7. Titlul poeziei, constituit dintr-un verb la indicativ precedat de pronumele personal "ti-", arata atitudinea subiectiva a poetului si marcheaza adresarea directa catre "slavita sora", ce simbolizeaza de fapt creatia. Se anticipeaza, astfel, înca din titlul, caracterul de arta poetica al textului barbian.

8. Poezie modernista, "Ţi-am împletit..." apartine liricii subiective în primul rând prin prezenta evidenta a eului liric, indicata de verbe si pronume la persoana I si a II-a. Exprimarea ideilor si trasaturilor eului liric într-un limbaj atipic.

Barbu foloseste în poezia sa sugestia ca procedeu principal al limbajului poetic. Poezia poate fi privita ca o arta poetica, al carui limbaj se caracterizeaza prin ambiguitate, trasatura specifica poeziei moderniste. Mesajul poetic este încifrat, relatia dintre poet - creatie sa fiind sugerata de utilizarea unor termeni su sens conotativ, din crearea unor figuri de stil.

S1 Varianta 21

1. multime, o multitudine; ilimitate, infinite.
2. Scrierea cu majuscula evidentiaza substantivul, conferindu-i acestuia o deosebita importanta. Se face asocierea cu sensul conotativ al termenului, cu întoarcerea spre originile primordiale.
3. El este fruntea clasei. Valoarea pe care o are acest scriitor îi confera dreptul de a reprezenta un nume în literatura româna.
4. Tema trecerii ireversibile a timpului, motivul mortii, soarelui, apei, ritmurilor.
5. Marcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana I singular: mea, mi. Sunt utilizate forme verbale de persoana a I singular: port, însusesc, aduc. Apare adresarea directa a eului liric, caracterul confesiv al operei; prin intermediul imaginilor artistice si al figurilor de stil, poetul îsi transmite în mod direct gândurile si sentimentele.
6. Prin intermediul metaforei: o veriga din marea îndoire, ipostaza lirica a creatorului surprinde perceptia constienta a trecerii ireversibile a timpului. El analizeaza, cu luciditate, rolul pe care îl joaca omul în marea existenţ 18418s181s ;a a umanitatii: faptul ca este neînsemnat în raport cu umanitatea, dar este în acelasi timp o legatura, o punte de trecere înspre viitor.
7. Ipostaza lirica a gânditorului constientizeaza importanta fiecarui individ în procesul evolutiei umane. Omul poate fi privit ca punct ultim, fapt subliniat prin valoarea metaforica a termenului existente, dar în acelasi timp, omul este perfect constient de finalitatea vietii, de alunecarea spre infinit.
8. Strofa transmite sentimentul de vitalitate al eului liric. Epitetele: calatoarea unda, apele eterne evidentiaza miscarea de alunecare a omului prin viata, capacitatea acestuia de a retine elementele vitale ale vietii si de a se hrani din valorile fundamentale ale umanitatii. Metafora: îmi însusesc vestmântul celor care mor reliefeaza caracterul ciclic, acceptarea mortii ca pe un lucru firesc, faptul ca orice om continua sa duca mai departe valorile acumulate de predecesori. O data cu acceptarea constienta a acestui destin, are loc o metamorfozare, astfel încât el poate sa îsi pastreze naturaletea în orice situatie, idee sugerata prin epitetele: umede caverne, sali orgolioase, elemente a caror constructie este antitetica la nivel ideatic.
9. în relatie cu textul poeziei, titlul operei este semnificativ, fiind alcatuit dintr-un substantiv nearticulat, ceea ce îi confera un caracter de generalitate. Titlu sugereaza o caracteristica specifica umana: dorinta de realizare personala atât în aceasta existenta concreta, cât si în cadrul celei
spirituale.

