naratorul este extradiegetic.
Tipul de naratiune - roman traditional, obiectiv, înscris de catre criticul Nicolae Manolescu în formula "realismului clasicizat". "Autorul poseda arta eliminarii timpilor morti si pe aceea a distribuirii informatiilor strict necesare." (Nicolae Manolescu)
Principala caracteristica a Baltagului este caracterul rezumativ. Naratorul îsi semnaleaza prezenta prin aceea ca rezuma, scurteaza faptele, avertizeaza.
Deosebim realismul lui Sadoveanu care este unul clasicizat si liric, de realismul balzacian - Enigma Otiliei, de realismul psihologic - Padurea spânzuratilor, Ultima noapte.
Modurile de expunere folosite sunt cele traditionale:
- naratiunea; descrierea; dialogul; monologul.
Limbajul este impregnat de arhaisme si de regionalisme (limbaj popular).
Identificam la Sadoveanu un minimum de raportare la real, dar în acelasi timp o depasire a acestuia prin surprinderea unor aspecte mitico- poetice.
|
