Subiectul III. Varianta 20 (Conditia taranului într-o opera epica: Morometii de Marin Preda)
Pâna la aparitia romanului modern în literatura româna, una dintre temele dominante este cea rurala, prezentarea lumii satului românesc, fie în maniera idilica (Duiliu Zamfirescu), fie în maniera realista (I. Slavici, L. Rebreanu). Într-o tara în care civilizatia traditionala, arhaica, a dominat secole de-a rândul, figura taranului a reprezentat o sursa de inspiratie majora. Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Marin Preda sunt scriitorii care ofera reperele unei traditii solide în evolutia prozei românesti de inspiratie rurala. În romanul "Ion" al lui Liviu Rebreanu, este prezentata drama unui taran ardelean care traieste într-o societate pentru care pamântul e, mai mult decât un mijloc de subzistenta, un criteriu al valorii individuale. Conditia taranului, ilustrata în romanul "Ion", îsi gaseste o replica peste timp în romanul " Morometii", al lui Marin Preda. Naturii primare, tumultuoase, a lui Ion i se opune Ilie Moromete, "cel din urma taran", asa cum l-a numit Nicolae Manolescu, fire histrionica si contemplativa care nu mai lupta pentru a stapâni spatial, ci pentru a scapa de teroarea timpului.
Satul lui Marin Preda din primul volum este un univers închis, refractar la noul ce vine dinafara si urmând ritmurile eterne ale naturii, ciclurile biologice.
Romanul "Morometii", de Marin Preda, a carui originalitate sta fara îndoiala în noua viziune asupra lumii rurale, prezinta povestea unei familii de tarani din Câmpia Dunarii, ce cunoaste, de-a lungul unui sfert de secol, o adânca si mai ales simbolica destramare.
Ilie Moromete este unul dintre cele mai fascinante personaje din literatura noastra. Destinul sau ilustreaza o "tema fundamentala", si anume disparitia clasei taranesti. Caracter puternic, natura complexa, inteligenta nativa, Ilie Moromete (al carui prototip este Tudor Calarasu, tatal autorului) "simbolizeaza lumea taraneasca si valorile ei durabile". El este, în acelasi timp, singurul taran filozof din literatura româna, framântarile sale despre soarta taranilor dependenti de roadele pamântului, de vreme si de Dumnezeu, fiind relevante pentru firea sa reflexiva. El este un om rational în ceea ce priveste atitudinea sa fata de pamânt. Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu, care era dominat de instinctul de posesiune, lacomia pentru pamânt, Moromete nu este sclavul îmbogatirii, ci pamântul constituie pentru el simbolul libertatii materiale si spirituale. Spre deosebire de ceilalti tarani, Moromete nu are nimic de facut atunci cand vecinii sai sunt în casa muncind, fiind preocupati de problema supravietuirii. Marin Preda face din taranul Moromete un individ cu o viata psihologica normala, apt prin aceasta de a deveni un erou de proza moderna, el creeaza un taran inteligent, în masura sa constientizeze, în modul sau, dramele existentei si ale clasei sociale din care face parte.
Pentru a analiza acest personaj complex, trebuie observat contextul social în care se petrece actiunea romanului. Nicolae Manolescu se întreaba daca Ilie Moromete "Nu cumva este el însusi, în raport cu ceilalti protagonisti, un <<marginal>>, o exceptie, un fel de ultim mohican al acestei filozofii de viata de care s-a legat perpetuarea vechilor valori ale satului românesc? Hotarât lucru, Moromete este <<cel din urma taran>>, în acest roman al deruralizarii satului. Ruptura se explica tocmai prin schimbarea conditiilor sociale. Colectivitatea din <<Mara>> era relativ omogena, ca si aceea din <<Baltagul>>, posedând structuri sociale stabile". Exista diferente si între lumea în care traieste Moromete si satul lui Rebreanu, descris în romanul "Ion"; astfel, relatiile traditionale au fost înlocuite aproape în totalitate de cele capitaliste, în ceea ce priveste primul volum, si de catre cele socialiste, în cel de-al doilea volum.. În acest context, "o tranzitie atât de brutala si de rapida, într-un interval de timp atât de scurt, ca aceea care se afla în centrul Morometilor, provoaca destramarea valorilor stabilite si o anume neîncredere fireasca în valorile noi" (N. Manolescu - "Arca lui Noe").
Schimbarile la care este supus satul românesc în aceasta perioada pot fi observate analizând cele doua volume ale romanului; astfel, primul volum înfatiseaza lumea tatalui, cu aparentele ei de stabilitate si ordine, cu seninatatea ei ce se apara de lovituri", în timp ce al doilea volum contureaza lumea fiilor, neasezata si tulbure, în care irump la suprafata forte istorice, obscure, necanalizate si primejdioase. Munca nu mai constituie pentru taranii lui Preda o placere si agricultura "nu mai formeaza, ca pentru predecesori, imensul centru de greutate al vietii lor" (Valeriu Cristea). " Din punct de vedere sociologic, fenomenul morometian reflecta procesul îndelungat, dar inexorabil, al deruralizarii satului prin atragerea lui treptata în orbita industrializarii si al civilizatiei urbane". (Valeriu Cristea).
În urma tutror schimbarilor suferite de catre satul românesc, s-a schimbat si relatia omului cu pamântul; aceasta relatie a fost "desacralizata".
|