S1 Varianta 22

1. pretioasa, valoroasa; azvârle, asterne.
2. Virgulele sunt utilizate pentru a separa o constructie incidenta de restul enuntului, marcheaza adresarea directa a eului liric.
3. Cad fulgii sovaielnici în stoluri fara numar.
4. Tema naturii, trecerii ireversibile a timpului; motivul norilor, plumbului, mortii, sufletului.
5. Marcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana I singular meu si de persoana a H-a plural voi. Sunt utilizate forme verbale de persoana a Ii-a plural lasati, ati prefacut, ati pus. Apare adresarea directa a eului liric, caracterul confesiv al operei, poetul îsi transmite în mod direct gândurile si sentimentele prin intermediul imaginilor artistice si al figurilor de stil.
6. Prin intermediul inversiunii albul umar eul liric evidentiaza ipostaza cromatica a elementului naturii, reliefând puritatea acestuia si contribuind la descrierea peisajului hibernal. Personificarea ostiri de nori alearga contribuie la conturarea unei imagini vizuale plastice, prin care se atribuie calitati umane unui element al naturii, bazându-se pe rapiditatea miscarii.
7. Rolul utilizarii persoanei a Ii-a în discursul liric evidentiaza faptul ca monologul liric este unul adresat, fapt subliniat si de interogatiile retorice prezente în text. Se contureaza legatura strânsa dintre om si natura, o componenta care evidentiaza armonia universala.
8. Strofa finala contine o descriere a naturii realizata cu ajutorul imaginilor vizuale construite pe baza unei simetrii sintactice: cad fulgii, cad stropi. Atmosfera conturata este una de basm, privitorul admira un tinut mirific, idealizat. Finalul strofei contine o adresare directa, catre cititor, a ipostazei lirice a gânditorului, prin care acesta este îndemnat sa îsi asume cu superioritate destinul; acest fapt este sugerat de metafora tinuturi ale mintii. Simbolul soarelui trimite înspre ideea de cunoastere absoluta. Metafora finala: bratul ritmic al timpului accentueaza idea de trecere ireversibila a timpului, de ciclicitate, de asumare superioara a existentei umane ca fiind o parte componenta din marele mister.
9. Expresivitatea e data de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o maniera plastica, idei cu maxima încarcatura afectiva; aceasta se realizeaza prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxa poetica, topica, punctuatie si prozodie. Expresivitatea limbajului este data de bogatia imaginilor artistice, de ornamentatia stilistica, de utilizarea unui limbaj elevat, încarcat de sugestii si materialitate.

S1 Varianta 23

1. trist - tristeti.
2. Liniile de pauza marcheaza o întrerupere a discursului liric, este o constructie incidenta în care eul liric îsi transmite în mod direct gândurile si sentimentele.
3. bles-te-mul.
4. Tema naturii, iubirii; motivul noptii, umbrei, orei.
5. Adverbul mai surprinde incapacitatea celor doi îndragostiti de a-si raspunde, de a reface armonia Ia nivelul cuplului. Sufletele lor nu mai sunt în rezonanta, de aici apare ideea unei comunicari esuate.
6. Prin intermediul personificarii: murea prin seara strada se asociaza o trasatura specifica umana, cea a mortii, cu linistea care inunda spatiul uman odata cu aparitia serii. Imaginea plastica reliefeaza lipsa motricitatii, trecerea într-o stare meditativa, de constientizare si asumare superioara a faptelor accumulate de-a lungul zilei ca simbol al faptelor realizate de-a lungul vietii. Epitetul plasat într-o inversiune: înnoptate tristeti scoate în evidenta termenul plasat în pozitie initiala. Sensul conotativ al epitetului reliefeaza starea de melancolie, de angoasa, de meditatie profunda asupra existentei umane.
7. Textul contine o serie de verbe care sunt utilizate la imperfect, precum: murea, cadea, trezeau, verbe care surprind actiuni apartinând trecutului, dar care exprima o miscare sau o stare care deja s-a încheiat. Formele de mai mult ca perfect: se pravalise, se amestecase sunt utilizate la diateza reflexiva, arata o miscare dinamica, care s-a încheiat. Sunt utilizate cu precadere, în partea finala a textului, verbele la perfect compus: am stat, ne-am oprit. Un singur verb Ia conjunctiv arata speranta sa cercetam. Alternantele verbale surprind framântarea sufletului zbuciumat, reflecta drumul lung al constientizarii.
8. Strofa finala surprinde relatia stabilita la nivelul cuplului o data cu trecerea timpului. Simbolurile: raspântia si bruma scot în evidenta rascrucea de drumuri. Acestea încearca sa desluseasca drumul cel bun, sa vada un semn al viitorului, dar sunt împiedicate de imposibilitatea omului de a-si deslusi propriul destin. Repetitia verbala si-am stat scoate în relief constientizarea faptului ca se afla înaintea unui moment extreme de important al vietii. Epitetul dublu arbori singurateci si desfrunziti arata, în mod simbolic, unicitatea fiecarui individ, lipsa de comunicare, precum si apropierea iminenta a mortii. Majuscula folosita la substantivul Orei reliefeaza importanta acestuia, faptul ca opera este pusa sub semnul timpului trecator.
9. Expresivitatea e data de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o maniera plastica, idei concentrate, cu maxima încarcatura afectiva; aceasta se realizeaza prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxa poetica, topica, punctuatie si prozodie. Expresivitatea limbajului este data de bogatia imaginilor artistice, de ornamentatia stilistica, de utilizarea unui limbaj elevat, încarcat de sugestii si materialitate.

