Romanul istoric sadovenian (trasaturi)
Mihail Sadoveanu este creatorul romanului istoric īn literatura romāna. El vede istoria ca pe o scena imensa, in care se misca comandanti de osti si mari voievozi, intr-un spatiu epopeic, legendar si mitic. Originalitatea operei este data de capacitatea de a se contopi cu lumea evocata, astfel incit un singur narator, autorul insusi, povesteste viata din trecut si cea de azi.Īn opera sa, prozatorul ilustreaza trei secole din istoria Moldovei: secolul al XV-lea (stefan cel Mare), secolul al XVI-lea (Ion Voda cel Viteaz), secolul al XVII-lea (stefan Tomsa, Vasile Lupu, Duca-Voda). Viziunea lui Mihail Sadoveanu asupra istoriei este aceea a unui proces complex, cu perioade de asc 15215e49p ensiune sau decadere, īmbibānd epopeea, eroicul si grandiosul cu maleficul, nesemnificativul, antieroicul. Pentru Sadoveanu, asadar, istoria īnseamna progres, civilizatie, modernizare, stabilitate politica, evolutie economica dar si regres, primitivism, tiranie, instabilitate politica, saracie. Prozatorul are harul de a armoniza realul cu legendarul, īntr-o dimensiune fabuloasa, īnaltānd personajele la statutul unor semizei, prin etica si faptele lor exemplare: stefan cel Mare, Ion Voda cel Cumplit, Nicoara Potcoava etc. Raportul dramatic dintre om si istorie este ilustrat prin neconcordanta dintre fluxul evenimentelor si aspiratiile umane, acestea din urma ramānānd neīmplinite din cauza agresivitatii pe care īntāmplarile istorice o exercita asupra individului. Sadoveanu construieste personaje dilematice, al caror conflict interior se declanseaza īntre datoria responsabilitatii istorice si pasiunile omenesti. Atunci cānd iese īnvingator sentimentul datoriei, personajele sunt eroi exemplari ai neamului romānesc. Cānd, dimpotriva, conducatorii sunt dezinteresati de soarta tarii, romancierul creeaza personaje fara semnificatie istorica si fara aura legendara, pe care istoria nu-i retine īntre eroii neamului. Atmosfera īnaltatoare a prozei sadoveniene se datoreaza limbajului inconfundabil, care īmbina, cu o tainica magie, limba arhaica si stilul cronicilor cu cea mai aleasa si fermecatoare limba populara moldoveneasca, rezultānd o muzicalitate incantatorie, īn care se manifesta, remarcabil, sugestia verbala.
Sadoveanu din spatele operei
Īn 1937, la vīrsta de 57 de ani, Mihail Sadoveanu marturisea: "Am obiceiul sa distrug scrisorile, ciornele si notele, ca sa nu fie bataie de cap mai tīrziu pentru oameni curiosi. Dintr-o discretie fireasca, n-am comunicat publicului despre predecesorii mei decīt extrem de putin.
N-am alimentat notele biografice din carti, de aceea cele mai multe sīnt vagi ori cuprind neexactitati. M-am gīndit ca unele lamuriri poate tot ar fi necesare acum ca sa se vada de ce viata mea a fost asa de putin oraseneasca si asa de lipsita de viclenie...".
De fapt, la acea data, existau deja multe "ciorne si note" ale lui Sadoveanu, pe care scriitorul nu le distrusese. La ele aveau sa se adauge altele, pe parcursul a īnca douazeci de ani. Toate formeaza substanta unui volum masiv de pagini de jurnal si documente, aparut recent, care nu numai ca sīnt inedite, dar, asa cum constata criticul si istoricul literar Constantin Ciopraga, - "proiecteaza lumini īntregitoare asupra unui Sadoveanu necunoscut" (s. mea).
Asa cum cititorii Evenimentului au putut afla dintr-un interviu cu profesorul Constantin Ciopraga, pe care l-am publicat īn spatiul acestei rubrici, mostenitorii lui Sadoveanu - Constantin Mitru, secretarul personal al scriitorului, si Maia Mitru - au arhivat si au dactilografiat manuscrisele - īnsemnari de jurnal, evocari, note de calatorie īn tara si strainatate, reflectii si trimiteri la operele clasice ale literaturii si filosofiei, "observatii, aforisme, ravase", schite de proiecte literare, documentari, impresii de lectura, citate, liste de carti ce trebuiau procurate, cuvinte si expresii specifice graiurilor din diverse regiuni romānesti, toponimice si elemente de onomastica etc. Gratie Editurii Junimea si Muzeului Literaturii Romāne din Iasi, le putem citi, iata, dupa o suta de ani de cīnd dateaza prima notatie (1906) si la aproape 45 de ani de la moartea autorului Crengii de aur. O lectura nesperata, a unui, īn fond, īnsemnat capitol de istorie literara romāneasca. Materialul cuprins īn Caietele si Carnetele olografe, pregatit de cei doi mostenitori amintiti, a fost structurat de Olga Rusu, cercetator si muzeograf la M.L.R. Iasi. Profesorului Constantin Ciopraga, unul dintre cei mai reputati biografi si exegeti ai lui Sadoveanu, īi apartin amplul studiu introductiv si notele de subsol. Domnia sa precizeaza ca "autorul Baltagului nu a tinut un jurnal propriu-zis - īn genul lui Rebreanu. Īnsemnarile sale au, mai totdeauna, caracter ocazional (...) Notatiile din perioada ce se īntinde de la 1906 pīna īn 1944 - īn creion sau īn cerneala, cu stersaturi, corecturi, adaugiri - sīnt cuprinse īn 25 de carnete. Numeroase manuscrise nu sīnt datate si, de aceea, stabilirea cronologica s-a dovedit a fi dificila".
Īnsemnarile se īntind, de fapt, pe o perioada de nu mai putin o jumatate de secol (1906-1956), Olga Rusu ordonīndu-le īn cinci sectiuni corespunzīnd tot atītor etape (1906-1913, 1919-1927, 1932-1936, 1937-1944, 1944-1956) si o Addenda. Editorii au inclus si un numar de fotografii, Valoarea de document, de marturie, a multor texte si pagini de jurnal depaseste īnsa sfera biografiei si operei sadoveniene (desi toate au o legatura directa cu acestea) si priveste aspecte mai generale ce tin de atmosfera unei epoci sau a alteia, de momente importante din istoria tarii ori din cea a unor institutii si organizatii ca, de pilda, Academia Romāna sau Francmasoneria romāna unita (putem citi īn Addenda textul integral al cuvīntarii lui Sadoveanu, īn calitatea sa de Mare Maestru, rostita la Primul Convent federal ce a avut loc īn Bucuresti, la 15 aprilie 1934). Īn 1907, Sadoveanu īi trimitea ministrului Spiru Haret un raport confidential privind situatia īnvatatorilor din Moldova din vremea rascoalelor, īndeplinindu-si astfel o sarcina de serviciu, ca functionar al Ministerului Instructiunii. El formeaza, īntre altele: "Multi mi-au spus limpede: dreptatea este a muncitorului obijduit. Arendasii si proprietarii, fara deosebire de nationalitate, īsi bat joc de munca romānului. Toti surtucarii satului, primari, notari, scriitorasi, mulg fara rusine, fara mila, aceasta vaca laptoasa. Se adaoga la acestia si preotul - care aproape īn toate partile (Moldovei - n.n.) e īn discordie cu īnvatatorul". Acesta - "care este un calic... sta līnga taran si līnga nevoile lui", īnvatatorul fiind "un izolat. si de multe ori taranii sīnt cu preotul si cu ceilalti īmpotriva lui"
|
