TEMA FAMILIEI ROMAN CITAT
"BALTAGUL" DE MIHAIL SADOVEANU
Scrie un eseu argumentativ, de 2-3 pagini, in care sa prezinti tema familiei, ilustrata intr-un roman studiat pana la al Doilea Razboi Mondial, pornind de la ideea exprimata in urmatoarea afirmatie: "In familie trebuie sa stapaneasca: iubirea, vointa zamislirii, ordinea, constiinta datoriei. Nu placerea, ci bucuria pura, produsa de frumusetea idealului." (Petre Tutea, Intre Dumnezeu si neamul meu)
Familia este o institutie sacra, in care isi gasesc adapost si fericire parintii si copiii, un refugiu din fata singuratatii si un spatiu al perpetuarii valorilor, al transmiterii lor din generatie in generatie. Chiar daca de-a lungul timpului relatiile in familie au suferit unele modificari, determinate de contextul istoric, social, economic si familial, a receptat si ea schimbarile de mentalitate, anumite aspecte au ramas constante, parca in afara timpului. Iubirea, vointa zamislirii, ordinea si constiinta datoriei fac parte dintre valorile eterne ale familiei, valori pe care Petre Tutea le considera imperative. Aceasta conceptie despre familie este evidentiata mai ales in romanele care evoca o lume traditionala, arhaica, crescuta in spiritul respectului pentru valorile mostenite. Intr-o astfel de lume, refractaritatea la nou si reticentele in fata modernizarii sunt modalitatile prin care se apara vechile valori, a caror corectitudine s-a confirmat de-a lungul veacurilor. Creatorul care a avut o propensiune deosebita pentru a evidentia in plan literar valorile autentice ale poporului roman este scriitorul interbelic, dar si postbelic, opera sa incluzand peste o suta douazeci de volume si intinzandu-se pe aproape o jumatate de secol, Mihail Sadoveanu. Eugen Lovinescu remarca de altfel "melancolia unei lumi muribunde", furisata in opera marelui scriitor, precum si "strigatul de moarte al lucrurilor care pier", care se face auzit din povestirile si romanele sale. O mare parte a creatiei literare a lui Mihail Sadoveanu este consacrata opozitiei intre traditional si modern, iar balanta inclina intotdeauna in favoarea lumii vechi, lucru demonstrat de tematica operei sale, inchinata, dupa propriile marturisiri "unui singur erou, poporul roman": istoria in "Fratii Jderi", iubirea in "Dureri inabusite", viata targurilor de provincie in "Hanu Ancutei", copilaria in "Dumbrava minunata" si socialul arhaic in "Baltagul". Fiind o specie literara a genului epic in proza si mai rar in versuri, de marime substantiala, complexa in raport cu celelate specii literare inrudite prin dezvoltarea de regula a unei problematici grave, naratiune fictiva in care actiunea, dominanta, bazata uneori pe evenimente reale, se desfasoara pe mai multe planuri, fiind sustinuta de numeroase personaje, bine individualizate, antrenate de o intriga complicata, "Baltagul", aparut in 1930 este un roman. Romanul "Baltagul" a fost imediat receptat ca "una dintre cele mai bune scrieri ale lui Sadoveanu" - G. Calinescu, in care se desfasoara, ca intr-un palimpsest, numeroase straturi de semnificatii. Romanul are la baza valorificarea mitului transhumantei si al marii treceri, fapt conturat inca din motto-ul romanului: "Stapane, stapane, / Mai cheama si-un cane". Firul narativ al romanului il urmeaza pana la un punct pe cel al baladei "Miorita", dar actiunea romanului se complica, "Baltagul" dovedindu-se atat o creionare a vietii pastorale, cat si o demonstratie veridica a reechilibrarii unei lumi, caci deznodamantul vine sa evidentieze o veche invatatura populara: "Dupa fapta si rasplata".Titlul insusi anunta mesajul ascuns : lexemul vine de la etimonul grecesc "labris", care a generat prin traducere ideatica termenul de "baltag", arma cu doua taisuri si care in conceptia populara ramane patata de sange daca nu a fost folosita justitiar, dar prin traducere formala a dat termenul de "labirint", anticipandu-se tehnica dominanta, dar si drumul initiatic ce va fi parcurs de eroi.