S1 Varianta 24

1. munti, picuri, roua, cer, strop.
2. Prima virgula delimiteaza o interjectie de restul versului, iar cea de-a doua virgula separa doua substantive aflate în cazul vocativ.
3. îti dau din toata inima acest dar.
4. Motivul lumii, dorului, cerului.
5. Fiind un text de factura modernista, remarcam faptul ca versurile sunt inegale, masura acestora variaza de la 2 la 12 silabe, iar a doua particularitate consta în faptul ca e utilizat versul alb.
6. Verbele la conjunctiv, precum sa topesc, sa beau, sa pier, surprind o actiune dorita cu ardoare de eul liric, dar înca neîmplinita.
7. Rolul adjectivului pronominal de întarire însumi este de a marca dorinta eului liric, aceea de renastere din propria fiinta. Adjectivul "accentueaza imaginea metaforica de regasire a sevei originare, care îngemaneaza umanul cu spiritul superior al naturii.
8. Semnificatia amplei enumeratii prezente în text este de evidentiere a principalelor elemente care compun spatiul natural, spatiu care emana vitalismul necesar fiintei firave a omului pentru atingerea absolutului. Apar elemente ale cadrului terestru muntii, ale cadrului cosmic cerul, elemente concrete roua, dar si elemente abstracte cu tot ce plânge în tine, reusind sa cuprinda astfel întreaga sfera a universului înconjurator. Scopul final, este de a evidentia frumusetea care poate fi regasita permanent în jurul nostru; poate fi înteles ca un elogiu adus lumii întregi.
9. Atitudinea abordata de eul liric este de asumare, în plan superior, a frumusetii, de regasirea a linistii si puritatii primordiale. Puternicul vitalism resimtit prin folosirea verbelor, face ca fiinta lirica sa se transforme, sa se metamorfozeze pentru a putea duce cu sine minunile universului.

