TEMA FAMILIEI INTR-O NUVELA - "Moara cu noroc"
Familia este o institutie sacra, in care isi gasesc adapost si fericire parintii si copiii, un refugiu din fata singuratatii si un spatiu al perpetuarii valorilor, al transmiterii lor din generatie in generatie. Chiar daca de-a lungul timpului relatiile in familie au suferit unele modificari, determinate de contextul istoric, social, economic si familial, a receptat si ea schimbarile de mentalitate, anumite aspecte au ramas constante, parca in afara timpului: iubirea, vointa zamislirii, ordinea si constiinta datoriei facand parte dintre valorile eterne ale familiei. In plan literar familia este o tema cu o arie de propagare pe atat de vasta pe cat de diversa este modalitatea de evidentiere a ei : ea reprezinta o preferinta a scriitorilor indiferent de epoca sau curentul in care au fost integrati. Epoca Marilor Clasici un face exceptie de la aceasta regula. Daca primul imbold pentru redescoperirea valorilor folclorice avand ca sursa de inspiratie traditiile si folclorul poporului roman, a fost dat scriitorulor pasoptisti de catre "Dacia literara" prin programul "Introductie" editat de mentorul cultural al miscarii romantice romanesti Mihail Kogalniceanu,meritul covarsitor de a fi introdus in literatura romana veritabile talente de extractie rurala ii revine societatii Junimea si indrumatorului sau cultural Titu Maiorescu.Ioan Slavici,unul dintre cei mai mari prozatori ardeleni de la sfarsitul secolului al XIX-lea si incipitul secolului XX,se inscrie alaturi de Mihai Eminescu,Ion Creanga si Ion Luca Caragiale in Epoca Marilor Clasici, perioada in care, din punct de vedere literar, se asista la o interferenta benefica a catorva curente importante : clasicismul,romantismul si realismul manifestat in proza.Considerat a fi un "Balzac al satului romanesc"- Dumitru Micu,Slavici se dovedeste a fi poet si totodata critic al eroticii rurale.Desi a scris si povesti "Zana Zorilor","Florita din codru",romane pr 313h78d ecum "Mara", "Cel din urma armas",teatru: "Fata din birau","Bogdan Voda" si memorii :"Inchisorile mele","Amintiri",Ioan Slavici este cunoscut este cunoscut mai ales prin nuvelele sale "Budulea Taichii","Padureanca","Scormon","Moara cu noroc" care inspirate din lumea satului romanesc din Transilvania ilustreaza formula unui realism pitoresc,fiind impregnate,datorita subiectelor alese,de imaginea unei lumi specifice,particularizate din umanizarea unui loc si a unui timp,alcatuind impreuna o monografie a satului ardelean din cea de a doua jumatate a secolului XX-lea,momentul patrunderii relatiilor capitaliste.
Opera literara "Moara cu noroc",inclusa alaturi de celelalte nuvele ale lui Slavici in volumul "Nuvele din popor" aparut in anul 1881 reuseste sa reflecte cu succes imaginea familiei in imprejurari ce o denatureaza,fiind totodata o nuvela deoarece reprezinta o specie literara a genului epic in proza,avand o actiune mai dezvoltata decat a schitei si a povestirii,pusa pe seama mai multor personaje,ale caror caractere se desprind din conflicte puternic si printr-o intriga complexa.Caracterul psihologic al acestei opere rezida in modul de evidentiere a temei care vizeaza dorinta de imbogatire capabila sa dezumanizeze, in modul de individualizare a personajului surprins in acest proces si macinat de un puternic conflict interior datorat setei de inavutire si in metodele si tehnicile uzitate de narator intre care analiza psihologica si limbajul bazat pe campuri semantice ale zbuciumului sufletesc si ale gandirii ocupa un loc dominant
Imaginea familiei traditionale care sfarseste prin degenerare datorita aspectului pecuniar este schitata prin modul de evidentiere a temei ce vizeaza procesul de dezumanizare a personajului din cauza patimei pentru bani,pe parcursul firului diegetic organizat pe baza momentelor subiectului,precedate de prolog si urmate de epilog.Capitolul incipit al nuvelei preia functiile prologului, prefigurand tema si conflictul dominant,validate prin "motivele anticipative" -B.Tomasevki ce sunt reprezentate de sfatul rostit de batrana soacra a lui Ghita,ea evidentiind faptul ca nu bogatia ci doar linistea caminului il poate face pe om fericit si anticipand ideea unui conflict social si psihologic,prin alternativa "la dreapta si la stanga" ce anticipeaza caracterul oscilant al personajului principal intre bine si rau,prin detaliul "un trunchi inalt,pe jumatate ars() loc de popas pentru corbii ce se lasa croncanind" ce anticipeaza exitusul tragic al personajelor si prin prezentarea celor cinci cruci din fata morii.Expozitiunea acestei opere literare,constituita de capitolele I si II este reprezentata de hotararea lui Ghita,un cizmar sarac dintr-un sat din Campia Aradului de a lua in arenda hanul "Moara cu noroc",asezat intr-o vale situata la rascruce de drumuri,in apropiere de Ineu,in incercarea sa de a-si depasi modesta conditie sociala.Astfel,el se muta impreuna cu sotia sa,Ana cu mama ei si cu cei doi copii si incepe sa munceasca schimband infatisarea locului si reusind sa agoniseasca ceva avere.Intriga continuta in capitolul al treilea este reprezentata de aparitia la han a lui Lica Samadaul,un fel de staroste a tuturor turmelor de porci din zona,un om hot si ucigas care-i impune carciumarului sa-i devina complice, iar Ghita temandu-se de razbunarea acestuia i se supune.
