Romanul

Romanul este specie a genului epic în proza, cu actiune mai complexa si de mai mare întindere decât a celorlalte specii epice în proza, desfasurata, de regula, pe mai multe planuri, în spatii si medii diverse, cu personaje numeroase. De asemenea actiunile narate conduc progresiv la o concluzie-bilant.

În acelasi timp romanul privilegiaza personajul, a carui evolutie constituie subiectul si obiectul întâmplarilor.

Romanul obiectiv

Naratiunea - este folosita naratiunea heterodiegetica, tipul de narator fiind cel extradiegetic,omniscient, heterodiegetic si viziune ,,din afara,,.

Descrierea - are rolul de a impune credibilitatea universului narat prin prezentarea amanuntita a personajelor si spatiilor. Prin descrierea detaliata se obtine un enunt cu dominanta informativa.

Personajul din romanul obiectiv este prezentat indeosebi indirect, deoarece naratorul nu poate face aprecieri asupra calitatii actiunilor realizate de actant.

Romanul subiectiv

Naratiunea- este homodiegeza

Naratorul - intradiegetic, uniscient si autodiegetic este simultan si personaj. Datorita discursului la persoana I stilul devine profund subiectiv.

Descrierea din r. subiectiv pune în valoare acele elemente pe care anume personajul central le considera esentiale, deci este mai putin amanuntita decât în romanul obiectiv.

Personajul este construit si prin introspectie (el îsi analizeaza reactiile, gândurile, atitudinile) si emite opinii despre caracterul si calitatea faptelor celorlalti actanti.

Cronologia nararii devine atipica în romanul subiectiv, autorul folosind pe larg anacronia

Romanul traditional

Universul evocat

Romanul traditional prezinta o lume patriarhala, care îsi impune valorile. Astfel codul moral al societatii, adica binele, triumfa, de regula, asupra moralei unuia singur. De aceea se poate afirma ca r. traditional este moralizator prin finalul sau justitionar. Spre exemplu, personajul Ion îsi pierde viata dupa ce o seduce pe Ana si încearca sa o convinga pe Florica sa comita adulter, deci este pedepsit exemplar.

Referitor la aspectele de viata abordate, apar mai ales cele de baza ca satul, istoria, razboiul, iubirea etc.. Satul este vazut ca spatiu conservator al esentelor.

R

Naratiunea

Se foloseste în general naratiunea la persoana a III-a. Naratorul este omniscient, narând la persoana a III-a.

Descrierea -utilizata ca mijloc de reconstituire a cronotopului rural specific unei anumite perioade.

Personajul

Personajele sunt clar conturate, adesea textul debuteaza cu imaginea protagonistului. Se remarca preferinta pentru tipuri (adica personaje tipice, modele stravechi - bunul, raul, tatal, alesul, frumoasa, etc.)

Timpul-din punct de vedere al ordinii narative, cronologia este lineara

Romanul modern

Universul evocat- Desi este prezentata si lumea satului, apare, mai ales, cea a orasului sub aspectul degradarii morale. Oamenii din mediul urban se degradeaza sub influenta distructiva a banului.

În ceea ce priveste satul, acesta este prezentat în procesul unor prefaceri care anihileaza valorile traditionale. Iubirea este demitizata, iar razboiul apare ca generator de sacrificii inutile.

Descrierea- În romanul modern descrierea este în spirit realist, aplicându-se tehnicile detaliului si a focalizarii. Astfel, pornindu-se de la exterior, se ajunge progresiv la prezentarea unor elemente esentiale despre mediu si personaj. Romanul subiectiv are ca particularitate axarea descrierii pe elementele care i se par    anume naratorului-personaj importante. Personajul - Desi se realizeaza tipologii, la construirea acestora sunt aplicate formule estetice moderne, si anume ambiguitatea personajelor, reflectarea poliedrica, epitetul neologic etc.. "Interiorul" personajului este sugerat prin portretul fizic.

În romanul subiectiv caracterizarea directa a personajului capata o pondere mai importanta, datorita aprecierilor repetate pe care le face naratorul care este si personaj. Acesta va emite judecati subiective atât asupra sinelui, cât si aspra celorlalti actanti.

Totodata este creat ca personaj intelectualul.

Timpul cronologia tipica este uneori abandonata în favoarea anacroniei, cum se întâmpla în "Enigma Otiliei" sau în "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi", de Camil Petrescu.