S1 Varianta 25

1. se sting, apun; generalul, universalitatea.
2. Linia de pauza prezenta la începutul fiecarei strofe marcheaza o întrerupere a discursului liric, o pauza menita sa aduca dupa sine informatii suplimentare.
3. icoana, anotimp, rana, timpuri, simtiri, luna, furtuna.
4. Tema iubirii, motivul lunii, toamna, icoana, inima.
5. Prin intermediul comparatiei: ca-n rana stravechiului copac se sugereaza atingerea sevei esentiale a fiintei; capacitatea de aajunge la adevarul primordial, facând apel la lucrurile care apartin universului. Durerea devine o cale de accedere spre adevarul suprem, spre esenta fiintei. Epitetul cromatic verde copac, plasat într-o inversiune, accentueaza rolul fundamental al culorii, simbol al vigorii universale, al regenerarii naturii, dar si al fiintei umane.
6. In discursul liric, rolul utilizarii persoanei a Ii-a evidentiaza faptul ca monologul liric este unul adresat, fapt subliniat prin verbele plasate în pozitie initiala, considerata, în text, "pozitie tare". Se contureaza legatura strânsa dintre om si natura, o componenta care evidentiaza armonia universala. Se observa tendinta de generalizare, iubirea este o componenta fundamentala a sufletului oricarui om.
7. Termenii moartea si poveste sunt utilizati cu sens conotativ, fiind posibila astfel o relatie de antinomie. Se exprima opinia eului liric cu privire la posibilitatea unui nou început, dincolo de existenta umana vremelnica pe acest pamânt. Moartea e considerata un capat de drum, un sfârsit brusc si banalizat al vietii. Poetul considera ca poate spera într-o alta poveste, fapt ce presupune ca si aceasta existenta este tot una de vis. Bazându-se pe asocierea cu idea ca: viata este un vis, se evidentiaza dimensiunea iluzorie a perceptia vietii. Perspectiva este una optimista, reusind sa reflecte conceptia de factura mioritica cu privire la moarte.
8. Strofa finala are rol conclusiv, fiind pusa aceasta sub semnul iubirii, ca act fundamental de accedere la misterele universale. Metafora odihna, furtuna îti este, surprinde starile contradictorii care pot coexista în fiecare om. Iubirea, valoare suprema a omului, este aproape de acesta atât în momentele de puternica framântare launtrica, cât si atunci când simte nevoia acuta de reflexivitate, de întoarcere spre sine. Ideea este reluata în versul final, care contine o metafora lava patrunsa de luna, metafora care reliefeaza îmbinarea pasiunii ardente cu melancolia, coexistenta trairilor aparent antagonice într-un singur trup, dar care duc spre acelasi drum final, cel al iubirii.
9. Titlul operei este semnificativ în relatie cu textul poeziei, fiind alcatuit dintr-un substantiv nearticulat, ceea ce îi confera caracter de generalitate. Prin aceasta se sugereaza o caracteristica specifica umana si anume: dorinta de realizare personala prin iubire. Valoarea suprema care poate ajunge în posesia omului este iubirea, prezentata aici cu multiplele ei valente.

S1 Varianta 26

1. zâmbetul; fâlfâire, tremur.
2. Linia de pauza, prezenta în text, marcheaza o întrerupere a discursului liric, o pauza menita sa aduca dupa sine informatii suplimentare; se exprima în mod direct opinia ipostazei lirice a îndragostitului.
3. Marcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana I singular mea, îmi si de persoana a Ii-a singular tine, ti-. Sunt utilizate forme verbale de persoana I singular adun, as putea, sa sarut. Apare adresarea directa a eului liric, caracterul confesiv al operei, poetul îsi transmite în mod direct gândurile si sentimentele prin intermediul imaginilor artistice si al figurilor de stil.
4. Tema poeziei este iubirea.
5. Fiind un text de factura modernista, remarcam faptul ca versurile sunt inegale, masura acestora variaza de la 3 la 14 silabe, iar a doua particularitate consta în faptul ca e utilizat versul alb, nu apare rima. Apare valorificat ingambamentul, versurile încep cu litera mica, deoarece poetul considera ca nu si-a încheiat de expus idea si aceasta trebuie continuata în versul urmator.
6. Verbele la prezent strâng, creste, întinde surprind o actiune în plina desfasurare, care înca nu s-a încheiat. Prin solemnitatea gesturilor evocate, acestea capata caracter de prezent etern.
7. Intre titlul operei si textul poeziei exista o strânsa relatie. în relatie cu textul poeziei, titlul operei este semnificativ fiind alcatuit dintr-un substantiv nearticulat, ceea ce îi confera caracter de generalitate. Prin aceasta, autorul sugereaza o caracteristica specifica ipostazei lirice a îndragostitului, iubirea.
8. Prin intermediul metaforei mâini tomnatice întinde noaptea mea spre tine se sugereaza iubirea ajunsa la vîrsta senectutii, care reface ritualul erotic al apropierii de fiinta iubita. Simbolul noptii, echivalent al mortii iminente care pândeste latent, este valorificat, în text, în cadrul acestei metafore revelatorii. Epitetul cromatic licurici verzui asociaza culoarea ochilor iubitei cu luminozitatea, cu singura posibilitatea de a-1 ghida pe îndragostit în aceasta "noapte". Portretul iubitei este un elogiu adus frumusetii acesteia, gingasiei si puritatii sale, fiind conturat cu ajutorul metaforei Gura ta e strugure-nghetat. Valoarea suprema, pastrata în adâncul fiintei îndragostitului, ramâne surâsul, în fapt o modalitate de reflectare a starii de armonie si de împartasire a sentimentelor erotice.
9. Expresivitatea e data de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o maniera plastica, idei concentrate, cu maxima încarcatura afectiva; aceasta se realizeaza prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxa poetica, topica, punctuatie si prozodie. Expresivitatea limbajului este data de bogatia imaginilor artistice, de ornamentatia stilistica

