Romanul romanesc in perioada interbelica
Anii interbelici se caracterizeaza în literatura româna printr-o remarcabila dezvoltare a romanului care în scurt timp atinge nivelul valoric european.
Desi asezat la casa lui, Ion, din cauza firii lui patimase, nu se poate multumi cu averea pe care o dobandise si ravneste la Florica.Sfarsitul lui Ion este naprasnic, este omorat de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui.
Finalul romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea sfintirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas, viata urmaridu-si cursul.
Calinescu afirma ca "in planul creatiei Ion e o bruta.A batjocorit o fata, i-a luat averea, a impins-o la spanzuratoare si-a ramas in cele din urma cu pamantul".Insusindu-si pamantul pe cai necinstite, tulburand linistea unui camin (cel al lui George Bulbuc) in numele glasului iubirii, Ion nu putea supravietui iar sfarsitul sau nu putea fi altul, fiind perfect motivat din punct de vedere moral si estetic.
Rebreanu este primul nostru mare romancier al stihei sociale dar si al celei psihologice reprezentata de "Padurea spanzuratilor", primul roman de analiza psihologica,obiectiv si realist din literatura romana.
Tema romanului o constituie evocarea realista si obiectiva a primului razboi mondial, in care accentul cade pe conditia tragica a intelectualului ardelean care este silit sa lupte sub steag strain impotriva propiului neam."Padurea spanzuratilor" este "monografia incertitudinii chinuitoare"(G. Calinescu).
Structural, romanul este alcatuit din patru carti, fiecare cate 18 capitole, cu exceptia ultimului, care are doar 8 capitole, fapt ce a fost interpretat de critica literara prin aceea ca viata tanarului Bologa s-a sfarsit prea curand si intra-un mod nefiresc.Romanul are doua planuri distincte, care evolueaza paralel, dar se interconditioneaza, unul al tragediei razboiului, altul al dramei psihologice a personajului.
Atmosfera dezolanta a peisajului de toamna mohorata, cu cer rece, in care campia este neagra, arborii sunt desfrunziti, iar ploaia, vantul, intunericul, cimitirul, precum si sarma ghimpata constituie manifestari ale naturii aflate in concordanta cu starile sufletesti ale personajelor.
Apostol Bologa, protagonistul romanului, ca membru al Curtii Martiale, a fcaut parte din completul de judecata care a condamnat la moarte prin spazuratoare pe sublocotenentul ceh Svoboda, pentru ca incercase sa treaca frontul la inamic.Convins ca si-a facut datoria fata de stat, Apostol Bologa supravegheaza cu severitate executia ,care i se pare un act de dreapta justitie.Momentul crucial care va avea puternice influente in constiinta eroului si care va declansa conflictul psihologic al personajului este privirea obsedanta a ochilor lui Svoboda, "simiti limpede flacara din ochii condamnatului i se prelingea in ini 14514q1620o ma ca o imputare dureroasa.ochii omului osandit parca il fascineaza cu privirea lor dispretuitoare de moarte si infrumusetata de o dragoste uriasa".Este acum o prima manifestare a crizei de constiinta, care, treptat, va domina mintea si sufetul lui Apostol.
Intreaga sa fiinta este dominata de aspiratia spre libertate si constiinta apartenentei etnice.De aceea,cand afla ca regimentul sau trece in Ardeal , incearca sa obtina aprobarea de a nu participa la aceste lupte ce se vor purta impotriva neamului romanesc, insa nici dupa ce va distruge reflectorul rusesc, generalul sau nu va accepta.Incercand sa dezrteze, este ranit si se intorce la Parva in covalescenta.Va rupe logodna cu Marta pentru ca, revenit pe front sa se indragostesca de Ilona, fiica groparului Vidor,de care era gazduit.
Dupa ce este pus in situatia de a condamna la moarte 12 romani, Bologa dezerteza din nou fiind prins de cel mai vigilent dusmnan al sau, locotenentul ungur Varga;refuza cu incapatanare sa fie aparat si este condamnat la moarte prin spanzuratoare.
Apostol Bologa moare ca un erou,intruchipand puterea de scrificiu pentru cauza nobila a neamului sau, pentru libertate si iubire de adevar, "cu ochii insetati de lumina rasaritului", cu privirile indreptate "spre stralucirea cereasca".
Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe cand Mihail Sadoveanu desavarseste povestirea romaneasca.Sadoveanu, "Stefan cel Mare al literaturii romane" cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.
Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveniana marcheaza zbuciumata istorie a Moldovei, capodopera acestui gen creator constituindu-l romanul "Fratii Jderi",care evoca epoca de glorie a Moldovei in secolul al XV-lea.
Tema prezinta istoria Moldovei in timpul lui Stefan cel Mare, construita ca o ampla cronica a vietii sociale din perioada de maturitate a domniei, epoca de inflorire a tarii, de progres si libertate nationala.Actiunea are doua planuri: unul istoric care ilustreaza evenimentele politice si militare ale epocii si unul social, avand in centru familia Jderilor si devotamentul "oamenilor Mariei Sale".
Romanul se compune din trei volume, fiecare purtand un titlu semnificativ pentru esenta subiectului:
"Ucenicia lui Ionut"(1935)-prezinta formarea lui Ionut Jder, fiul cel mai mic al lui Manole Par-Negru,ucenicia in slujba lui Alexandrel-Voda, dorind sa-si implinesca visul de a ajunge la Curtea domneasca la Suceava.Cei doi tineri sunt crescuti aspru, in spiritul barbatiei si al demnitatii, devin frati de cruce,isi impartasesc grijile si necazurile,impreuna ies din situatii grele datorita inteligentei,curajului si priceperii manuirii armelor.
Ionut Jder afla de un complot impotriva domitorului si salveaza vitejeste pe Alexandrel si, in aceeasi noapte Manole Par-Negru impiedica furtul armasarului Catalan,care fusese pus la cale de boierul Mihu, un roman pribeag in Polonia.
Nasta,iubita lui Ionut, este rapita de tatari si dusa intr-o tabara turceasca pe malul Dunarii.Ionut pleca in cautarea ei,trece prin multe peripetii riscandu-si viata dar este salvat de fratii si tatal sau, dupa care afla ca Nasta s-a sinucis.Episodul se incheie cu uciderea hanului tatar de Gheorghe Botezatu, slujitorul credincios al lui Ionut,iar el revine la Curtea domneasca devenind ostean adevarat.
"Izvorul Alb" este un poem al iubirii.Simion Jder se indragosteste de Marusca, fiica lui Iatco Hudici,care este rapita si dusa in Tara Leseasca.Jder merge in Polonia si isi aduce iubita inapoi,apoi are loc primirea viitoarei doamne a voievodului,Maria de Mangop si nunta lor.
"Oamenii Mariei Sale" prezinta evenimentele istorice petrecute intre 1471-1475.O pagina impresionanata o constituie lupta de la Vaslui dar turcii pregatesc un nou atac asupra Moldovei.
Ionut este trimis de Voda sa aduca vesti din Grecia si de la muntele Athos.Este insotit de Gheorghe Botezatu, iar drumul este un prilej de a prezenta, in contrast, imaginea Moldovei si Imparartia Otomana.
Romanul se incheie cu lupta de la Vaslui, unde Stefan a obtinut o victorie stralucita impotriva puhoiului tucesc condus de sultanul Mehmed El Fatih.Stefan ii plange pe eroii care au pierit in lupta ,intre care se numara si batranul comis Manole Par-Negru, Simion Jder, Caliman si fiul sau,Samoila.
Timpul in care se petrec intamplarile, faptele din intreaga proza sadoveniana, este un timp mitic, un timp al credintelor stramoseseti, intr-o lume arhaica, primitiva, foarte puternic legata de natura inconjuratoare,un timp care se masoara dupa semnele vremii, dupa superstitii, dupa legi stramosesti nescrise, dar pastrate cu sfintenie de generatii si transmise cu credinta urmasilor, "Baltagul" fiind un adevarat "poem al naturii si al sufletului omului simplu, o "Miorita" in dimensiuni mari".Scris in numai 17 zile este considerat suprema sinteza sadoveniana.