Desfasurarea actiunii cuprinsa intre capitolele IV-XV consta in toate activitatile intreprinse de Ghita in timp ce este dominat de fata malefica a Samadaului : primeste de la Lica sase porci despre care stia ca sunt furati,dar si foarte multi bani spre ai schimba jumatate din ei ramanand ai lui si ascunde in fata judecatorului desi avea dovezi faptul ca Lica a pradat un arendas si a planuit uciderea unei femei si a unui copil.Desi prevenit de un jandarm din Ineu, Pintea care a fost si el candva hot si samadau,si de sotia sa Ana, Ghita nu poate fi scos de sub influenta lui Lica,iar lacomia sa duce treptat la indepartarea lor.Pe masura ce trece timpul,iar banii se inmultesc Ghita este tot mai darnic de imbogatire amanand aducerea dovezilor in mana jandarmului si gandindu-se chiar sa fuga in lume ca sa-si salveze aceasta neasteptata avutie.Totusi,spaima ca Lica ar putea veni sa-l jefuiasca si imaginea femeii ucise de samadau in padure ii sfasie sufletul determinandu-l sa renunte la alte ganduri.Punctul culminant al nuvelei,continut in capitolul al XVI-lea este reprezentat de momentul in care ,de Paste,la o petrecere cu lautari,Ghita se hotaraste sa-l ajute pe Pintea,lasindu-si sotia la han ca momeala pentru a-l prinde pe Lica cu bani asupra lui,situatie in care ar fi putut fi osandit,demonstrandu-i-se vinovatia.Intorcandu-se insotit de jandarmi,el il vede pe Lica plecand singur si-si da seama de ceea ce s-a intamplat in lipsa lui.Astfel,intr-un moment de ratacire,o injunghie pe Ana,insa este ucis la randul sau de catre Raut,omul lui Lica,iar hanul este incendiat de oamenii samadaului.Incoltit de Pintea,pentru a nu cadea in mainile lui, Lica alearga si se izbeste cu teasta de trunchiul unui stejar uscat,prabusindu-se la tulpina lui.Ca sa nu afle nimeni care a fost adevaratul sfarsit Pintea ii taraste trupul la un raulet umflat de ploaie si il arunca in valuri.
Deznodamantul,cuprins in capitolul al VII-lea are rol de epilog si incheie simetric opera prin vorbele batranei, finalul "Apoi ea lua copiii si pleca mai departe" sugerand incredintarea autorului in persistenta legilor morale asupra existentei umane : cei care nu s-au facut vinovati de nici o incalcare a lor au dreptul sa i-a totul de la capat,sa-si continue existenta, idee potentata si de sintagma mai departe.
Imaginea familei in opera data este coroborata fidel si prin modul de individualizare a personajului principal reprezentat de Ghita.Ca orice personaj literar,Ghita va beneficia si el de o constructie axata pe doi parametrii: ca instanta narativa si ca referent uman.Astfel, din punctul de vedere al incadrarii intr-o anumita ideologie,ca instanta definitorie a comunicarii narative,Ghita este un personaj principal datorita ocurentei sale pe parcursul discursului narativ,protagonist ,deoarece diegeza graviteaza in jurul lui,central,datorita rolului care-i incumba in traducerea mesajului operei,antitetic din cauza antitezei pe care este construit ca fiind un om muncitor si onest,ca Pintea,dar si dornic de a-si depasi conditia,ca Lica,si "tridimensional" fiindca evolueaza pe parcursul diegezei nefiind dat in intregime de la inceput.
