Roman-realist-obiectiv-traditional in perioada contemporana

Roman-realist-obiectiv-traditional in perioada contemporana

Morometii

De Marin Preda

,,Cel mai iubit dintre pamaneteni", iar dintre cartile de eseuri o importanta deosebita au ,,Viata ca o parade" si ,,Imposibila intoarcere".

Prin romanele lui, Marin Preda se incadreaza in curentul realist.

Aparut in doua volume, romanul ,,Morometii" sintetizeaza tehnicile de creatie imaginate de romancierii interbelici si in acelasi timp inoiesteviziunea artistica despre satul romanesc, despre taran cu personaj literar.

Prin tematica lui ,,Morometii" este roman social si de meditatie filosofica asupra efectelor trecerii timpului in lumea sotului romanesc.

Actiunea operei se desfasoara intr-un sat din Campia Dunarii, numit Silistea Gumesti, la sfarsitul perioadei interbelice, in cazul vol I si in primii ani ai perioadei postbelice, in cazul vol al doilea.

In structura sa se coreleaza doua planuri evocarea omului si evocarea societatii.

Romanul are mai multe capitole, numerotate, fara a avea titluri. In centrul actiunii se afla familia taranului Ilie Moromete. Acesta s-a casatorit a doua oara, dup ace i-a murit prima sotie. Din prima casatorie el are trei fii: Paraschiv,Nila si Achim. Impreuna cu a doua sotie Catrina, mai are inca trei copii: tita, Ilinca si Niculae. Evolutia familiei Moromete intra deseori in corelatie cu membrii altor familii, cu evolutia de ansamblu a satului, a societatii romanesti. Dintre cele doua familii prezentate in roman mentionam pe cea a lui Tudor Balosu, pe Cocosila, pe fierarul Iocon, Tugurlan, Dumitru lu`Nae.

Autorul a imaginat scene representative pentru evoltia familiei lui Ilie Moromete si indirect a atribuit satului aceeasi evolutie. Unele dintre aceste scene pun in prim plan echilibrul din viata de familie, iar altele indica instalarea crizei pe care a generat-o trecerea de la modul de organizare capitalist la cel socialist , de la proprietatea private asupra pamantului la proprietatea colectiva, socialista.

Romanul incepe cu un moment in care domina echilibrul in lumea satului si in familia lui Ilie Moromete.

Incipitul fixeaza cadrul actiunii ,,In Campia Dunarii cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii si viata se scurgea fara conflicte mari". Aceasta atmosfera in care predomina calmul se prelungeste si in alte cateva scene : cina in familia lui Ilie Moromete, felul in care Ilie Moromete si vecinul sau , Tudor Balasu , merg la munte sa vandal prumb, discutiile din poiana fierariei lui Iocon, unde satenii mergeau sa-si repare uneltele, dar sis a discute pt a intelege lumea in care traiesc; de asemenea domina echilibrul si voia buna in scena secerisului, cand Moromete inca spera sa poata faci rost de bani vanzand o parte din recolta si achitandu-si,,foncirea", ratele de la banca. Taxele scolare pt Niculae.

In alte scene atmosfera de calm incepe sa fie tot mai mult inlocuita cu alta tensionata. O astfel de scena care are atat valoare realista cat si valoare simbolica este taierea salcamului din spatele curtii Morometilor. Cand constata ca recolta bogata nu-l ajuta pt ca a dus la scaderea pretului produselor, cand afla de la un satean ca fiul sau Achim, nu intentioneaza sa- trimita bani de la Bucuresti, Ilie Moromete se hotaraste sa taie salcamul si sa-l vandal vecinului Tudor Balosu. La scurt timp ceilalti doi baietii din prima casatorie se cearta cu tatal lor si fu la Bucuresti, luand si caii familiei. Pentru ca mai avea de platit urgent alte sume de bani Ilie Moromete vinde si o parte din pamant iar starea lui generala se schimba sin u mai este vazut stand ceasuri intregi la poarta si nici raspunzand cu cuvinte multe la salut. ,,Timpul nu mai are rabdare", ii indeparteaza pe oameni modul traditional de viata si ii conduce spre schimbari dramatice.

Stabilind corelatii intre toate aceste scene se observa ca taierea salcamului poate fi simbolic inteleasa ca surpare a axului randuielilor traditionale, iar dupa acest moment Ilie Moromete, ca exponent al lumii traditionale isi pierde treptat autoritatea, atat in familie, cat si in sat.