Romanul ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al traditiilor si al specificului national,cu un mod propiu de a gandi, a simti, si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii.
Romanul este structurat evidentiindu-se doua componenete: una simbolica-mitica si cealalta epica-realista, care se interfereaza pe parcursul intregului roman.Romanul debuteaza cu legenda pe care Nechifor Lipan o povestea la nunti si botezuri, in care e evidentiata viata aspra a locuitorilor de la munte care isi castigau painea cu toporul, foarte priceputi in im mestesugul oieritului.Structurat in 16 capitole, romanu evidentiaza trei idei esentiale.
Primele 6 capitole cuprind asteptarea femeii dominata de neliniste si speranta, de semne rau prevestitoare, se prezinta gospodaria Lipanilor, oamenii si obiceiurile locului.
Vitoria devine ingrijorata pentru ca Nechifor plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi si nu se intorsese cum ar fi trebuit si nici nu daduse vreo stire.Nelinistita, Vitoria cere sfatul preotului, dar merge si la baba Maranda, vrajitoarea, hotarandu-se de a porni in cautarea lui Nechifor, intru-cat o multime de semne prevestitoare o indeamna la drum: il viseaza pe Nechifor intors cu spatele trecand o apa neagra, tine post negru, cocosul canta cu ciocul spre poarta, "semn de plecare".
Capitolele 7-13 ilustreaza cautarile Vitoriei pe drumul parcurs de Nechifor, in care sunt trimiteri la obiceiuri si traditii precum si descrierea locurilor abrupte ale muntilor.
Impreuna cu Gheoghita, fiul ei, pleaca in cautarea sotului ei.Intreaba peste tot de "barbatul cu caciula brumarie si cal negru tintat" si afla ca la Vatra Dornei a cumparat 300 de oi.Impreuna cu el se mai gaseau inca doi munteni care il rugasera sa la vanda 100 de capete.Vitoria urmaeza drumul spre Paltinis, Brosteni apoi Borca, loc in care turma a parasit apa Bistritei, ajungand la Sabasa.Trece puntile Stanisoarei, poposind la Suha unde constata cu uimire ca ajusesera numai doi ciobani si I se pare limpede ca intre aceste localitati s-a petrecut omorul.Se intorce la Sabasa si gaseste in ograda unui gospodar cainele barbatului ei,Lupu.
Ultima parte (cap 14-16) evidentiaza gasirea ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor, ritualul inmormantarii, demascarea criminalilor, infaptuirea actului justitiar.
Calauzita de Lupu, Vitoria gaseste osemintele lui Lipan in prapastie,cu o luciditate si stapanire de sine extraordinare, implineste datinile necesare pentru mort, cheama autoritatile sa constate crima, iar gandul ei se indreapta spre infaptuirea dreptatii, demascarea si pedepsira ucigasilor.
La inmormantare,pe fondul unei puternice stari de tensiune pe care o creeaza, ea pune intrebari viclene si iscusite, apoi afirma ca stie cum s-au petrecut lucrurile, relatand cu uimitoare pecizie crima celor doi.Dupa ce Bogza se repede la Gheorghita,dar cade palit de baltagul flacaului,faptasii marturisesc crima si sunt luati de autoritati.
Vitoria Lipan se poate intoarce la ale sale, se gandeste ca are o fata de maritat si-si planifica implinirea in timp a celor cuvenite pentru memoria lui Nechifor Lipan, dupa care viata isi va relua cursul "si le-om lua de coada toate cate le-am lasat".
Aria tematica a romanului interbelic se largeste substantial, dupa ce Rebreanu fundamentase stilul obiectiv, romanul-fresca prin "Ion", întemeindu-se romanul de evocare istorica prin Mihail Sadoveanu, trecând din lumea satului, în cea a orasului. Formele epice traditionale coexista cu tehnici artistice moderne (Marcel Proust); se abordeaza si se afirma romanul de analiza psihologica - Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, romanul evoluând astfel de la formula obiectiva spre cea subiectivista.
Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant, ganditor modern este Camil Petrescu.Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a autorului,a carui inspiratie catre autenticitate confera "momente autentice de simtire" in roman.Inscriindu-se in modernismul lovinescian al epocii, ale carui noi directii isi propuneau sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana C. Petrescu se va inspira din mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid, analitc si intorspectiv.
Tema romanului "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii.
Romanul este alcatuit din doua carti aparent distincte. Prima carte cuprinde monografia analitica a sentimentului geloziei, ca element psihic dominant în viata sufleteasca a lui stefan Gheorghidiu. Nu este o analiza de psihologie generala, ci analiza sentimentului trait de personaj în conditii date, cele ale unei societati cuprinse de febra afacerilor prilejuite de pregatirea intrarii în razboi si de participarea la razboi. A doua carte este propriu-zis jurnalul de campanie al autorului împrumutat eroului din roman. Integrarea acestui jurnal în roman i-a schimbat caracterul de notari zilnice, documentare, iar arta scriitorului i-a dat autenticitatea unei experiente dramatice, în care eroul a dobândit întelesurile profunde ale vietii si solutiile juste ale chinurilor din constiinta lui stapânita de gelozie.
Cele doua carti se îmbina într-o unitate de compozitie de larga viziune structurala; ele sunt doua parti care se alatura cronologic, sudura lor nu este o juxtapunere, ci o sudura organica în care problema primei parti se rezolva prin experienta din a doua carte, ca un triumf moral al personajului principal.
Daca prima carte este o fictiune,deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama de iubire pana la scrierea romanului, cartea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter sl armatei romane, in timpul primului razboi mondial.
"Enigma Otiliei" (1938) constituie o revenire la formula obiectiva de roman, la metoda balzaciana. Romanul lui Calinescu devine astfel unul polemic, replica literara la cultivarea asidua în epoca a formulei proustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale despre curente literare.
Un prim-plan al romanului prezinta cele doua familii - Costache Giurgiuveanu - Otilia si Tulea. Mobilul principal al tuturor actiunilor care se desfasoara este mostenirea este averea lui Costache Giurgiuveanu, pe care o vâneaza clanul Tulea.
Alt plan al romanului prezinta destinul tânarului Felix Sima, ramas orfan, venit sa studieze medicina în Bucuresti si dornic de a face cariera, care traieste prima experienta erotica. Aceasta constituie fondul liric al romanului: iubirea romantica, adolescentina a lui Felix pentru Otilia, pe care o cunostea din corespondenta întretinuta.
Otilia este un personaj tipic de feminitate enigmatica pentru toate personajele romanului.Amestecul teribilelor copilarii, al placerilor de a alerga prin desculta prin iarba cu seriozitatea si ratiunea rece cu care judeca si explica imposibilitatea mariajului dintre ea si Felix nedumireste si fascineza.Este intelegatoare si plina de tact in comportamentul ei fata de mos Costache, dar aparent imuna la rautatile celor din clanul Tulea.
Aceasta "enigma a Otiliei" se naste mai ales in mintea lui Felix, care nu poate da explicatii plauzibile pentru comportamentul fetei, ce ramene pana la sfarsitul romanului o tulburatoare intruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin.
Indragostit total de Otilia, Pascalopol o admira si o intelege, dar nici el nu poate descifra in profunzime reactiile si gandurile fetei, confirmandu-i lui Felix in finalul romanuli:"A fost o fata delicioasa, dar ciudata.Pentru mine e o enigma".
Romanul "Enigna Otiliei" intruneste spiritul clasic balzacian, cu elemente de factura romantica si cu trasaturi puternice ale romanului modern, realist si obiectiv prin introspectia si luciditatea analiziei psihologice a personajelor, din care se desprind psihologii derutante (Otilia), degradari psihice ca alienarea, senilitatea (Simion), consecintele ereditatii, constituindu-se intr-o creatie fundamentala a literaturii romane.
