Scrie un eseu argumentativ de 2-3 pagini , despre personajele dintr-un basm cult studiat ,pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmatie: 'Basmul e un gen vast[].Caracteristica lui e ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anumite fiinte himerice ,animale Fiintele neomenesti din basm au psihologia lor misterioasa. Ele comunica cu omul ,dar nu sunt oameni. Cand dintr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici n-avem de-a face cu basmul'.(George Calinescu "Estetica basmului")
Teoria critica moderna statuteaza fantasticul ca mod de reflectare a lumii prin uzitarea de elemente neverosimile,care au totusi legatura cu realitatea,astfel incat trasatura dominanta a operei sa fie ezitarea,atat personajul,cat si cititorul osciland intre a da faptelor o explicatie naturala sau una supranaturala. In literatura romana fantasticul este foarte vechi,el manifestandu-se initial in opere de extractie folclorica, fiind prezent in basme, povestiri despre strigoi, vampiri, in vraji, descantece, deoarece oamenii, neputand sa-si explice stiintific anumite fenomene apeleaza la unele modalitati empirice si cred intr-o lume metafizica ale carei forte pot fi invocate pentru a actiona asupra realului. In literatura culta, fantasticul este valorificat de scriitori ca: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Vasile Voiculescu, Mihail Sadoveanu, Ion Creanga. Termenul de basm provine din limba slava, cu forma 'basni', unde avea sensul de'nascocire ,'scornire'.Basmul apare in literatura romana veche, din secolul XVII, cu forma 'basna'/'basne', dar este pus in circulatie in literat 919g68j ura romana abia in secolul al XIX -lea de intelectuali ca: Nicolae Filimon, Petre Ispirescu si Hasdeu, in calitate de culegatori si editori de folclor. Dar aparitia basmului capata amploare in Epoca Marilor Clasici , prin opera lui Ion Creanga , adus la "Junimea" de catre Mihai Eminescu. Revista acestei miscari 'Convorbiri Literare' va publica treptat opera celui care va fi supranumit de catre Garabet Ibraileanu un 'Homer autohton' opera restransa numeric: povesti, povestiri ,nuvela' Mos Nechifor Cotcariul', romanul 'Amintiri din copilarie'si basmul 'Povestea lui Harap-Alb', publicat in 1877. A fost tradus in limba germana si publicat in "Rumanische Revue" in 1886, apoi transpus in italiana, franceza si engleza, incat a capatat repede circulatie europeana.
Astfel, reprezentand o specie a genului epic cult, de cele mai multe ori in proza, "naratiune asumat fantastica"-G.Calinescu, in care sunt relatate intamplari neobisnuite, nesituate spatial sau temporal, puse pe seama unor personaje inzestrate de cele mai multe ori cu puteri supranaturale, care simbolizeaza fie binele, fie raul si din a caror confruntare invinge intotdeauna binele, aceasta opera literara se valideaza ca basm. Caracterul cult ii este atribuit datorita faptului ca beneficiaza de un autor consacrat. In ' Estetica basmului' G.Calinescu afirma ca acesta este un "gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, etica, stiinta, observatie morala". Unicitatea basmului consta astfel in aceasta vastitate estetica de care vorbeste criticul, istoricul si esteticianul roman, vastitate conferita de modul de abordare a temei, specifice basmului, sabloanele tipice basmului, formulele, modalitatea de individualizare a personajelor , modul de elaborare extrem de minutios a discursului narativ, fiecare reprezentand cate un argument in sustinerea acestei teze.
Este personaj real, rotund sau tridimensional, deoarece evolueaza pe parcursul diegezei, devenind, in urma calatoriei intreprinse, pregatit pentru a fi conducatorul unui regat, dar si al unei familii. Ca referent uman sau ca "persoana", mezinul beneficiaza de un portret fizic indirect schitat realizat pe baza caracterizarii directe din afirmatia naratorului ca fata imparatului Ros fura cu ochii pe Harap-Alb si de un portret moral, numit si ethopee, conturat cu ajutorul caracterizarii directe, din discursul naratorului, al calului si al Sfintei Duminici si mai ales cu ajutorul caracterizarii indirecte din gandurile,vorbele si faptele sale.
