Scrie un eseu ,de 2-3 pagini, in care sa caracterizezi un personaj dintr-un basm cult studiat. - Caracterizarea personajului Harap-Alb din basmul " Povestea lui Harap-Alb" De Ion Creanga
Ca instanta narativa definitorie sau "fiinta de hartie" cum l-a numit Roland Barthes, personajul literar va presupune in functie de ideologiile estetice derulate cronologic , modalitati de individualiz 515d36f are din cele mai diverse , reprezentand in acelasi timp si o ipoteza de lucru pentru creatorii epici.
Epoca Marilor Clasici va deveni astfel locatia unei galerii impresionante de personaje literare intre care se evidentiaza Harap- Alb din basmul " Povestea lui Harap- Alb" , apartinand lui Ion Creanga. Afirmat in Epoca Marilor Clasici , epoca al carei embrion cultural va fi societatea "Junimea" prin revista "Convorbiri Literare " si indrumatorul Titu Maiorescu, alaturi de Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, Ion Slavici ,Ion Creanga - supranumit de G.Ibraileanu un "Homer autohton ", va marca etapa de autentica efervescenta culturala romaneasca aflata sub influenta celor trei curente emblematice europene: clasicismul , romantismul si realismul. Opera lui Ion Creanga este restransa numeric : povesti si povestiri, nuvela " Mos Nichifor Cotcariul " , romanul de formare "Amintiri din copilarie " si basme , intre acestea "Povestea lui "Harap Alb" ocupand o pozitie singulara. A fost tradus in limba germana si publicat in "Rumanische Revue" in 1886, apoi transpus in italiana, franceza si engleza, incat a capatat repede circulatie europeana.
Reprezentand o specie a genului epic cult, de cele mai multe ori in proza, "naratiune asumat fantastica"-G.Calinescu, in care sunt relatate intamplari neobisnuite, nesituate spatial sau temporal, puse pe seama unor personaje inzestrate de cele mai multe ori cu puteri supranaturale, care simbolizeaza fie binele, fie raul si din a caror confruntare invinge intotdeauna binele, aceasta opera literara est un basm. Caracterul cult ii este atribuit datorita faptului ca beneficiaza de un autor consacrat. Valoarea deosebita a acestei opere este conferita si de prezenta insolita a personajului emblematic Harap- Alb.
Daca in majoritatea basmelor, personajele arhetipuri sunt bidimensionale, ele fiind date in intregime de la inceput, neprezentand secrete pentru cititor si neevoluand ca instante narative si nici ca referent uman, in acest basm , personajul principal, mezinul, este unul tridimensional aidoma unui personaj real cu defecte si calitati . Aceasta incadrare este evidentiata pe baza parcursului diegetic . Astfel, incipitul este reprezentat de formula initiala, tipica oricarui basm: "Amu cica era odata intr-o tara ". Expozitiunea relateaza intamplari ce se petrec intr-un tinut indepartat peste mari si tari aparand intr-un timp si spatiu mitic. Verde Imparat ii cere fratelui sau, craiul , sa-i trimita pe cel mai viteaz dintre fiii sai, pentru a-i urma la tron, intrucat el avea numai fete . Apare aici sablonul imparatului fara feciori, lucru evidentiat prin antroponimul "Verde" care sugereaza neimplinirea. Craiul isi supune fiii la o proba pentru a vedea care merita sa plece la fratele sau. Dupa esecul fratilor mai mari , mezinul, care in conceptia lui Eliade " printr-o lege a compensatiei are parte de un destin imperial " , se hotaraste sa-si incerce norocul. Sfatuit de o "baba garbovita de batranete " care de fapt era Sfanta Duminica ,sa ceara tatalui sau armele si hainele cu care a fost el mire, elemente care evidentiaza sablonul talismanelor, si , ajutat de un cal nazdravan, mezinul trece proba.
El porneste la drum, basmul continuand cu formule mediane tipice "si merg ei o zi , si merg doua , si merg patruzeci si noua" menite sa intretina atentia cititorului . Intriga o constituie intalnirea cu Spanul care se ofera drept "sluga la drum" - aici fiind introdus sablonul metamorfozelor. Prins in capcana acestuia, fiul craiului jura ca-i va fi sluga credincioasa, iar Spanul va pretinde ca este nepotul imparatului. Tot acesta ii da si numele de "Harap-Alb" care reprezinta un oximoron, datorita signaleticii opuse a lexemelor continute. In acest episoade este uzitat motivul fantanii care este asociat aici celui al oglindirii, deoarece mezinul are ocazia constientizarii ego-ului sau negativ, a orgoliului de care a dat dovada neascultand sfaturile tatalui sau. Desfasurarea actiunii incepe odata cu sosirea la palatul Imparatului Verde, actiune structurata in mai multe episoade inlantuite care se constituie in tot atatea probe la care este supus protagonistul. O prima proba este aducerea "salatilor foarte minunate" din gradina ursului, unde Harap-Alb este ajutat de calul sau nazdravan si de Sfanta Duminica, apoi aducerea "pielii cerbului cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe, cum se gasesc"-proba in care este ajutat din nou de Sfanta Duminica. Cea mai importanta dintre probe este aducerea fetei Imparatului Ros, demers in care Harap-Alb primeste ajutorul mai multor personaje fabuloase: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila, regina furnicilor si regina albinelor. Dupa ce trece cu bine si de probele la care este supus el si camarazii sai: casa inrosita in foc, ospatul pantagruelic, separarea macului de nicip, recunoasterea adevaratei fete, paza acesteia, si ajunge la curtea Imparatului Verde, Harap-Alb este omorat de catre Span cand fata Imparatului Ros refuza sa-l accepte, divulgandi-le adevarata identitate pe care ea o cunostea datorita faptului ca era " o farmazoana" , nu pentru ca mezinul si-ar fi incalcat juramantul. Fata il invie, fiind uzitate aici motivul mortii si al invierii urmate implicit de o schimbare a identitatii spirituale, deoarece moare Harap-Alb sluga, neofitul si invie fiul de imparat cu experienta, care a parcurs un drum initiatic si e acum demn sa ocupe tronul imparatiei. Deznodamantul consta in triumful valorilor binelui asupra raului si in nunta celor doi tineri, care este vazuta ca o hierogamie, fiind prezente toate personajele tipice basmului, inclusiv Soarele si Luna.