Perioada interbelica a romanului romanesc e o perioada de efervescenta spirituala nemaiantalnita in cultura noastra.Viata culturala cunoaste infaptuiri stralucite, multe din ele cu ecou mondial (nume ca Iorga, Enescu, Brancusi trec de hotarele tarii) dar si de degradari dezolante in anii fascismului.Niciodata literatura romana n-a avut intr-o singura perioada atatia reprezentanti ilustri (Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Balga, H. Papadat-Bengescu, G.Calinescu, Camil Petrescu.), niciodata n-a trait si o mai aprinsa dispozitie la contestarea valorilor.Tabloul activitatii scriitoricesti prezinta, prin urmare, o mare varietate si complexitate, inregistrandu-se dintr-o tesatura deasa de lumini si umbre puternice.
LIVIU REBREANU
Liviu
Rebreanu s-a nascut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlisiua, judetul
Bistrita-Nasaud.
Studiile gimnaziale le face în Nasaud, Bistrita, apoi scoala militara în
Sopron. Absolva Academia militara "Ludoviceum" din Budapesta si apoi
activeaza ca ofiter la Gyula. În 1908 demisioneaza din armata, iar în 1909
ajunge în Bucuresti.
Debuteaza la revista "Luceafarul" din Sibiu în 1908 cu nuvele, apoi
1909 la revista "Convorbiri critice" în Bucuresti. În 1920 apare
romanul "Ion" care este primul mare succes al sau, primind Premiul
Academiei Române. Doi ani mai târziu apare romanul "Padurea
spânzuratilor" care va fi tradus între anii 1928-1959 în peste zece limbi.
A ocupat diferite functii printre care si cea de director al Teatrului
National din Bucuresti.
Se stinge din viata la 1 septembrie 1944 si este înmormântat la cimitirul Bellu
în Bucuresti.
Anul 1920 reprezinta momentul crucial al carierei literare a lui L.Rebreanu,
una dintre cele mai rasunatoare, desi atat de agitata si dramatica, de care s-a
bucurat un prozator roman.O data cu aparitia lui Ion, scriitorul nu numai ca a
intrat decisiv in constiinta criticii literare, dar si-a castigat titlul de
primul mare romancier modern sau chiar de autor al primului roman romanesc in
sensul deplin al cuvantului.
Scriitorul a debutat in 1908 cu schita Codrea (Glasul inimii) in revista
Luceafarul iar in 1912 ii apare volumul de nuvele si povestiri
"Framantari" la o editura din Orastie, urmat de Golanii (1916),
prefatatele Mihail Dragomirescu, Marturisire (1917) si Rafuiala (1919), ultimul
incluzand, pe langa bucati mai vechi, si cateva proze scurte necuprinse in
cartile anterioare.Tot in 1919 inregis-tram si naratiunea cu tenta
autobiografica (nuvela sau roman) Calvarul. In aceasta perioada, Rebreanu
desfasoara si o relativ sustinuta activitate de gazetar in diverse jurnale ale
epocii, de cronicar dramatic la "Scena" (1910-1911), Universul
literar (1917), Sburatorul (1919-1921) si de traducator.
Sigur este ca cel dintai roman al lui Liviu Rebreanu s-a ridicat intr-adevar,
urias, monopolitic, dar nu intr-un peisaj arid, ci pe fondul unei proze ce
cuprin-dea cateva realizari majore in nuvela si schite, si o traditie
romaneasca onorabila.
Chiar daca Ion nu este un "accident", un miracol in literatura
romana, faptul in sine nu scade cu nimic meritele cartii. Din contra, as zice
ca valoarea lui iese cu atat mai mult in evidenta cu cat se detaseaza
coplesitor pe un fundal ce are si el cotele sale.
Dar, pentru ca ne aflam la acest capitol, sa consultam si "dosarul"
lui Ion, alta obsesie a perioadei de care ma ocup (1920 - 1967).Despre
protagonistul romanului s-au emis opinii si judecati contradictorii, avandu-si,
asa cum ne-am obisnuit, formularile exponentiale in caracterizarea lui Eugen
Lovinescu si George Calinescu.
Valeriu Rapeanu - 1966
Casa memoriala se afla într-un apartament cumparat de catre scriitor în anul , pentru fiica sa, Puia-Florica Rebreanu. Ea doneaza spatiul si mostenirea din acesta în dorinta ca acestea sa aminteasca si de mama sa care, exceptând cariera de actrita, s-a apropiat de literatura memorialistica, conferindu-si astfel statutul de membra a Uniunii Scriitorilor. Este inaugurata în . În holul de la intrare se pot admira grafici de pret (în carbune, creion, penita). În camera de zi se gasesc picturi la scala mare ale mamei si fiicei, lucrari purtând semnatura lui Camil Ressu. Alte lucrari fine de arta pot fi vazute în cea mai importanta camera, biroul scriitorului, lucrari realizate de artisti prestigiosi ai vremii (Jean Alexandru Steriadi, Milita Patrascu, Ion Jalea, Francisc sirato). În camera unde a locuit fiica celor doi scriitori putem admira fotografii de familie, câteva tablouri si o colectie frumoasa de icoane, dând impresia unei catapetesme. Cea mai mare camera a muzeului este sufrageria, mobilata cu piese Biedermeyer, în care continua colectia de icoane, însa unde întâlnim si un ceasornic din soclu, obiect unic. În bucatarie, peretii sunt acoperiti de o colectie impresionanta de ceramica (piese specifice zonei Ardealului).
APRECIERI CRITICE: George Calinescu: Daca Sadoveanu e rapsodul literaturii române moderne, Rebreanu este romancierul ei.
27 noiembrie - În satul Târlisua (din fostul comitat Solnoc Dobâca - azi judetul Bistrita-Nasaud), se naste Liviu Rebreanu, primul din cei 14 copii ce vor veni pe lume în familia învatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai (nascuta Diuganu). Tatal ( / ) se mai ocupa cu strângerea de folclor, colaborând la diferite gazete din Ardeal. În tinerete, mama ( / ) era pasionata de teatru, fiind considerata "prima diletanta" pe scena Becleanului de bastina. Ambii parinti sunt arhetipurile Herdelenilor din Ion.
- Familia se muta în comuna Maieru, pe valea Somesului. "În Maieru am trait cele mai frumoase si mai fericite zile ale vietii mele. Pâna ce, când sa împlinesc zece ani, a trebuit sa merg la Nasaud, la liceu". În scrierile de sertar, la început în limba maghiara, si apoi în limba româna, multe amintiri din copilarie aduc pe prim-plan oamenii acestor locuri. Desi localizate în imaginarul Pripas (identificat de cercetatori cu Prislopul în care Rebreanu avea sa locuiasca mai târziu), unele episoade din Ion vor pastra cadrul toponimic si onomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor).
/ - Începe cursurile scolii primare. "Cele dintâi placeri ale slovei tiparite si ale stiintei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-au pasionat, Povestile ardelenesti ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume"
/ - Urmeaza doua clase la Gimnaziul graniceresc din Nasaud.
/ - Transferat la scoala de baieti din Bistrita ("Polgári fiu iscola"), unde urmeaza înca trei clase.
o La Brasov, apare povestea Armeanul negutator si fiul sau Gherghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (într-o colectie pentru copii).
- Dupa abateri de la regulamentul scolii, este retrogradat din functia de chestor. La sfârsitul anului II, primeste doar "distinctia simpla".
- În anul III pierde si "distinctia simpla" din cauza mediei scazute la "purtare".
/ - Urmeaza Academia militara Ludoviceum din Budapesta (desi se simtea atras de medicina, ale carei cursuri presupuneau cheltuieli inacceptabile pentru familia lui Rebreanu). Din nou, în primul an, primeste distinctia de "eminent".