Harap-Alb intruchipeaza inalte principii morale cultivate de aproape orice basm, precum adevarul,curajul, onestitatea, cinstea si prietenia, asemuindu-se cu fetii-frumosi din basmele populare, dar ramanand totodata in zona umanului, deoarece, desi are insusirea miraculoasa de a intelege graiul animalelor si al insectelor, el reprezinta un fecior din Humulesti prietenos, cuminte si ascultator. Inca din primele secvente ale operei, este evidentiata, prin caracterizarea indirecta milostenia si generozitatea sa, miluind cersetoarea. Insa ,desi el isi dovedeste curajul, cand il infrunta pe tatal sau deghizat in urs si cand implineste toate poruncile spanului, harnicia si destoinicia, curatind armele si facand un stup pentru albine, Harap-Alb nu are numai calitati, ci si defecte. Judeca dupa aparente, persista in greseala si este subiectiv si impulsiv, lovind de trei ori calul care vine sa manance jaratic, deoarece il considera prea slab si nedemn de el. De asemenea, el nu asculta sfatul tatalui sau de a se feri de span, fiind deosebit de naiv si dand dovada de un narcisism inconstient si de un orgoliu exacerbat, cazand in capcana spanului. Dar, in urma incalcarii interdictiei, el isi constientizeaza greseala comisa si isi da seama ca tot ceea ce va urma sa faca de acum inainte, va trebui sa respecte preceptele morale primite de la tatal sau. O alta calitate a personajului si anume loialitatea, credinta fata de cuvantul dat este demonstrata de craii si imparatii care incearca sa-l ispiteasca pe Harap-Alb cu mana fetei lor si jumatate din imparatie pentru a le da pielea Cerbului fermecat. Astfel, fiul cel mic al craiului reprezinta tipul omului cinstit, onest si loial ,dar se afla si in postura neofitului sau a epopului, deoarece raportat la acest personaj, basmul devine un "bildungsroman", prezentandu-l evolutiv.
Se observa prezenta in aceasta opera si a altor personaje fabuloase specifice basmului, atat pozitive fratii,craiul,imparatul Verde, calul-nazdravan, Sfanta Duminica si personaje himerice, de care pomeneste G.Calinescu, supradimensionate prin hiperbolizarea simturilor pe care le personifica:Ochila,Gerila,Setila,Flamanzila,Pasari-Lati-Lungila, cat si personaje negative: spanul, care este si antagonist si imparatul Ros. De asemenea, calul nazdravan si Sfanta Duminica se afla in postura de mistagogi, simbolizand si sintetizand intelepciunea omului din popor.
Fiind "un gen vast" - G. Calinescu, va opera si cu anumite constante specifice genului. Astfel, in aceasta opera literara tiparul narativ este auctorial,deoarece naratorul cunoaste deznodamantul, perspectiva narativa este cea heterodiegetica, povestindu-se la persoana a treia, focalizarea este neutra-zero, deoarece naratorul stie mai mult decat personajul, iar raportul timp diegetic-timpul povestirii este de simultaneitate, deoarece naratorul creeaza impresia ca povesteste pe masura ce se deruleaza actiunea .In general, in aceasta creatie epica, naratorul este omniscient si neexprimat, dar pentru a intretine tensiunea epica, el apeleaza la diverse jocuri si artificii, devenind tradat si necreditabil cand ii creeaza cititorului impresia ca nu stie ce se va intampla "Mai stii cum vine vremea?".Oralitatea este trasatura stilistica dominanta a operei lui Creanga si un important procedeu este discursul retoric, dar si prezenta verbelor la prezentul dramatic si la imperfect, care dau tonul unei sfatosenii anume:"era","nu cunostea","nu se putea,"iese","intampina", a interjectiilor : "halal", "hei", "mai', 'ia', 'hai", a regionalismelor si a expresiilor populare:'n-ai cui banui","a se chiuchiului","a lua porneala" si prezenta dialogului care invadeaza tot textul basmului, imprimand un ritm alert povestirii. Pentru a mari forta de persuasiune a unei constatari, naratorul apeleaza la invocarea unei autoritati in materie prin sintagmele vorba ceea", "toate ca toate", "vorba unei babe" urmate de un element de paremiologie populara "Lac de-ar fi, ca broaste sunt destule ". De asemenea, alte elemente ale oralitatii sunt expresiile onomatopeice Si pornesc ei,teleap-teleap", "dansa zbrr!pe varful unui munte", tabuizarea: "sa va impinga mititelul". Umorul este prezent de-a lungul operei literare si consta in exprimarea poznasa, mucalita "Tare-mi esti drag!Te-as vari in san dar nu incapi de urechi", comicul numelor :Ochila, Setila, Flamanzila, Gerila,diminutivele cu valoare augmentativa:"buzisoare", "bauturica".
Astfel, se poate conchide ca acest "gen vast" a carui caracteristica este ca "eroii nu sunt numai oameni, ci si anumite fiinte himerice care comunica cu omul" - George Calinescu, prin modul de abordare a temei luptei dintre bine si rau pe tot parcursul diegezei, prin prezenta unor personaje specifice basmului, pozitive si negative, prin modul de constructie a discursului narativ si prin utilizarea procedeelor oralitatii si a elementelor de umor, este reprezentat cu succes de opera literara "Povestea lui Harap-Alb", scrisa de Ion Creanga, un basm cult cu un caracter imutabil original.
Fara indoiala o capodopera, "Povestea lui Harap-Alb" este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice.
|