Cel de-al doilea parametru prin care este individualizat personajul vizeaza calitatea sa de referent uman, de "persoana", adica din punctul de vedere al fiintei pe care o imagineaza. Raportat la acest parametru, orice personaj beneficiaza de un portret fizic si unul moral. Astfel, Harap-Alb nu are un portret fizic, dar se deduce din asertiunile naratorului "fata Imparatului Ros il fura din ochi". Portretul moral se evidentiaza prin caracterizare directa din spusele naratorului: "Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-i trasneasca prin minte ce i se poate intampla", spusele altor personaje: "Razi, tu, razi, Harap-Alb!"- fapt ce denota firea sa vesela, dar si prin autocaracterizare, adica asertiunile personajului despre el insusi. Pornind de la ideea ca "omul e dator sa incerce", Harap-Alb singur afirma ca va porni si el intr-un noroc si " cum o da Dumnezeu". Partea cea mai ampla a portretului moral se evidentiaza insa prin caracterizare indirecta din faptele si vorbele sale. El este inteligent, lucru vizibil in momentul in care, la intrebarea ironica a tatalui "Dar aista cal ti l-ai ales?" raspunde in aceeasi maniera in care i s-a pus intrebarea, ca merge printre straini si nu vrea sa iasa in evidenta. Da dovada de intelepciune si bunatate, facand stup albinelor si ocolind nunta furnicilor. Este cinstit, deoarece nu-l tradeaza pe Span chiar daca acesta nu merita sa-i fie stapan. De asemenea, integru si demn, capabil sa-si asume vinovatia cu toate urmarile ce decurg din faptul ca nu urmase sfatul tatalui sau. Totusi, Harap-Alb are si cateva defecte printre care naivitatea, lasandu-se pacalit de Span si slabiciunea, deoarece nu trece proba labirintului.
Individualizarea unui personaj tine in mod obligatoriu si de tehnicile narative, de motivarea artistica riguroasa, de procedeele care converg in potentarea figurii acestuia. Astfel, in majoritatea basmelor, naratorul e auctorial, heterodiegetic, omniscient, omniprezent si neimplicat. Inclusiv aici, naratorul inoveaza printr-o intentie ludica creand uneori impresia ca ar fi necreditabil: "Poate-or reusi sa ieie pe fata Imparatului Ros, poate nu", pentru a intretine tensiunea tipica literaturii fantastice. Uneori naratorul se abate de la discursul auctorial prin fragmente de discurs retoric adresandu-se cititorului prin verbe si pronume la persoana a doua pentru a-l statuta fie ca interlocutor, fie ca martor ocular al intamplarilor: "si va rog sa ma ascultati". Uneori naratorul foloseste in discursul sau verbe si pronume de persoana I pentru a-l face pe cititor partas la actul creatiei: "Ce-mi pasa mie?". Daca la inceput naratorul se prezinta ca auctorial, traitor in alt timp decat cel al diegezei, "pe vremurile acelea", in final sugereaza ca a fost invitat la ospat "un pacat de povestariu fara bani in buzunariu". Aceasta atitudine se pastreaza pe parcursul tuturor secventelor narative, creand impresia ca este extradiegetic in raport cu istoria relatata si heterodiegetic in raport cu actorii. Limbajul artistic este presarat cu zicatori, proverbe, si fraze rimate si ritmate, insotite de regionalisme si cuvinte populare care constituie doua din caracteristicile principale ale operei lui Creanga - oralitatea si umorul: "sa-l vad cand mi-oi vedea ceafa", "Poftim punga la masa, daca ti-ai adus de-acasa", "La placinte, inainte, la razboi, inapoi".
Astfel, datorita unei diegeze focalizate pe acest personaj, unui portret literar global axat pe detaliu, unei infrastructuri narative elaborate minutios, Ion Creanga reuseste sa creeze in acest basm un personaj emblematic, Harap-Alb.
Fara indoiala o capodopera, "Povestea lui Harap-Alb" este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice.
|