, 1 septembrie - Sublocotenent, repartizat la regimentul 2 honvezi regali din Gyula, în sud-estul Ungariei. Aici, pe lânga îndeletniciri cazone, Rebreanu are numeroase preocupari literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice.
o 5 noiembrie - Datare pe o proza inspirata din mediul cazon ("fragment de roman"), reluare a unui conflict literar abordat anterior Locotenentul Valkó).
o /15 decembrie - Începe suita de amintiri din copilarie (portrete din Maieru), scrise la început în maghiara, reluate, mai târziu, în româneste, proze nepublicate.
o Începe un Journal de lector, cu maxime, cugetari, conspecte din literatura universala (Shakespeare, O. Wilde, Schiller, Tolstoi, Hugo s.a.), din creatia româneasca (Anton Pann), precum si cu însemnari de cultura generala (în limbile germana, maghiara, franceza si româna - limbi în care citea si scria curent).
o 20 decembrie/6 februarie - La Budapesta si Gyula scrie si transcrie cinci povestiri, în limba maghiara, din ciclul Szamárlétra (Scara magarilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat).
, ianuarie - Sub presiunea unor încurcaturi banesti, este fortat sa demisioneze din armata; în prealabil, scriind în "arest la domiciliu", se hotaraste sa se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest moment).
o 18 februarie - Revine în Prislop - spre disperarea parintilor, care îl stiusera domn. "Aici am luat contact cu taranul român, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferintele si visurile lui - lucruri care aveau sa treaca mai târziu în literatura mea ..."
o Reia vechi proiecte (piese de teatru), precum Ghighi, si adauga altele inspirate din viata taraneasca: Traiul, Osânda s.a. Citeste multe carti românesti, urmarind îndeosebi îmbogatirea vocabularului, slefuirea limbii literare.
o martie - Începe un caiet de Schite, între care unele anticipeaza eroi si episoade din proza matura. Multe subiecte vor fi dezvoltate, la început, în cadrul nuvelisticii. Datarile ating limita 28 aprilie .
o Se angajeaza ajutor de notar în Magura Ilvei, apoi în Nimigea.
o 2 septembrie - Din Bucuresti primeste vestea ca piesa Osânda "va fi pusa în citire" (ulterior, însa, fiind respinsa).
o 15 septembrie - Scrie povestirea Codrea (Glasul inimii). În aceeasi toamna, termina si povestirea Domnul Ionica, reluare a unei proze mai vechi, din ciclul Szamárlétra. Cu aceste pagini se va adresa mai multor reviste literare de "peste munti" (trimitând scrisori lui G. Ibraileanu la Viata româneasca din Iasi, lui Mihail Dragomirescu la Convorbiri critice din Bucuresti, precum si din Transilvania, corespundând cu Octavian Taslauanu de la Luceafarul din Sibiu).
o 1 octombrie - La Blaj, în Revista politica si literara apare povestirea Talerii (ultima tiparita în Ardeal, înainte ca Rebreanu sa se stabileasca în capitala tarii).
o 15 octombrie - Termina nuvela Ofilire, sub impulsul unor lecturi sadoveniene.
o 1 noiembrie - Debut în presa româneasca: la Sibiu, în revista Luceafarul, condusa de O. Goga si O. Taslauanu, apare povestirea Codrea (Glasul inimii). În aceeasi revista, Rebreanu va mai publica nuvelele Ofilire (15 decembrie ), Rafuiala (28 ianuarie ) si Nevasta (16 iunie ).
o 3 noiembrie - Începe un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecându-se în mod deosebit asupra paginilor de critica si istorie literara din Viata româneasca, apartinând, mai ales, lui G. Ibraileanu.
o decembrie - Revine asupra amintirilor din copilarie, scrise la Gyula, de data aceasta sub influenta lui Creanga.
, 24 ianuarie/21 februarie - Încearca sa traduca romanul Razboi si pace de Tolstoi (dupa o versiune germana).
o începutul anului - Functionar la primaria din Vararea.
o 18 aprilie - În traducerea lui, revista Ţara noastra publica poemul Moartea soimanului de M. Gorki.
o 28 aprilie - Scrisoare din Prislop catre Mihail Dragomirescu, propunându-i, spre publicare, o povestire.
o 20 mai - Scrie nuvela Mâna (prima varianta a nuvelei Ocrotitorul), sub influenta lecturilor din Cehov.
o toamna - Situatie materiala precara. Are convingerea ca nu stapâneste cum se cuvinte limba literara româneasca ("a trebuit sa-mi dau seama ca, daca vreau sa realizez ceva ,trebuie sa nimicesc în prealabil, în sufletul meu si în mintea mea, tot ce mi-au împrumutat atâtia ani de mediu strain, tocmai la vârsta cea mai accesibila tuturor influentelor, si ca aceasta nu se poate împlini cu adevarat decât acolo unde voi respira o atmosfera româneasca, absolut pura si ferita de miasmele de pâna ieri, adica în Ţara si mai ales în Bucuresti").
o /14 octombrie - "Întâiul meu contact cu literatii români s-a efectuat cu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu, unde am fost trimis ca gazetar român. Profitând de aceasta unica ocazie, am si trecut dincoace, la Bucuresti."
o 15 octombrie - În capitala tarii. "Am sosit cu 300 de lei în buzunar... si aici... aici... aici începe un capitol întunecat al vietii mele, o epoca grea, de lupta dârza cu mizeria si pasiunea de scriitor. [...] Am venit în contact cu toti corifeii literaturii de atunci. Gârleanu mai ales era marele prozator al epocii. În vremea aceea, am încercat acest gen nou de nuvele, care nu prea era înteles de gingasii povestitori din jurul meu. Pâna atunci, nuvela era un fel de anecdota, scrisa viu, curgator, cu înflorituri de stil, dar fara nici o preocupare a fondului sau a conflictului psihologic."
o 16 octombrie - Prima datare pe o proza originala, dupa sosirea în Bucuresti: Volbura dragostei [Cântecul iubirii].
o 19 octombrie - Participa pentru prima oara la o sedinta a cenaclului literar condus de Mihail Dragomirescu, din care mai faceau parte Ion Minulescu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Dimitrie Nanu, Corneliu Moldovanu, Nicolae Davidescu, Alexandru Stamatiad, Mihail Saulescu, Mihai Sorbul s.a. Duce cu el o nuvela, pe care însa nu apuca sa o citeasca.
o 20 octombrie - Scrisoare de la Mihail Dragomirescu. "Iarta-ma ca aseara am uitat de nuvela dumitale. E drept ca, chiar de nu as fi uitat, n-as fi vrut sa te expun la un nesucces, nestiind calitatile ei de mai înainte. Astazi însa am citit-o si te felicit, e foarte interesanta povestea si cu însemnate calitati literare. Vrei s-o public în Convorbiri critice?"
o 25 octombrie - Debut în capitala tarii: în revista Convorbiri critice apare nuvela Volbura dragostei [Cântecul iubirii]. Ea deschide sirul unei însemnate colaborari: Prostii, Culcusul, Golanii, Dintele ( ).
o si 11 noiembrie - Scrisori de încurajare de la Mihail Dragomirescu. Se intereseaza îndeaproape de ce scrie, îl invita acasa si se ofera sa-l ajute sa dobândeasca o slujba la un ziar.
o Angajat la Ordinea (redactor-sef stefan Antim; în Rascoala: Antimiu).