S1 Varianta 27

1. destin, noroc; ne înaltam, accedem.
2. Rolul virgulelor este de a delimita termenii unei repetitii, marcând o adresare directa a eului liric.
3. Pe drumul vietii multi se ratacesc.
4. Tema creatiei, motivul soarelui, drumului, cerului, cuvintelor, ochilor.
5. Marcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana I singular: mea, ma si de persoana a Ii-a singular: voi, va. Sunt utilizate forme verbale de persoana I singular: sa vorbesc, sa-ncep, dar si de persoana a Ii-a: treceti, va uitati. Apare adresarea directa a eului liric, caracterul confesiv al operei; prin intermediul imaginilor artistice si al figurilor de stil, poetul îsi transmite în mod direct gândurile si sentimentele.
6. Fiind un text de factura modernista, remarcam faptul ca versurile sunt inegale, masura acestora variaza de la 7 la 18 silabe, iar a doua particularitate consta în faptul ca e utilizat versul alb, nu apare rima. Apare valorificat ingambamentul, versurile încep cu litera mica, deoarece poetul considera ca nu si-a încheiat de expus ideea si aceasta trebuie continuata în versul urmator.
7. Enumeratia surprinde, prin intermediul unor metafore revelatorii, teme si motive prezente în creatia artistica, o lume atât de permisiva si atât de deschisa. Ideea destinului implacabil, caruia nimeni nu i se poate sustrage este alaturata temei biblice, care capata chiar accente de bogumilism, prin îmbinarea neobisnuita a binelui cu raul. Motivul arhanghelilor este accentuat în versurile care urmeaza; se sugereaza prezenta divinul în planul uman, faptul ca umanitatea beneficiaza în permanenta de ajutorul lor. Aspiratia omului spre infinit e vazuta aici ca un lucru firesc, specific fiecarui individ. Sentimentele de ura, tristete, mai putin dorite, fac si ele parte din universul uman, deci pot constitui surse de inspiratie poetica. Termenul rastignire trimite, înspre motivul christic, sugerând faptul ca pâna si greselile fundamentale ale umanitatii, pot fi transformate, prin intermediul actului artistic, în creatii valoroase.
8. în vederea sublinierii ideii de poesis, poezia debuteaza cu plasarea accentului asupra formelor pronominale de persoana I, ipostaza lirica a creatorului delimitându-si obiectul creatiei, în partea finala a poeziei, accentul se deplaseaza asupra formelor de persoana a Ii-a plural, sugerând dorinta de integrare a individului în multime, în valorile supreme ale umanitatii. Aceeasi alternanta este reflectata si la nivel verbal. Initial predomina verbe la prezent: e, treceti, asteptati, verbe care exprima o actiune în plina desfasurare, pentru ca în partea finala sa predomine verbele la conjunctiv: sa umblu, sa ies, verbe care reflecta o actiune dorita, dar înca neîmplinita.
9. Titlul operei este semnificativ în relatie cu textul poeziei, cuprinzând o adresare directa, o dedicatie adresata cititorilor. Forma de plural sugereaza caracterul de arta poetica, de dorinta a creatorului de a lasa mostenire urmasilor valorile acumulate de-a lungul experientei sale.