Preluand schema epica a romanului politist, "Baltagul" dezvaluie in profunzime un amplu scenariu mitic, in care se regasesc elemente fundamentale ale ritualului de nuntire cosmica din balada Miorita, ale odiseei zeitei Isis - plecata in marea calatorie a recompunerii trupului dezmembrat al lui Osiris - ale coborarii in Infern a lui Orfeu. Criticul Alexandru Paleologu descopera, in aceasta idee, un scenariu de sorginte mitica, o carte a mortilor al carei prototip ramane cel egiptean referitor la funeraliile si cultul lui Osiris. Povestea Vitoriei Lipan in cautarea lui Nechifor Lipan, reface povestea zeitei Isis, simbolul armoniei matrimoniale si fidelitatii casnice, posedand arta magiei, a tamaduirii si chiar pe a invierii din morti, in cautarea trupului dezmembrat al lui Osiris, zeitate egipteana, simbolizand moartea si invierea permanenta a naturii. Punctul central al motivului osirian ar fi, conform teoriei lui Alexandru Paleologu, gasirea si reasamblarea trupului dezmembrat al lui Nechifor Lipan " Isis-Vitoria este insotita in cautarea mortului de fiul ei Gheorghita, recte Horus, caruia i se alatura pentru gasirea si razbunarea celui cautat, cainele Lupu, recte Anubis."Alte elemente care potenteaza aceasta dimensiune fiind dubla nastere a lui Nechifor, aidoma lui Osiris: la prima nastere, cea biologica primeste numele de Gheorghita, de aici strigatul Vitoriei in momentul gasirii trupului in rapa, si la a doua nastere, cea spirituala, cand copil fiind s-a imbolnavit de higropica si a fost "vandut" unei alte mame ce i-a pus numele de Nechifor de la etimonul grecesc Nike-zeita vitoriei si "foros"- care poarta; toporisca lui Horus este echivalentul batagului lui Gheorghita; toponimul Sabasa ar putea proveni din antroponimul Sabazios, un alt nume al lui Osiris - Ra - Dionisos; Vitoria acopera ramasitele sotului ei cu o "poclada si un lavicer varstate negru si ros", asa cum Isis il acopera pe Osiris cu o piele de pantera;
In sensurile sale adanci, "Baltagul" este un roman de dragoste, care demonstreaza ca la temelia familiei este asezata iubirea. Dupa mai bine de doua decenii de convietuire, Vitoria Lipan isi iubea barbatul ca in tinerete si recunostea asta cu rusine, caci, dupa legile nescrise, varsta iubirii a trecut, de vreme ce au copii mari aflati ei insisi in pragul casatoriei. Dragostea ei "de douazeci si mai bine de ani" nu a fost lipsita de furtuni, pentru ca Nechifor era petrecaret si nestatornic uneori, ceea ce starnea gelozia apriga a Vitoriei. Barbatul reactiona din cand in cand la indarjirea nevestei sale, incercand "sa-i scoata unii din demonii care o stapaneau", dar "muierea indura fara sa cracneasca puterea omului ei si ramanea neinduplecata, cu dracii pe care ii avea". Cand baba Maranda ii sugereaza Vitoriei ca intarzierea lui Nechifor se datoreaza vreunor ochi verzi care i-au atinut calea, femeia stie ca nu poate fi adevarat. In iubirea ei exista certitudinea ca Nechifor se intoarce la ea "ca la apa cea buna". Iubirea poate fi considerata "motorul" care misca lumea, care determina "vointa zamislirii, ordinea si constiinta datoriei", dupa cum afirma regretatul Petre Tutea. Trecator pe acest pamant, omul are sansa de a se eterniza prin urmasii sai. Minodora si Gheorghita sunt rodul iubirii si oglinda parintilor lor, nu doar urmasii lor in linie biologica. Parintii "au zamislit" in copiii lor un edificiu de valori. Cand Vitoria se opune vehement eventualei casatorii a Minodorei cu feciorul dascalitei, Ghita C. Topor, ea se opune de fapt unei