, ianuarie - Secretar de redactie la Falanga literara si artistica, condusa de Mihail Dragomirescu, functie ce o va detine si la Convorbiri critice ("functii mai mult onorifice").
o ianuarie - Pe baza conventiei cu Austro-Ungaria, guvernul budapestan cere autoritatilor românesti extradarea gazetarului.
o 15 februarie - Mandat de arestare; Rebreanu este depus la Vacaresti.
o mai - Într-un Memoriu adresat autoritatilor românesti, tânarul scriitor mentioneaza ca adevarata pricina a cererii de extradare consta în activitatea sa publicistica pe care, anterior, o desfasurase în slujba "românilor de peste munti".
o 4 mai, ora 12 noaptea - În închisoarea Vacaresti, termina nuvela Culcusul.
o 25 mai - Publicând în Convorbiri critice nuvela Culcusul, Mihail Dragomirescu tine sa o prefateze astfel: "Desi nu admitem cruditatile de termeni pe care autorul e nevoit sa le puna în gura eroilor sai, totusi, publicam aceasta novela, si înca la acest loc de onoare, fiindca pe lânga o adâncime de cpnceptie putin comuna, e remarcabila prin pitorescul lumii zugravite, prin spiritul de observatie, prin energia deceptiei si mai cu seama prin originaliteatea limbii."
o 6 iulie - Dupa o lunga detentie la închisoarea Vacaresti, este întemnitat la Gyula. Aici scrie Golanii si începe sa traduca volumul de povestiri Lelki kalandok (Aventuri spirituale, Budapesta, ) al scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul îi era prieten si - dupa marturisiri datând din acele zile (epistola lui Rebreanu catre M. Dragomirescu, la 7 august ) - împreuna ar fi scris mai multe lucrari ("pe când eram la Pesta"). Câteva titluri din volum, îndeosebi din ciclul Biedermeier kepek (Tablouri Biedermeier) vor fi publicate, peste ani, la Bucuresti, în paginile Universului literar ( ) si în Almanahul "Adevarul" ( ).
o 11 august - Proiect sumar al romanului Zestrea, datat în închisoarea din Gyula.
o 16 august - Eliberat din închisoare, Curtea tribunalului de Apel socoate delictul ispasit dupa cele sase luni de temnita.
o 15 septembrie/ianuarie - Împreuna cu Mihail Sorbul, scoate revista Scena (10 numere).
, aprilie - Numit secretar al Teatrului National din Craiova, devine uncolaborator de baza al lui Emil Gârleanu, la acea data directorul institutiei. Pâna în , va avea îndeletniciri diveerse: de la întocmirea repertoriului la reclama publicitara; de la traducerea unor piese (Hotii de Schiller si Ofiterul de Franz Molnar) la pregatirea revistei Teatrul (bilunara) etc.
o iulie - La Craiova soseste si stefana (Fanny) Radulescu (viitoarea sotie a scriitorului); ca artista, va debuta pe scena teatrului din localitate, în spectacolul cu piesa Rapsozii de Victor Eftimiu (9 octombrie).
o septembrie - La Iasi, în revista Viata româneasca, apare nuvela Filibas [Ocrotitorul]; o versiune anterioara (Mâna) fusese terminata, la 20 mai, în Bucuresti.
o 11 noiembrie - La Orastie, revista Cosânzeana deschide sirul colaborarilor cu Liviu Rebreanu (majoritatea retiparirii deghizate). Pentru început Prostii (la un an dupa tiparirea în Convorbiri critice), urmata de noi reeditari, în / . Inedite: Idila de la tara ( ), schita neglijata la alcatuirea volumelor, si Armeanul, Armeanca si clubul ( ), pe care o va prelua în volum cu titlul Idila de la tara (fara sa fie totuna cu lucrarea amintita mai sus).
- În Almanahul Societatii Scriitorilor Români pe anul , apare poemul în proza Marturisire (amintit de Fanny Rebreanu, în volumul Cu sotul meu, ca discreta cerere în casatorie); proza este o prelucrare a unui text maghiar, Strófac (Strofe), apartinând prietenului sau Szini Gyula.
o 15 ianuarie - Presat de acude nevoi materiale, începe sa publice în revista craioveana Ramuri, condusa de Constantin saban-Fagetel, elocventa pentru starea tinerilor casatoriti: "Neavând la cine apela la Craiova, sunt nevoit sa ma dedau la cersetorie si, cum n-am la altcineva aici afara de tine, sunt nevoit sa ma cersetoresc la tine, cu toate ca mi-e nespus de penibil".
o 20 aprilie - Cu schita Stranutarea, revista Flacara, condusa de Constantin Banu, deschide sirul colaborarilor cu Rebreanu; în paginile primei serii, vor mai aparea: Vrajmasii, Baroneasa si Dumnezeu (toate în ); în a doua serie a revistei, Rebreanu publica Omul mic si oamenii mari ( ), La urma urmelor ( ). Majoritatea titlurilor vor fi incluse în volume.
o 1 mai - "Dezangajarea" sotiei de la Teatrul National din Craiova (cf. Registrul de procese-verbale, 25 aprilie ) îl determina sa paraseasca localitatea, stabilindu-se la Bucuresti. Artista va fi angajata la Teatrul National, la interventia lui Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti. În Capitala va avea colaborari sporadice la ziare si reviste, fiind coplesti de greutati materiale. Cei din Prislop îi cer ajutoare cu disperare ("acasa suntem 9 oameni"), desi învatatorul Vasile Rebreanu mai lucreaza "ca cancelarist" la avocatul Tudor Moisil.
o vara - Debut editorial: la Orastie, apare volumul de nuvele Framântari, la "Libraria nationala", condusa de Sebastian Bornemisa. În sumar, productii literare tiparite în revistele Luceafarul si Convorbiri critice: Dintele, Lacrima [Glasul inimii], Culcusul, Ofilire, Rafuiala, Nevasta, Golanii, Cântec de dragoste [Cântectul iubirii], Prostii, Filibas [Ocrotitorul].
o noiembrie/decembrie - Devine colaborator permanent al revistei Rampa (luni de vârf).
- În timp ce desfasura o sustinuta activitate de cronicar teatral, lucreaza la romanul Zestrea "înaintând dificil în actiune" (nu s-a pastrat nimic din aceasta pretinsa varianta).
o iulie - Dupa intrarea României în cel de-al doilea razboi balcanic (10 iulie), se angajeaza ca reporter la Adevarul (la sfârsitul razboiului va fi concediat).
o 25 august - Cu schita Taclalele (retiparirea schitei Vrajmasii), revista Universul literar deschide sirul colaborarilor cu Rebreanu. Mai mult decât în paginile altor publicatii, aici vor fi retiparite, de regula cu titlul schimbat, vechi schite si nuvele, originale si "prelucrate". Bibliografie scrierilor înregistreaza astfel de colaborari în , , . Câteva inedite: Santinela ( ); Razboiul. Însemnarile unui sublocotenent; O scena (ambele în ); Întâiul gropar ( ); submediocre, vor fi "uitate" în paginile publicatiei.
o 7 decembrie - Proiect: Rascoala, drama în patru acte.
, 29 ianuarie - Între titlurile de pâna acum, un nume nou: "Ion. Roman. L. Rebreanu" (notatie datata pe verso-ul unei file oarecare; cf. Arh. L.R., II, ms. 1). Vor mai trece ani pâna când Zestrea uceniciei literare va aparea cu noul titlu în librarii.
o 31 iulie - La Bucuresti apare cotidianul Ziua sub conducerea lui Ioan Slavici. Aici Rebreanu va publica, folosindu-se de pseudonime, cronici dramatice.
o 17 septembrie - Datare pe piesa Jidanul (trei acte), cu tematica antinationalista.
o /28 septembrie - În Universul literar apare studiul Revolutia lui Horia, Closca si Crisan.
o octombrie/noiembrie - Redactor la Scena.
- Scrie povestirea istorica Horia, Closca si Crisan.
o 26 august - Termina nuvela Hora mortii.
