William Shakespeare (1564-1616) mare dramaturg englez, este unul din marile spirite ale culturii universale si cel mai jucat dramaturg din toate timpurile.
"Romeo si Julieta" probabil cea mai cunoscuta poveste de dragoste din istoria lumii, scrisa în 1594, este o tragedie în cinci acte care are la baza o poveste reala petrecuta în secolul al - XV - lea.
Cuplul Romeo si Julieta reprezintă 858x2317i ; un teritoriu uman singular de o netarmurita credinta în iubire, înconjurati de "oceanul" unei lumi lipsite de criterii valorice si de moralitate, incapabila de a vibra în fata marilor elanuri sau drame ale eroilor nostri.
Eroii nostri, doi adolescenti, apartinând unor familii de vaza din Verona, familii faimoase pentru legendara dusmanie dintre ele, se îndragostesc, în ciuda acestei situatii.
În actul II, scena 2 binecunoscuta ca "scena balconului", ni se înfatiseaza un episod al întâlnirii dintre cei doi îndragostiti. Întâlnirea se petrece noaptea, Romeo se strecoara pe furis în livada Capuletilor în speranta ca-si va gasi iubita.
Mai bine-ar fi sa ma gaseasca-aici
si sa sfârsesc rapus de ura lor"
Cei doi îsi fac juraminte de iubire, decid ca în ciuda tuturor piedicilor puse în calea iubirii lor, sa se casatoreasca. Dragostea lor depaseste orice ratiune sau datorie:
"Iar eu ti-oi pune totul la picioare,
Oriunde te-oi urma, stapânul meu!"
Spre finalul scenei, cei doi se trezesc din lumea lor de vis si constientizeaza ca Romeo se expune pericolului. Sosirea doicii care o striga pe Julieta ii trezeste din visare si îi obliga sa-si spuna "noapte buna". Urarea de "noapte buna" se repeta de mai multe ori, subliniind intensitatea iubirii celor doi. Le era greu sa se desparta, fiecare clipa petrecuta împreuna fiind pentru ei un secol de fericire. Pâna la urma îsi iau ramas bun jurându-si dragoste si hotarasc ca a doua zi sa puna la cale casatoria:
"Trec pe la schivnic sa-i cer sfat si fapta.
Sa-i spun de fericirea ce m-asteapta!"
Intensitatea sentimentelor celor doi îndragostiti este redata cu ajutorul unor procedeee lingvistice si figuri de stil de o puternica încarcatura simbolistica:comparatii, repetitii, dialog, antiteza (dragoste-ura), epitete, metafore.
Viziunea tragica a lui Shakespeare nu este deloc o viziune a resemnarii si a deznadejdii, ci o viziune de speranta si biruinta.Omul este dator sa lupte si sa biruie raul într-o lume în care, totusi raul nu poate sa dispara de tot.
|