Se observa structura circulara a romanului realizata prin construirea simetrica a scenei initiale prin vol I cu scena finala. Ambele consemneaza impresii de ansamblu asupra satului si au in comun motivul timpului. Cu ajutorul acestui motiv de la inceput se consemneaza atmosfera patriarhala de calm, iar in final se subliniaza incheierea unei etape din evolutia satului. La inceputul volumului este evocat Ilie Moromete-omul, iar in finalul volumului este evocate trecerea lui spre mit, prin faptul ca el nu mai apare in poiana fierariei unde fusese admirat si invidiat de sateni, ci doar statuieta cu chipul sau, facut de Vasilescu altadata din lut, mai aminteste de vremurile cand oamenii puteau macar sa spuna ce vor, daca nu aveau tot ce isi doreau.

Trecand in vol al II-lea la evocarea schimbarilor impuse de socialisc, se observa si alte simetrii; accentuandu-se aspectul circular al structurii narrative. La inceputul volumului apar o serie de scene care adancesc criza din familia lui Moromete: refuzul lui Paraschiv si al lui Achim, baietii lui Moromete din prima casatorie, de a se intoarce acasa de la Bucuresti, chiar daca acesta merge dupa ei si le promite sa le deal or casa, sa-si faca el alta mai mica, sa le dea o parte din pamant, pe care il reintregise dupa razboi; supararea Catrinei care se simte nedreptatita de faptul ca nu este trecuta in actele de proprietate asupra casei, plecarea ei din casa lui Moromete, hotararea de a locui la una dintre fiicele sale; inscrierea lui Niculae in noul partid socialist- toate acestea contrasteaza cu atmosfera din scena de inceput a primului volum, cand este evocate cina familiei dupa o zi de lucru, cand , in ciuda conflictelor dintre ei, membrii familiei sunt tinuti la un loc prin autoritatea tatalui. Alte corelatii prin care este subliniata accentuarea crizei se poate face intre discutiile din fieraria lui Iocan si discutiile din prispa casei lui Ilie Moromete, intre secerisul tihnit deschis in vol I si secerisul tensional din cel dea al II vol; cand Niculae, ca reprezentant al partidului, supravegheaza inregistrarea cotelor din produsele pe care taranii erau obligate sa le dea catre sat. Pe fundalul schimbarilor care au loc in sat, in intreaga societate, insigurarea lui Ilie Moromete se accentueaza si el vorbeste deseori singur, prin gradina, meditand in felul sau ironic asupra lumii in care traieste.

Avand in vedere consecventa cu care apara principiile dupa care se desfasoara viata in satul traditional, Ilie Moromete a fost comparat de critucul Eugen Simion cu Don Quijote al lui Cervantes. Ambele personaje ilustreaza intr-un fel particular timpul inadoptatului, care opune unei lumi plina de rele cu vis frumos si reuseste astfel sa pastreze in sufletul sau o particica din ordinea si frumusetea lumii, reuseste sa-si pastreze, independenta, cum ii spune el medicului care l-a vizitat cand se afla pe patul de moarte.

Avand personaje numeroase si o actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri, opera este un roman in care predomina elementele traditionale: naratorul omniscient, perspectiva obiectiva asupra faptelor, ilustrarea in opera a unor mentalitati si situatii definitorii pt satul traditional. Evocarea intamplarilor se face din perspective obiectiva, prin vocea unui narrator omniscient, care coordoneaza personajele antrenate in actiune si in acelasi timp are rol de a anticipa unele evenimente, accentuand impresia ca este deschisa implinirea unui destin colectiv si individual implacabil.

Chiar daca in ansamblu ,,Morometii" este un roman traditional, apar si elemente noi care au mai fost intalnite in epocile anterioare. Dintre acestea mentionam estetica autenticitatii, accentuarea vietii interioare a personajelor aparitia unor procedee moderne de caracterizare. Folosirea analizei psihologice de modernizarea imaginii artistice despre taran, astfel incat Ilie Moromete este numit taranul filosof, capabil sa reflecteze asupra lumii in care traieste, spre deosebire de taranul din opera lui L.Rebreanu care se lasa mai mult purtat de instincte si se interesa doar de problemele personale , mai ales de rezolvarea problemei pamantului in familia sa.

Ca opera realista ,,Morometii" a evocat veridic, imaginea satului romanesc, cu structurile lui traditionale, dar si cu trecerea dramatica la organizarea socialista a agriculturii, a vietii oamenilor. Autorul a folosit tipizarea in selectarea situatiilor, dar a completat-o prin tehnica detaliilor, astfel incat se creeaza impresia de varietate a timpurilor umane evocate. A imaginat o multitudine de conflicte, de natura sociala, politica psihologica, rezolvandu-le dur si subliniat astfel drama trecerii de la traditional la modern in lumea satului romanesc. In acelasi timp M. Preda a sintetizat tehnica de creatie a romanului romanesc, asa cum se conturase el in perioada interbelica.