, aprilie - La Bucuresti apare volumul Golanii (Nuvele si schite), cu o prefata semnata de Mihail Dragomirescu, în editura H. Steinberg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse în Framântari ( ), adaugând trei inedite. Sumarul: Golanii; Cuceritorul; Ocrotitorul; Prostii [inedita]; Dintele; Cersetorul [inedita]; Culcusul; Nevasta; Stranutarea; Pozna [inedita].
o 9 mai/24 iulie - Scrie si transcire comedia Cadrilul.
o În nr. 13 din "Biblioteca Caminului" (Bucuresti, H. Steinberg) apare volumasul Marturisire (Nuvele si schite). În sumar: Marturisire [inedita]; Rafuiala; Vrajmasii; Lacrima [Glasul inimii]; Armeanul [Idila de la tara]; Talerii [inedita]; Cântec de dragoste [Cântectul iubirii]; Cearta [inedita].
o 27 august - România declara razboi Austro-Ungariei. Fost ofiter se ofera voluntar în armata româna, dar nu i se aproba cererea. În aceeasi zi, reia Zestrea.
o 5 noiembrie - Termina nuvela Catastrofa.
o 6 decembrie - Armatele germane ocupa Bucurestiul. "Fugarul" se afla într-o situatie dificila. Închis în casa, continua sa scrie la romanul Ion.
, /13 mai - Fratele sau Emil, ofiter în armata austro-ungara, este acuzat de crima de dezertare si spionaj, fiind condamnat la moarte (ecouri în lumea romanului Padurea spânzuratilor).
o 14 august - Termina prima versiune a romanului Ion.
o 27 septembrie - La Bucuresti, apare cotidianul Scena, în care Rebreanu va publica articole de teatru.
, 23 ianuarie - În Bucurestiul ocupat de trupele germane, ziarul Lumina, condus de Constantin Stere, publica schita Bibi (manuscrisul este datat 19 august si poarta dedicatia "Pentru Puia, când va fi mare"). Tot aici, în lunile februarie si martie, vor mai aparea: Norocul, Soacra Sfântului Petru.
o primavara - Arestat si anchetat de autoritatile de ocupatie, izbuteste în cele din urma sa fuga.
o mai - Ajutat de socialisti, trece în Moldova, locuind o vreme la Iasi.
o 1 august - Plan detaliat al romanului sarpele, pornind de la drama poetilor stefan Octavian Iosif si Dimitrie Anghel, ambii îndragostiti de Natalia Negru.
o toamna - Proiecteaza un volum de nuvele, anticipând, prin atmosfera, problematica romanului Padurea spânzuratilor.
o noiembrie - Revine în Bucuresti.
o 18 decembrie - Începe povestirea Calvarul (pe care o va termina în martie ).
, 20 februarie - Începe o prima redactare a romanului Padurea spânzuratilor.
o 5 aprilie - În magazinul ilustrat lunar Lectura pentru toti apare nuvela Catastrofa.
o 3 mai - Cu schita Pozna Rebreanu începe sirul colaborarilor în revista Sburatorul, condus de Eugen Lovinescu. În paginile publicatiei vor mai aparea, în acelasi an: A murit o femeie; Cântecul lebedei; Divortul; un fragment din Calvarul, iar în , Itic strul, dezertor si Ghinionul.
o La "Universala-Alcalay" apare volumul Calvarul, confesiune literaturizata despre propriile avataruri din timpul primului razboi mondial (singura editie antuma).
o vara - Calatorie cu sotia în Transilvania, Rebreanu documentându-se îndeaproape în legatura cu sfârsitul tragic al lui Emil. Reîntors la Bucuresti, prozatorul încearca sa scrie la Padurea spânzuratilor, fara sa izbuteasca.
o noiembrie - Începe sa transcrie romanul Ion.
o 29 decembrie - Premiera comediei Cadrilul.
o Un nou volum de nuvele (edite si inedite): Rafuiala, aparut la "Universala-Alcalay". În sumar: Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari [inedita]; Cântecul iubirii; Norocul; Talerii; Cearta; Glasul inimii; Soacra Sfântului Petru; Idila de la tara: Ofilire; Barba (imitatie); Ţaranul si coasa (imitatie); Rafuiala. (Cele doua imitatii se publica pentru prima oara în volum.)
, 20 noiembrie - Apare romanul Ion, prima capodopera din monumentala creatie rebreniana (în timpul vietii scriitorului, va fi retiparit în , , , , , , , ).
o Academia Româna îi acorda pentru romanul Ion Premiul Nasturel-Herescu.
- În editura Viata româneasca apare volumul Catastrofa (Trei nuvele). În sumar: Itic strul, dezertor [inedita]; Hora mortii; Catastrofa [inedita].
o Publica cronici dramatice în Viata româneasca.
o În nr. 1 - 3 din "Biblioteca universala" a editurii Alcalay si Calafeteanu, apare Norocul (Schite si nuvele). În sumar: Norocul; Stranutarea; Itic strul, dezertor; Cuceritorul; Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari; Cersetorul; Soacra Sfântului Petru.
o În colectia "Scriitorii români contemporani. Pagini alese", tiparita de "Casa scoalelor", apare volumul Nuvele si schite. În sumar: Prostii; Dintele; Ocrotitorul; Nevasta; Catastrofa; volumul se deschide cu prezentarea unor date biografice.
o Începe prima versiune integrala a romanului Padurea spânzuratilor (pe care o va termina la 27 iunie ).
, 5 iulie/17 noiembrie - Transcrierea romanului Padurea spânzuratilor.
o iarna - Apare Padurea spânzuratilor. Cartea va primi "Marele premiu al romanului". Va fi reeditat în 1922, , , , , , .
o În editura lui H. Steinberg din Bucuresti apare a II-a editie din Golanii (Nuvele si schite), cu ilustratii de Fr. sirato. Acelasi sumar din 1916.
, 12 aprilie - Premiera comediei Plicul.
o Ales vicepresedinte al Societatii Scriitorilor Români.
o 2 iulie - Începe prima versiune a romanului Adam si Eva.
o În revista Lamura apare nuvela Cumpana dreptatii.
, 15 noiembrie - Împreuna cu Alexandru Dominic, publica saptamânalul Miscarea literara (pâna în octombrie ).
o O noua reeditare: Trei nuvele, editura "Cultura Nationala". În sumar: Catastrofa; Itic strul, dezertor; Hora mortii
, 14 ianuarie - Sfârseste prima versiune a romanului Adam si Eva.
o martie - Termina si versiunea pentru tipar.
o mai - Apare romanul Adam si Eva.
o Editura "Cartea româneasca" din Bucuresti tipareste a III-a editie din Golanii. Sumar revazut: Prostii; Dintele; Bibi [inedita]; Norocul [inedita];
Cuceritorul; Nevasta; Cântecul iubirii; Stranutarea; Vrajmasii [inedita]; Soacra Sfântului Petru [prelucrare inedita]; Idila de la tara [inedita]; Ocrotitorul; Culcusul; Cersetorul; Pozna; Golanii.
o Este ales presedinte al Societatii Scriitorilor Români.
, 17 martie - Premiera piesei Apostolii.
o sfârsitul anului - Plecând de la proiectul unei nuvele (Nebunul), planuieste volumul Ciuleandra.
, /10 martie - Scrie prima versiune a romanului Ciuleandra.
o 9 iulie/8 august - A doua versiune manuscrisa.
o Apare Ciuleandra (reeditari în 1927, 1928, 1934, 1941, 1942).
o Un nou volum, cvasi-inedit: Cuibul visurilor (Nuvele si schite), editat de "Casa scoalelor". În sumar: Cuibul visurilor; Omul mic si oamenii mari; Cumpana dreptatii; La urma urmelor; Cântectul lebedei; Ghinionul; Dumnezeu; Fiara; A murit o femeie [toate inedite, "parabola" Dumnezeu fiind dupa Lev Tolstoi]; Rafuiala; Ţaranul si coasa [imitatie].
o În colectia "Manuscriptum" apare volumul Cântecul lebedei, cuprinzând facsimilul manuscriselor Cântecul lebedei si Cuibul visurilor; volumul se deschide cu o scurta biografie a lui Rebreanu si cu un portret al sau desenat de pictorul Jean Alexandru Steriadi.