abateri de la ordine. In plus, s-ar putea sa existe si o suspiciune subconstienta la adresa fortei unei iubiri care isi gaseste expresia in rime facile, lucru demonstrat de continutul cartii posate primite de fiica ei : "Foaie verde de mohor/Te iubesc si te ador". Opozitia fata de moda: "coc, valt si bluza" nu este expresia unui conservatorism sterp, ci a convingerii ca, daca randuiala este perfecta, nu exista motive de a o modifica. Ordinea se manifesta pe toate palierele existentei Lipanilor, de la indatoririle zilnice, la respectarea unui calendar popular infailibil, la indeplinirea datoriilor morale. In spiritul acestei ordini, Vitoria dezvolta in Gheorghita un demn urmas al tatalui, conducandu-l pe un traseu de initiere. Tanarul, cu mama langa el si cu imaginea tatalui in fata sa, parcurge un drum in care invata despre forta iubirii, despre sensul dreptatii si despre valoarea datoriei. Aceasta dorinta netramutata a Vitoriei de a restabili acea "ordo universalis", revendicata la modul imperativ de "constiinta datoriei"- Petre Tutea, se evidentiaza pe parcursul diegezei romanului. In expozitiune este prezentata Vitoria Lipan, nevasta de oier din Magura Tarcaului, care isi asteapta sotul plecat la Dorna sa cumpere oi. Intr-o seara de toamna, torcand pe prispa casei, ea se gandeste cu drag la Nechifor, caci era un om plin de viata, gospodar si oier priceput, vesel si sociabil, iubind petrecerile si nuntile, unde spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe care Dumnezeu i-a inzestrat cu inima usoara, sa poata rezista unei vieti pline de vicisitudini. Ingrijorarea Vitoriei sporeste cu fiecare zi, caci ea cunoaste drumul urmat de acesta an de an, si stie ca ar fi trebuit sa se intoarca demult, intarzierea lui de saptezeci si trei de zile fiind inexplicabila. Nelinistea o face sa caute sfat la parintele Danila, ba chiar si la baba Maranda, vrajitoarea satului. Unele vise si presimtiri care se acumuleaza treptat, ii sadesc in suflet ideea ca el ar fi disparut, mort pe undeva, fara sa-l stie nimeni. Intriga este marcata de hotararea acesteia de a pleca in cautarea lui dupa sarbatorile de iarna. Desfasurarea actiunii integreaza toate faptele generate de aceasta vointa nestramutata in instaurarea ordinii pe care disparitia sotului ei a perturbat-o. Vitoria isi recheama acasa fiul, plecat cu turmele in baltile Jijiei, instiinteaza autoritatile de la Piatra-Neamt de disparitia lui Lipan si o duce pe fiica sa, Minodora, la manastire, pentru a fi in siguranta. Cunoscand bine drumul turmelor, Vitoria alege drumul pe care presupune ca l-ar fi urmat si sotul ei. Infruntand viscolul iernii, ea poposeste in localitatile intalnite in cale, sta de vorba cu oamenii si afla ca Lipan trecuse pe acolo. La Borca a intalnit un botez, iar la Cruci - o nunta. Desi este ingrijorata, din cauza ordinii ominoase, munteanca stie sa-si ascunda nelinistea si sa participe la aceste evenimente atat cat sa nu supere gazdele. In cele din urma, mama si fiu ajung in tara Dornelor. Vitoria intreaba oamenii, chibzuieste, pune cap la cap informatiile culese si deduce ca Lipan fusese insotit de alti doi oieri, carora le vanduse o parte din turma cumparata de el. In localitatea Sabasa, Lipan nu mai ajunsese, la carciuma poposind doar ceilalti doi. Refacand drumul dintre localitati, gasind intre timp si cainele lui Lipan, Lupu, pripasit la un gospodar, Vitoria descopera intr-o rapa,la Crucea Talienilor, toponim ce ar putea revendica imperativul Legii Talionului, osemintele sotului.