S1 Varianta 28

1. nemarginita, ilimitata; strabat, ratacesc.
2. Rolul ghilimelelor din finalul poeziei este de a marca rostirea exacta a cuvintelor eului
liric.
3. S-a lovit de un colt al mesei. si-a scos coltii, deoarece nu era de acord cu cele spuse.
4. Nestavilita nebunie - epitet situate într-o inversiune; vârtejul meu de-avânt - metafora.
5. Marcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana I singular: mi-, ma, mei. Sunt utilizate forme verbale de persoana I singular: am plamadit, vad, cutreier. Apare adresarea directa a eului liric, caracterul confesiv al operei. Prin intermediul imaginilor artistice si al figurilor de stil, poetul îsi transmite, în mod direct, gândurile si sentimentele.
6. Fiind un text de factura modernista, remarcam faptul ca versurile sunt inegale, masura acestora variaza de la 4 la 13 silabe, iar a doua particularitate consta în faptul ca e utilizat versul alb, nu apare rima.
7. Opozitia dintre termenii iad si rai din ultimele doua versuri are drept scop evidentierea celor doua modalitati de existenta umana în lumea de dincolo. Eul liric nu manifesta sentimente de teama fata de moarte, considerând-o un lucru firesc, care trebuie acceptat cu seninatate si chiar cu împacare. Cei doi termeni antitetici devin aici complementar; se scoate în evidenta faptul ca în orice rau poate exista si latura a binelui, conceptie ce are la baza teoria bogumilista.
8. Interogatiile retorice prezente în text dau glas framântarilor adânci ale unui suflet macinat de dorinta de a cunoaste adevarul. Eul liric vrea sa afle seva, sursa primara care îi confera seninatate, putere de a privi lumea, pe când exteriorul nu îi ofera decât fiere, morminte si venin, atribute ale maleficului. Cele trei interogatii surprind angoasele, dorinta de a gasi raspunsul care nu poate fi dat decât de însusi sufletul framântat.
9. în relatie cu textul poeziei, titlul operei este semnificativ fiind alcatuit dintr-o interjectie, ceea ce surprinde mirarea. Punctul de plecare îl constituie mitul biblic, dar eul liric manifesta sentimente de admiratie fata de maretia omului comun, a umanitatii în general capabila sa gaseasca frumosul chiar si acolo unde exista atribute ale maleficului. Semnul exclamarii întareste mirarea, substantivul latin homo fiind folosit cu forma de vocativ