, august - Începe romanul Craisorul.
o decembrie - Este numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care o va detine vreme de un an.
o În nr. 1150 - 1150 bis din colectia "Biblioteca pentru toti", apare volumul Cântecul iubirii (Nuvele si schite), la editura "Universala-Alcalay". În sumar: Cântectul iubirii; Bibi; Vrajmasii; Pozna; Catastrofa.
o Editura "Cartea româneasca" din Bucuresti publica a IV-a editie din Golanii, cu acelasi sumar din 1925.
- La însarcinarea primului ministru, lucreaza la proiectele de organizare a Directiei Educatiei Poporului, al carei conducator va deveni la începutul anului urmator.
o Apare romanul Craisorul (va fi reeditat în 1930, , , ).
o Scriitorului i se confera Premiul National pentru proza.
, 19 noiembrie - În urma unor cumplite dezamagiri înregistrate în conducerea treburilor publice, Rebreanu demisioneaza din conducerea Directiei Educatiei Poporului.
o Cumpara o casa si o viisoara la Valea Mare, lânga Pitesti, unde vor fi scrise majoritatea cartilor sale de acum încolo.
- Scrie si editeaza (25 iulie) volumul Metropole, cu însemnari de calatorie (Berlin, Roma, Paris).
o 12 august/28 septembrie - Varianta abandonata din Rascoala.
, 20 februarie - Tipareste, la Bucuresti, România literara (apare pâna la 6 ianuarie ).
o O noua reeditare: Itic strul, dezertor (Trei nuvele cu 30 gravuri în lemn de Paul Konrad Honich), la "Cartea româneasca". În sumar: Itic strul, dezertor; Catastrofa; Fapt divers [Hora mortii].
o 8 mai/11 decembrie - Scrie versiunea definitiva a romanului Rascoala.
o sfârsitul anului - Apare romanul Rascoala.
, 25 decembrie - În Cuvântul, o nuvela inedita: Umbre.
, 22 ianuarie/30 aprilie - Scrie versiunea pentru tipar a romanului Jar, ce se va tipari pâna la finele anului (reeditari în , , , ).
- În volumul Nuvele inedite, culegere din creatia prozatorilor contemporani, Rebreanu publica, la Editura "Adevarul", povestirea Dincolo, reluata peste ani în Amalgam ( ).
- Apare volumul Calea sufletului (trei povestiri), fragmente din romanul Adam si Eva.
o În nr. 14 din colectia "Cartea satului" apare culegerea de nuvele Oameni de pe somes, la Editura Fundatiilor Regale. În sumar: Dumnezeu; Cersetorul; Prostii; Rafuiala; Nevasta; Pozna; Dintele; Hora mortii; Cuibul visurilor.
, 1 martie/11 iulie - Versiunea abandonata a romanului Gorila.
o 18 iulie - Reia cartea de la început.
, iunie - Apare romanul Gorila.
, 26 mai - Dupa multe tergiversari, este ales membru al Academiei Române, la propunerea lui Mihail Sadoveanu.
, martie - Apare romanul Amândoi.
, începutul anului - Este numit din nou director al Teatrului National.
o Accepta numirea de director al cotidianului Viata (fara o participare esentiala).
, ianuarie - Conferinte despre cultura româneasca la Berlin, München, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena.
o martie - La Zagreb si Weimar, calatorii prilejuite de constituirea societatii culturale pan-europene. Aici va sustine ca "nu vrem nici un fel de politica, ci numai literatura".
- Apare volumul Amalgam (articole, studii, conferinte, cronici dramatice si o nuvela: Dincolo).
, 4 aprilie - Grav bolnav, se retrage la Valea Mare, fara sa mai revada vreodata Bucurestii (un control radiologic semnalase, înca din ianuarie, "opacitate suspecta la plamânul drept").
o 7 iulie - Din Jurnalul sau: "Perspective putine de salvare, data fiind vârsta mea, chistul din plâmânul drept, emfizemul vechi si bronsita cronica".
o În nr. 9 din colectia "Cartea refugiatului ardelean", apare o culegere de Nuvele (cu chipuri desenate de Aurel Jiquidi), sub auspiciile Caminului cultural Avram Iancu al refugiatilor ardeleni. În sumar: Pozna; Nevasta; Rafuiala; Prostii.
o 1 septembrie - Înceteaza din viata la Valea Mare, în vârsta de 59 de ani. Peste câteva luni va fi deshumat si reînhumat la Cimitirul Bellu din Bucuresti.
GEORGE CALINESCU
George Calinescu a fost ganditorul deplin al spiritualitatii românesti iar geniul sau s-a manifestat în toate domeniile legate de arta cuvântului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica. De asemenea G. Calinescu a mai scris monografii închinate unor scriitori români: I. Creanga, V. Alecsandri; studii de literatura universala, studii de estetica.
Creatia literara a lui Calinescu include toate cele trei ramuri: poezia, proza si dramaturgia.
În 1907, Maria Visan (mama sa naturala) accepta ca sotii Calinescu, care nu aveau copii, sa-l înfieze. De acum, se va numi Gheorghe Calinescu. Se muta la Bucuresti (1908).
a în primul rând se caracterizeaza prin doua laturi: epicul senzational si ideologia sociala. G. Calinescu a definit-o pe aceasta din urma, vorbind de Bujoreanu, prin patru note: "exaltarea poporului, intentia reformei sociale, realismul usor grotesc si tipologia antitetica".
O scena, pe nedrept respinsa, va fi aceea a sarutarii pamântului. /G. Calinescu avea dreptate sa sustina ca "Ion e un poem epic", cuprinzând "momente din calendarul sempitern al satului, miscatoare prin calitatea lor elementara". El observa în roman un caracter epopeic.
La G. Calinescu, balzacianismul este redescoperi polemic, într-un moment în care romanul se schimbase o data cu clasa sociala care-i daduse nastere. Polemica lui G. Calinescu vizeaza reconditionarea speciei într-un moment în care spiritul profund era altul. Se naste de aici contradictia dintre formula totalizatoare si mecanic cauzalista a lui Balzac si structurile sociale si mentale ale unei lumi risipite si individualiste. Formula cedeaza presiunii: numai prejudecata ne poate face sa vedem în Enigma Otiliei metoda lui Balzac din Cautarea absolutului. La G. Calinescu este un balzacianism fara Balzac.
Balzacianismul este prezentat în "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustreaza viata burgheziei de la începutul secolului al XX-lea, societate degradata sub puterea mistificatoare a banului, întreaga actiune a romanului construindu-se în jurul averii lui mos Costache Giurgiuveanu, care concentreaza faptele si reactiile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai putin de mostenire. De altfel, Balzac a concentrat ideea ca banii, averea au putere distrugatoare asupra eticii unei societati, afirmând: "Zeul la care se închina toti este banul".
Naratorul calinescian este deci un specialist (ne vom mai întâlni cu el în cursul romanului, când va dovedi, pe rând, competenta muzicala
plastica - "petele rumene din obrajii unei fetite zugravite, probabil, în acuarela, devenisera, în ulei, prin neîntelegerea procesului de difuziune a luminii, niste lacuri de rubin fara nici o legatura cu restul" psihologica, sociologica, estetica si asa mai departe) si apeleaza la un limbaj profesional si chiar usor pedant. Universala si magica stiinta a lui Balzac apare aici sfarâmata în nenumarate stiinte speciale, fiecare cu vocabularul ei. Locul chiromantului 1-a luat expertul si pe al poetului romantic, documentaristul. Metoda lui Balzac ni se poate parea astazi naiva; a lui G. Calinescu este însa artificiala si extravaganta
Daca Balzac are vocatia de a crea viata, Calinescu o are pe aceea de a o comenta.