Respectand traditia, munteanca organizeaza priveghiul si, ajutata de domnul Toma, carciumarul, si de sotia acestuia, il inmormanteaza pe Lipan cu toate cele cuvenite. La praznicul de pomenire invita si autoritatile din partea locului, dar si pe cei doi presupusi asasini, Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Conducand discutia cu abilitate, marind tensiunea cu fiecare clipa, ea povesteste drumul celor trei oieri si uciderea lui Lipan ca si cand ar fi fost de fata. Punctul culminant este astfel integrat acestei secvente construite dramatic. Nemaiputand suporta, cei doi marturisesc crima si sunt arestati. Momentul divulgarii nu este insa unul desfasurat cu seninatate, Gheorghiti fiind nevoit sa loveasca pe Calistrat Bogza cu baltagul, iar ciinele Lupu sa-l suguseze, deoarece acesta incearca sa fuga. Desi sufera cumplit, Victoria nu se lasa doborata si are cugetul impacat ca si-a facut datoria de sotie si de crestina. Ea planuieste sa-i arate Minodorei mormantul si sa recupereze turma pierduta, gasind in sine puterea de a duce mai departe viata cu toate responsabilitatile ce-i revin. Deznodamantul diegezei aduce astfel restabilirea echilibrului moral din sufletul muntencei prin implinirea datoriei. Astfel, la finalul drumului, dupa ce si-a manuit baltagul, Gheorghita intra in alta varsta, luand locul tatalui sau, cu toate responsabilitatile care decurg de aici. Un moment esential al devenirii sale spre maturitate este veghea in rapa a osemintelor tatalui, timp simbolic al coborarii in Infern si al intalnirii cu moartea. Astfel, eroul se intalneste cu o ordine superioara a lumii si dobandeste constiinta integrarii ritmurilor omenesti ale fiintei in ritmuri cosmice.
"Romanul unui suflet de munteanca"- Perpessicius, "Baltagul" construieste un personaj feminin de o forta impresionanta. In galeria de personaje existente in acesta epoca, un loc deosebit il ocupa Vitoria Lipan. Ca orice personaj literar si acest personaj este construit pe baza a doi parametri : ca instanta narativa si ca referent uman. Primul parametru vizeaza astfel incadrarea sa estetica intr-un anumit tipar, Vitoria este personaj principal datorita ocurentei sale in discursul narativ, central, pentru ca ii revine rolul dominat in transmiterea mesajului operei , "tridimensional"-W. C. Bootlh sau "rotund"- Forster prin evolutia de care beneficiaza pe parcursul operei si protagonist, deoarece centreaza diegeza. Al doilea parametru pe care este construit personajul vizeaza referentul uman, "persoana". Din acest punct de vedere, personajul beneficiaza atat de portret fizic, cat si moral. Vitoria este caracterizata direct de catre narator: "ochii ei caprui in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului", "gene lungi si rasfrante in carligase". Ethopeea se construieste mai ales din faptele si gandurile eroinei, dar si din vorbele altor personaje, prin caracterizare directa, Gheorghita considerand-o "farmacatoare". Vitoria este o femeie cu personalitate puternica, calculeaza totul cu luciditate, dar se lasa invaluita intr-o aura de mister care da farmec vietii ei. Se misca abila intr-o lume a barbatilor si reuseste sa-i pacaleasca tocmai pentru ca oameni ca Bogza si Cutui o subestimeaza. Ca un detectiv priceput, ea urmeaza drumul sotului, face legaturi logice, adauga amanunte bazate pe deductie. George Calinescu afirma despre ea ca "in cautarea barbatului Vitoria pune spirit de vendetta si aplicatie de detectiv". Bisericoasa, conservatoare, superstitioasa, ea se schimba brusc si devine o prezenta inteligenta, folosindu-se cu viclenie de atuurile ei. Ordonata si meticuloasa, este dotata cu un deosebit simt practic, aranjand totul cu abilitate si exactitate inainte de a pleca. Desi initial creaza impresia tipului uman al inteligentei robuste, spre final se dovedeste a fi o individualitate lucida. Este discreta in durere si rabdatoare in suferinta, acceptandu-si destinul cu intelepciune.