Cel de-al doilea parametru pe baza caruia este construit personajul vizeaza referentul uman,persoana pe care el o imagineaza.Din acest punct de vedere el ar trebui sa fie intregit de doua fatete:portretul fizic si portretul moral.Dar cum prosopografia personajului este aproape inexistenta,fiind doar o portiune a naratorului,referita la umerii sai,el beneficiaza doar de o ampla etopee,realizata atat pe baza caracterizarii directe din propriile asertiuni:"sarmanilor mei copii,voi nu mai aveti ()un tata om cinstit()tatal vostru e un ticalos",cat si pe baza caracterizarii indirecte din propriile vorbe,fapte si ganduri.Principala sa trasatura de caracter este patima pentru bani care il dezumanizeaza,Ghita cazand prada propriului destin caruia nu i se poate opune,prabusindu-se incet,dar sigur,de la omul cinstit si harnic la statutul de complice in afaceri necurate si crima,pina la a deveni ucigas.Desi , initial el tot ceea ce isi doreste este sa-si depaseasca conditia umila,luand in arenda hanul,datorita ambitiei si incapacitatii de a se sustrage de la fascinatia banilor,el ajunge sa accepte toate delictele lui Lica si sa-i fie complice.Om harnic si cinstit la inceput,el nu vroia decat sa agoniseasca atatia bani incat sa angajeze vreo zece calfe carora sa le dea el de carpit cizmele oamenilor.Desi initial el este capabil de sentimente profunde, iubindu-si familia si fiind "bland si cumsecade, Ghita devine tot mai ursuz", "pus mereu pe ganduri".Ajunge chiar sa regrete faptul ca are nevasta si copii,dorindu-si sa poata spune "prea putin imi pasa".Refuza sa dea amanunte despre afacerile cu Lica,se indeparteaza incet,dar sigur de sotia sa,relatiile dintre ei fiind din ce in ce mai reci, el fiind mult mai irascibil si insensibil.Conflictul interior devine mult mai puternic in sufletul lui, lupta dandu-se intre fondul cinstit a lui Ghita si ispita imbogatirii.Sufletul complex si labil este impartit intre dorinta de a pleca de la Moara cu noroc,ramanand un om cinstit si tentatia pe care n-o mai poate stapini a lacomiei de bani.Desi isi face reprosuri,are remuscari sincere si dureroase iarta-ma,Ano,iarta-ma cel putin tu,caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului si isi deplange prabusirea,careia nu i se poate impotrivi.Constient ca situatia sa materiala este infloritoare datorita afacerilor cu Lica, fiind slab si las, Ghita se afunda tot mai mult in faptele marsave puse la cale de Samadau.Astfel,chiar daca stia ca banii obtinuti au o provenienta discutabila,jaf si crima,el nu are puterea sa se desprinda de acel loc si sa aleaga drumul corect ci persista in tovarasia lui Lica.Dezumanizarea lui Ghita se produce intr-un ritm alert,actiunile, gesturile si atitudinea sa scotand la iveala incertitudinea si nesiguranta,care-l domina,teama si suspiciunea instalate definitiv in el de cand intra in cardasie cu Lica.Desi Ghita incearca sa-si asigure cateva masuri de protectie precum pistoalele de la Arad,doi caini ciobanesti,isi angajeaza o sluga credincioasa,teama si zbuciumul de a fi jefuit de Lica nu il parasesc.
Dominat de forta malefica a Samadaului,Ghita spune la judecata tot ceea ce vroia Lica,salvandu-l,eroarea carciumarului avandu-si si izvorul in permanenta oscilare intre bine si rau : pe de-o parte , ar dori sa-l dea pe Lica pe mana jandarmului Pintea,insa pe de alta parte nu poate renunta la mirajul castigului:"Dar Ghita nu vroia sa plece,nu il lasa inima sa paraseasca locul in care in scurt timp putea sa se faca om cu stare".Astfel,primind de la Lica bani furati spre a-i schimba,el ii duce lui Pintea,dar nu-i spune ca jumatate din ei sunt ai sai.Pe langa patima banului,trasatura care domina celelalte tendinte ale personajului,el are si o sete de sange si instinctul de violenta,punctate ca forte latente ale protagonistului;aceste caracteristici fiind validate de scena in care Ghita ii deprinde pe cainii sai la asmutit,facandu-i o deosebita placere ca acestia prind si scot sange din urechile porcilor.Fiindu-i umbrita in totalitate ratiunea,acesta o foloseste pe Ana drept momeala cu scopul de a-l prinde pe Lica nu numai pentru ca il mustra constiinta pentru ceea ce devenise el,dar si dintr-o gelozie ajunsa la paroxism.Din cauza slabiciunii de a nu se fi putut elibera de patima pentru bani,de la complice la crima,Ghita devine el insusi ucigas,injunghiind-o pe Ana si neavand nici ocazia de a-si constientiza moartea este ucis pe la spate de Raut.
Astfel, personajul principal reprezinta tipul omului avid,insetat de bani,care trece printr-un intreg proces de dezumanizare,destinul sau tragic fiind determinat chiar de aceasta sete de inavutire a sa.