G. Calinescu lauda pe artistul creator de viata, ce se cade a fi luat ca model de toti romancierii nostri: "Noi vom putea fi tolstoieni, balzacieni, adica preocupati de sensul lumii si de forma exterioara a omenirii". Forma exterioara a omenirii: aceasta era, în adevar, caracteristica romanului în
secolul trecut, care zugravea tipuri ! ce se miscau în lume; vazute din afara, aceste tipuri erau perfect conturate si stabile în timp, ca marile elemente chimice; si se defineau prin intermediul unor subiecte stereotipe. G. Calinescu enumera într-un rând sase astfel de subiecte, cu tipurile respective de care nu sar putea dispensa nici un roman. Un ambitios idealist ne va oferi apoi el însusi în Felix, eroul din Enigma Otiliei; o femeie nesatisfacuta în casnicie si cazuta ca Madame Bovary la maturitate. Personajele astfel concepute sunt niste caractere, stabile; date din prima clipa, prototipuri fundamentale.
Enigma Otiliei este o mare pânza rupta din viata, roman citadin încadrat în formula realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste. Actiunea romanului este structurata pe doua planuri: viata burgheziei bucurestene de la înc. sec. al XX-lea si drumul formarii unui tânar.
Cartea trebuia sa se numeasca "Parintii Otiliei", autorul schimbandu-i titlul la sugestia editorului. Tema paternitati (tema principala a romanului) - balzaciana - este privita din mai multe unghiuri: pentru Simion este obsesiva, pentru Stanica - generatoare de delir verbal si sentimentalism iar pntru Pascalopol devine unul din cele doua moduri de a o iubi pe Otilia.
Felix Sima, orfan, vine din Iasi în casa tutorelui sau Costache Giurgiuveanu. Acesta creste pe Otilia Marculescu, fata decedatei lui sotii. Cei doi tineri se simt atrasi unul spre altul de irezistibila chemare a vârstei. Felix are o imensa putere de munca si se face remarcat. Fericirea lui este umbrita de prezenta mosierului Leonida Pascalopol caruia, cu toata diferenta de vârsta Otilia nu-i era indiferenta. Optiunea fetei oscileaza între cei doi pretendenti caci Felix îi oferea tineretea si viitorul lui stralucit, dar Pascalopol îi satisfacea dorinta de lux. Dupa moartea lui Costache, Otilia vrea sa fie cu Felix, dar acesta o refuza si atunci ea fuge cu Pascalopol si dupa o scurta aventura îl paraseste pentru un conte strain.
În ce consta "eternul feminin'', sufletul enigmatic al eroinei? Tocmai în lupta ei dintre sentimentul natural, între firea ei si nevoia de avere, de fast si mondenitate, a învins aceasta din urma. Astfel Otilia îl iubeste pe Felix, dar îl paraseste pentru Pascalopol.
Enigma Otiliei situeaza pe autorul lui printre cei mai renumiti prozatori ai secolului. Teoreticeanul pledeaza pentru realismul clasic, dar romancierul depaseste programul estetic, raportându-se critic la formula de arta si la viata înfatisata.
Otilia Marculescu reprezinta drama feminitatii dar in acelasi timp este si cel mai modern personaj al romanului atat prin tehnicile de realizare cat si prin problematica sa existentiala fiind definita prin felul de a fi, adica prin fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri.
Pe langa faptul ca este fascinanta si imprevizibila, Otilia are un portret fizic ce sugereaza trasaturile comportamentului sau. Este delicata, tanara, are farmec, este cocheta,inocenta dar in acelasi timp matura: "(...) un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri (...) .
Otilia este un personaj cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice, apoi trecand brusc de la o stare la alta, imprastiata si visatoare, deseori dovedind in mod surprinzator luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in acelasi timp: alearga desculta prin iarba din curte, sta ca un copil pe genunchi lui Pascalopol dar este lucida si matura atunci cand ii explica lui Felix motivele pentru care cei doi nu se pot casatori.
In fata lui Felix are gesturi familiare, tandre, ce ilustreaza deseori o grija materna pentru el. Finalul romanului este decis in privinta destinului ce-l va avea Otilia, modernismul personajului consta si in faptul ca nimeni nu poate dezlega misterul ce se tese in jurul ei, Felix impreuna cu Pascalopol, ajungand in finalul romanului la concluzia ca dupa atatia ani, pentru ei, Otilia nu "a ramas decat o enigma".
Mos Costache o iubeste pe "Otilica", pe fe-fetita mea", el fiind papa care primeste de la ea un strop de tinerete, lumina si vioviciune.
Otilia este privita diferit de celelalte personaje ale romanului, astfel rationalul Felix vede in Otilia " o fata admirabila, superioara, pe care n-o inteleg" ; Pascalopol o priveste pe Otilia ca pe femeia in devenire, cu care are rabdare, dar fata de care nu distinge insa "ce e patern si ce e viril" in dragostea lui pentru ea. Pentru Stanica Ratiu, Otilia este o femeie cu "spirit practic", care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata: "desteapta fata". Aglae o considera "o zanatica, o stricata", care suceste capul baietilor din familie, deoarece chiar si pe fiul acesteia, Titi, reuseste sa-l cucereasca.
Otilia traieste drama singuratatii, toata viata fiind in cautarea fericrii dar pana in final singura admite ca "nu suntem fericiti decat cinci - sase ani".
Felix Sima este definit de Calinescu ca fiind "martor si actor", este cel care ne introduce in atmosfera capitalei din acea vreme, autorul descriind foarte bine snobismul, zgarcenia si dorinta de parvenire.
Romanul pune in centrul narativ al actinunii formarea personalitatii lui Felix, din acest motiv putem considera romanul "Enigma Otiliei" un bildungsroman.
alinescu ironiza o data pe "scriitorii de meserie" care "fac romane artistice, dar fara viscere". Romanele lui intra cu siguranta în aceasta categorie. Prin Enigma Otiliei, romanul doric "se priveste în oglinda, luând parca act de sine si de reteta de fabricare care i-a stat la baza; acest roman, G. Calinescu n-a vrut sa-1 parodieze, nici sa-1 nege, ci, tocmai din contra, sa-1 valideze. Comicul este aici efectul ciocnirii dintre idee si viata, dintre spiritul critic si materia realista pe care o are în vedere.
Farsa este asa zicând obiectiva. Daca încape ironie aici, ea apartine romanului, contradictiei sale artistice, nicidecum romancierului, care este serios în programul sau. De la Enigma Otiliei la Bietul Ioanide este, pe urma, deosebirea de la comedie la joc: o data experimentul dintâi încheiat, romancierul este liber sa exploateze pâna la capat conventia si într-un sens nu numai estetic, dar si ludic. Jocuri de artificii literare, aceste din urma romane împing mult mai departe, decât a mai facut-o cineva la noi, libertatea artei romanesti.
În concluzie ceea ce se poate afirma cu siguranta este existenta în complexa personalitate calinescianul a celui mai artist dintre criticii nostri de pâna acum. Enigma Otiliei nu este singura lui capodopera. Unele dintre poezii (Contraste) sunt de o indiscutabila valoare artistica. Bietul Ioanide traieste prin grotescul personajelor si alaturi de Scrinul negru intereseaza pe cercetator prin utilizarea metodelor moderne în abordarea epicului. Unele cronici ale mizantropului si optimistului sunt bijuterii ale geniului.
CAMIL PETRESCU
- "constiinta umana si artistica moderna"-
Calitatea de baza a acestei opere este prin urmare modernitatea ei, calitate pe care timpul o subliniaza din ce in ce mai pronuntat. O alta calitate fundamentala a prozei sale este sinceritatea din care decurge firesc nonconventionalismul, ambele explicate prin structura sufleteasca a autorului, consolidata, in ceea ce avea ea mai intim, prin asimilarea celor mai noi si mai profunde descoperiri stiintifice si filosofice ale secolului nostru. Modern, dar nu modernist, Camil Petrescu este in literatura noastra cel mai important reprezentant al prozei subiective.
În afara de el însusi, stefan Gheorghidiu ar consimti sa se adreseze numai cititorului care, sigur, stiind toate a-ceste lucruri îi poate da dreptate.
|