Vitoria Lipan reuneste toate valorile fundamentale la care se refera Petre Tutea. Constiinta datoriei vine din certitudinea ca lumea este expresia ordinii. Deoarece in desfasurarea vietii s-a produs un eveniment perturbator, care pune in primejdie ordinea lumii, Vitoria intervine decisiv. Traseul ei urmeaza pas cu pas drumul lui Nechifor si o conduce la descoperirea criminalilor. Pedepsirea lui Calistrat Bogza si a lui Ilie Cutui finalizeaza un mandat justitiar al eroinei. Mandatul mai important este insa cel al Antigonei: Vitoria si fiul ei pleaca spre Magura Tarcaului, pentru a lua lucrurile de unde le-au lasat, urmand sa revina la Suha dupa patruzeci de zile, sa o aduca pe Minodora la mormantul tatalui ei, dupa cum se cuvine si sa faca toate cele randuite.
"Baltagul" se dovedeste astfel a fi un roman eclectic, insumand un roman mitico-simbolic, avand la baza mitul mioritic, un roman traditional, prin care se surprind eresurile arhetipale, un roman initiatic ce are la baza drumul parcurs de Gheorghita alaturi de mama sa si un roman politist, gratie observatiilor si cercetarilor minutioase pe care Vitoria Lipan le face cu scopul de a aduce la lumina adevarul. Alexandru Paleologu propune si o interpretare mitico-simbolica: un roman de dragoste, infatisand o puternica pasiune erotica femeiasca; un "roman al inteligentei, cum sunt, direct sau indirect aproape toate romanele principale ale lui Sadoveanu"; "roman al unei actiuni justitiare, de o implacabila conduita tactica (si de ce nu, politista); un "roman social, prezentand realitatile generate de acumularea capitalista primitiva, in zona de munte a Moldovei de Nord"; un "roman de observatie caracterologica, de o perfecta obiectivitate comportamentala"; un "roman filosofic, cum sunt toate principalele romane si scrieri ale lui Sadoveanu, din perioada sa de maturitate"; un "roman initiatic, de o eruditie ingenios ascunsa, tratand in subtextul sau, riguros coerent si absolut fidel, o tema simbolica legata de unul din marile mituri ale umanitatii".Comparat de unii cercetatori cu un basm, "Baltagul" releva o structura duala, caracteristica genului: un strat de suprafata alcatuit din suma intamplarilor narate dupa o schema clasica de roman politist si un strat de adancime, cu profunde semnificatii etice, o introducere initiatica in randurile unei lumi armonioase, de basm, in care binele reprezinta suprema valoare.Urmand schema epica a basmului, romanul restabileste in final, echilibrul si armonia acestei lumi paradisiace. Fiind un roman doric, realist, cu narator omniscient si omniprezent, naratiunea facandu-se la persoana a III-a, cu problematica sociala, o actiune desfasurata pe mai multe planuri, care inglobeaza eresuri arhetipale manifestate intr-o societate arhaica si conservatoare, "Baltagul" de Mihail Sadoveanu se incadreaza in registrul romanelor traditionale.
Afirmatia lui Petre Tutea se incheie cu o disociere subtila intre doi termeni care pot parea sinonimi: "placere si bucurie". In familie nu trebuie sa stapaneasca placerea, ci bucuria, nu confortul simturilor, ci lumina izvorata din suflet. Consider ca romanul "Baltagul" demonstreaza acest fapt, fiind purtator al unui mesaj adanc. Personajele traiesc sub zodia bucuriei de a fi gasit sensul randuielii, iar numele lor sustin aceasta idee: Vitoria - cea biruitoare in fata greutatilor vietii, Nechifor - purtatorul de victorie, invingator in fata mortii prin infaptuirea "marii treceri", Gheorghita - botezat dupa sfantul care a ucis balaurul si Minodora, al carei nume inseamna "dar al zeitei Selena", protectoare a iubirii.
|
