- curent literar si artistic aparut în Franta la sfârsitul secolului al XIX-lea
- apare ca reactie la romantism si la parnasianism
- extins cu rapiditate în Europa, simbolismul promoveaza conceptul modern de poezie
- anticipa formele moderne ale 22222y249w expresionismului sau suprarealismului
- cauta sa sugereze prin valoarea muzicala si simbolica a cuvintelor, nuantele cele mai subtile ale vietii interioare; este o poezie învaluita în mister, bazata pe o muzica interioara, profunda
- denumirea curentului este data de aparitia manifestului literar al lui Jean Moreas, "Le Symbolisme" (1886)
- desi este un curent unitar, putem distinge în cadrul simbolismului doua scoli:
cea decadenta care insista asupra nelinistii, nevrozei sau spleen-ului fiintei citadine
cea simbolista de esenta intelectuala
Reprezentanti:Ch. Baudelaire, S. Mallarme, A. Rimbaud, P. Verlaine, J. Moreas, R. Ghil, T. S. Eliot, S. Esenin, Al. Macedonski, Stefan Petica, Dimitrie Anghel, George Bacovia, Ion Minulescu
Caracteristici:
- eliberarea poeziei de fabulatie si anecdotic
- cultivarea simbolului ca imagine expresiva cu rol totalizant; unul din elementele prin care se realizeaza sugestia; simbolul este un semn care înlocuieste un element abstract
- primatul muzicii în poezie; simbolistii descopera esenta muzicala a poeziei (refrenul, laitmotivul, armoniile )
- folosirea tehncii corespondentelor între diferite niveluri ale existentei sau între simturi asa cum este sinestezia ("auditia colorata")care stabileste raporturi înre senzatii diferite, culori si sunete, poezie si muzica, parfumuri si trairi, cautând magica analogie universala
ex. Charles Baudelaire "Correspondances": "Parfum, culoare, sunet, se-ngâna si-si raspund"
George Bacovia "Primavara - o pictura parfumata cu vibrari de voilet"
- utilizarea sugestiei (tehnica prin care poezia evita rostirea directa si înlocuieste obisnuitul cu neobisnuitul, realitatea cu imaginea ei ideala)
- folosirea polisemiei ce duce la ambiguitatea limbajului poetic
- predomina imaginile vagi, fara contur
- spatiile poetice preferate sunt: orasul de provincie, taverna, parcul solitar, strazile pustii, mahalaua sordida
- obsesia culorilor (alb, negru, violet, rosu, galben) dublata de sugestia instrumentelor muzicale (vioara, clavirul, harfa, pianul, caterinca), toate exprimând stari sufletesti aflate la limita
- prozodia primeste libertati noi: versul liber, refrenul obsedant, ritmul interior, neologismele
Teme si motive simboliste:
- iubirea
- nevroza, ploaia, toamna
- târgul provincial
- citadinul, evadarea
- spleen-ul (un ameste de plictis existential, tristete, dezolare), tristetea metafizica
- singuratatea
Simbolismul românesc:
- Al. Macedonski este teoreticianul simbolismului în literatura româna, chiar daca prin opera lui nu se încadreaza în acest curent
- în articole precum "Arta versului"(1890), "Poezia viitorului"(1892) sau "Logica poeziei"(1880), Macedonski va comenta noile tendinte din lirica europeana, identificând poezia cu muzica sau definind poezia ca "muzica, imagine, culoare", astfel atrage în jurul cenaclului "Literatorul" o multime de tineri
- putem distinge mai multe etape în desfasurarea simbolismului românesc:
- etapa cautarilor, a experientelor - Al. Macedonski, Tudor Arghezi, stefan Petica, Dimitrie Anghel
- directia pseudosimbolista de la "Viata noua", coordonata de Ovid. Densusianu, care cultiva poezia citadina, dar nu asimileaza esenta simbolismului, starea de spirit, inefabilul expresiei
- simbolismul extereior reprezentat de Ion Minulescu, ce valorifica modalitatile noi de expresie doar sub aspect formal si mai putin al viziunii simboliste
- simbolismul autentic, bacovian prezent în volumele "Plumb", "Scântei galbene", "Poezii în fond", promovând o poezie a tristetii, a depresiei, a sugestiilor si corespondentelor eului cu lumea
|