Un rol important in validarea temei referitoare la imaginea familiei in aceasta opera il reprezinta modul de realizare a discursului narativ.Se remarca faptul ca tiparul narativ prezent in aceasta opera este cel auctorial,deoarece naratorul cunoaste deznodamantul,perspectiva narativa este heterodiegetica,fiindca intamplarile sunt narate la persoana a treia,focalizarea este neutra-zero,echivalenta cu viziunea din spate,pentru ca naratorul detine mai multe informatii decat personajele,iar raportul timp diegetic-timpul povestirii este de anterioritate,evenimentele fiind relatate dupa ce au avut loc.Naratorul din aceasta nuvela este extradiegetic nefiind implicat in actiune,heterodiegetic,deoarece nareaza la persoana a treia,neexprimat fiindca nu afirma ca el povesteste,omniscient,avand o viziune de ansamblu asupra universului fictional si creditabil,deoarece livreaza toate informatiile pe care le detine.Procedeele si tehnicile narative uzitate in cadrul acestei opere sunt tehnica interpretarii fiziognomonice,pe care este bazat.la fel ca si pe descrierea de tip balzacian portretul individual a lui Lica,fiecarui element fizic corespunzandu-i unul moral.tehnica derularii cinematografice,validata de descrierea cadrului natural din primul capitol si "simetria" discursului narativ ce debuteaza si se incheie cu vorbele batranei.Stilul uzitat se caracterizeaza prin sobrietate si concizie ,asemanator stilului lui Liviu Rebreanu,cuvintele fiind simple,bazate pe proprietate,amplificat fiind astfel sentimentul autenticitatii,Calinescu opinand legat de acest aspect ca nuvela anticipeaza toata proza obiectiva romaneasca ulterioara.Prin "motivarea realista",autorul incearca sa confere naratorului statutul de martor ocular folosind o persoana a II-a a verbului,un tu abstract,nedeterminat:"Daca aruncai privirea imprejur() vedeai drumul de tara serpuind pe culme" aceasta fiind o functie a oralitatii considerandu-se ca Slavici introduce oralitatea populara in operele sale inaintea lui Creanga.Inscrierea evenimentului epic in realitatea unui loc anume este realizata si prin culoarea locala constituita prin uzitarea arhaismelor fonetice "rump","totdauna", "sa vaza","sa deie",arhaismele lexicale "pripor","arandas","boitari" si arhaismele semantice: "a cata" cu sensul de a pregati,toate acestea asigurand "motivarea estetica" a nuvelei.Se remarca si prezenta in incipitul operei a unei voci,"din off",batrana fiind un personaj "raissoneur",un "alter-ego" al autorului ce indeplineste rolul pe care-l avea corul in tragedia antica,prin el naratorul traducandu-si in mod indirect conceptiile despre viata.Viziunea despre lume fiind cea a unui moralist,el indeamna la cumpatare si protesteaza impotriva unei ordini sociale care anuleaza atributele umane.Pe parcursul nuvelei se observa faptul ca naratiunea alterneaza cu descrierea si dialogul,iar gandurile personajului Ghita sunt reproduse atat in stil indirect liber cat si in stil indirect,cele doua stiluri avand un rol foarte important in conturarea trasaturilor de caracter ale acestuia.Consemnarea replicilor nu este numai o modalitate de dramatizare a naratiunii,ci si un mijloc de a scoate in evidenta perspectiva personajului asupra faptelor si a oamenilor,dialogul capatand functia de a caracteriza personajul principal.La fel de importanta in structura nuvelei este si descrierea prin intermediul careia,realismul imaginilor primeste si o nota de pitoresc,distingandu-se peisaje,portrete,descrieri de vesmante,de interioare,de obiceiuri sau obiecte.
Astfel,prin modul de abordare a unei problematici morale a vietii si anume relatiile mercantile ce instraineaza individul de valorile pure si morale ale familiei,prin consistenta si acuitatea observatiei psihologice a caracterelor personajelor de tip arhaic,antrenate in conflicte puternice si printr-o intriga complexa,prin modul de constructie a discursului narativ organizat pe baza momentelor subiectului prin uzitarea unor tehnici precum analiza psihologica si limbajul bazat pe campuri semantice ale zbuciumului sufletesc si ale gandirii,opera "Moara cu noroc" reuseste sa reflecte imaginea unei familii abatute de la perceptele morale specifice acestui mod de organizare a indivizilor in cadrul societatii.
Gratie harului sau scriitoricesc Ioan Slavici a reusit prin opera sa ramana constant o sursa de inspiratie pentru prozatorii interbelici precum Liviu Rebreanu si totodata deschizator de drumuri pentru romanul realist modern.
|