S1 Varianta 29

1. zare, pamant frunza, ramura.
2. Substantivul Septembre este scris cu majuscula, deoarece eul liric doreste sa îl unicizeze, sa îl scoata în relief. în cazul de fata, este utilizata personificarea acestei luni.
3. Trompeta suna tare. I-a sunat ceasul.
4. Marcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana a Ii-a plura:l ne. Sunt utilizate forme verbale de persoana a Ii-a plural: sa trimitem, am fi haraziti. Apare adresarea directa a eului liric, subliniata prin imperativul: vino. Caracterul confesiv al operei: poetul îsi transmite în mod direct gândurile si sentimentele prin intermediul imaginilor artistice si al figurilor de stil.
5. Tema naturii.
6. Prin intermediul epitetului dublu: târzia, bogata caldura, eul liric doreste sa surprinda sfârsitul verii caniculare, simbol al maturitatii vietii. Apare conturat sentimentul de satietate, de dorinta de a trece înspre un alt stadiu.
7. Exclamatiile retorice au rolul de a contura imagini dinamice, plastice, care reflecta starea de beatitudine a ipostazei lirice a gânditorului. Au loc asocieri neobisnuite între vizual, sugerat prin lumina si albastrul, si gustativ, sugerat prin termenul crud. Metaforele scot în evidenta caracterul neobisnuit al universului în trecerea spre toamna vietii, când totul e privit cu nostalgie. Poetul e dominat de sentimentul de beatitudine în fata maretiei naturii.
8. Strofa finala induce ideea trecerii ireversibile a timpului, sugerându-se apropierea iminenta a mortii, imagine cu care este asociata toamna. Epitetele ramura goala si extatica boala întaresc apropierea sfârsitului. Septembrie este personificat, prin utilizarea majusculei, dar si cu ajutorul epitetului triplu plasat în cadrul inversiunii târziul, nebunul, caldul. Strofa este sugestiva si prin imbinarea artistica a imaginilor vizuale: între frunza ce cade cu cele auditive: cu lemnoasele membre suna, conturandu-se ideea armoniei universale.
9. Expresivitatea e data de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o maniera plastica idei concentrate, cu maxima încarcatura afectiva; aceasta se realizeaza prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxa poetica, topica, punctuatie si prozodie. Expresivitatea limbajului este data de bogatia imaginilor artistice, de ornamentatia stilistica

S1 Varianta 30

1. ceas, clipe, durata.
2. Utilizarea majusculei se datoreaza tendintei poetului de a uniciza termenul, de a-1 evidentia. Asocierea se bazeaza pe textul biblic, conform caruia cuvântul sta la baza lucrurilor create si, prin extensie, increate.
3. Ionel asculta sfaturile mamei. El asculta pe la usi.
4. Tema trecerii ireversibile a timpului, motivul ceasului, clipei, focului, mortii.
5. Opera e alcatuita din patru distihuri si un catren, contine versuri albe, fara rima, iar masura versurilor nu este una egala.
6. Verbele la indicativ prezent, în special: ascult, datorita simetriei sale sintactice, surprind o actiune dinamica. Prin repetarea acestuia verb în toate strofele operei, acesta capata caracter de generalitate.
7. Titlul operei este semnificativ în relatie cu textul poeziei; în opera este evidentiata tema trecerii ireversivile a timpului. Titlul are rol de constatare dureroasa a apropierii omului de moarte, pe care acesta o accepta cu seninatate. Sensul denotativ al substantivului ceasul face trimiterea spre concretetea timpului, însa sensul conotativ, poate fi asociat cu ideea fragilitatii vietii umane. Verbul cu valente sonore: bate sugereaza bataile inimii, care par sa se estompeze o data cu trecerea timpului.
8. Textul este structurat pe paza unui dublu paralelism sintactic, care implica doua propozitii conditionale daca îl ascult si daca îl arunc, implicând imagini vizuale si auditive. în cele trei distihuri initiale predomina auditivul, verbul: a asculta trimitând spre profunzimile umane asimilate prin autoanaliza în strofa I, prin eros, în strofa a doua si prin cunoastere superioara în strofa a IlI-a. Miscarea de aruncare presupune alaturarea a doua dintre principiile fundamentale ale vitii, surprinse în mod antagonist, apa si focul. Strofa finala îmbina artistic cele doua tipuri de imagini, unificându-le într-un tot unitar. Totusi, accentul e plasat asupra constructiei: dau înapoi, constructie care surprinde aparent regresul omului la stadiile de elemente ale cadrului natural, fie însufletit, precum copacul, fie de factura geologica, precum piatra. Regresul ultim constituie izbânda finala, trecerea spre imaterialitate, spre stadiul pur al cuvântului.
9. Expresivitatea e data de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o maniera plastica idei concentrate, cu maxima încarcatura afectiva si subiectiva; aceasta se realizeaza prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxa poetica, topica, punctuatie si prozodie. Expresivitatea limbajului este data de bogatia imaginilor artistice, de ornamentatia stilistica, de utilizarea unui limbaj elevat, încarcat de sugestii si materialitate

Document Info

Accesari: 52433
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare