Semnificatii mitice si filosofice īn "Luceafarul"
"Luceafarul" este o sinteza si fuziune de mituri. Cel mai important mit este cel al lui Hyperion, de circulatie universala. Īn mitologia greaca Hyperion este titanul lumii, fiul lui Uranus, care 313v2119d reprezinta cerul si al Gheei, pamāntul, tatal lui Helios (Soarele), al lui Selene (Luna) si al lui Eos (Aurora), dupa Hesiod īn "Theogonia" sau "Nasterea zeilor".
Dupa Homer, Hyperion este soarele. Cuvāntul Hyperion īnseamna cel ce merge deasupra sau spirit superior (din grecescul hzper hyper = deasupra si eon = timp, spirit).
Mitul lui Hyperion a fost valorificat īn literatura universala de John Keats īn poemul "Hyperion" si de germanul Hölderling īn "Hyperion". La Eminescu mitul lui Hyperion capata profunde semnificatii filosofice, rezultānd un mit al cunoasterii prin eros. Un alt mit e cel al lui Orfeu, care apare īntr-una din ipostazele omului de geniu pe care Demiurgul i-o ofera lui Hyperion, ipostaza orfica a poetului.
Din mitologia autohtona, Eminescu a valorificat mitul luceafarului pe care credea a-l fi īntrezarit īn tesatura basmului izvor "Fata din gradina de aur", anume din metamorfozele zmeului īn stea stralucitoare.
Luceafarul este numele planetei Venus, cunoscuta īn limbaj popular si sub numele de "Steaua ciobanului sau pastorului". Cuvāntul "luceafar" provine de la latinescu "lucifer", care īnseamna "purtator de lumina" ("lux" - lumina, "ferre" - a purta). Limba romāna este singura limba romanica īn care se pastreaza etimonul latinesc al termenului. Latinii aveau pentru luceafarul de seara cuvāntul Hesperus, iar pentru cel de dimineata Phosphorus, īmprumutate de la vechii greci.
"Luceafarul" este singura capodopera a literaturii universale īn care conditia omului de geniu este figurata printr-un astru. Geniul priveste lumea din solitudine, asa cum luceafarul ramāne izolat pe bolta cereasca. Īn alte capodopere ale literaturii universale conditia omului de geniu este reprezentata printr-o mare personalitate umana, ca īn drama "Torquato Tasso" si īn poemul "Moise" al lui Vigny. Īn folclorul romānesc luceafarul apare ca o fiinta demoniaca si care exercita o vraja malefica prin contaminarea cu mitul biblic al lui Lucifer, īngerul revoltat īmpotriva autoritatii divine si pedepsit pentru pacatul trufiei.
Mitul luceafarului este īnrudit cu cel al zburatorului. La īnceputul poemului luceafarul apare ca zburator. Un alt mit este cel al jertfei creatoare. Acesta este un mit mult mai subtextual si subteran īn "Luceafarul". Alternativa luceafar-Hyperion nu e o chestiune de onomastica. Atunci cānd Demiurgul i se adreseaza luceafarului cu apelativul de Hyperion nu face decāt sa-i reaminteasca esenta sa divina, cum spun Zoe Dumitrescu-Busulenga īn "Eminescu - cultura si creatie".
Mitul lui Hyperion este trecut de Eminescu prin gnostica crestina īn care conceptul de eon reprezinta "emanatie divina". Īn lucrarea sa "Hyperion, viata lui Eminescu" (1973), George Munteanu pune viata si opera lui Eminescu sub semnul lui Hyperion.
|
